ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 230/2016

Decizia nr. 230/2016

Asupra contestației în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1108 din 17 septembrie 2010 cererea reclamantului A. a fost respinsă ca fiind prematură de către Tribunalul București, secția a V-a civilă.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 7/0 din 13 septembrie 2011 a casat Sentința civilă nr. 1108 din 17 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.

Rejudecând cauza în fond, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a pronunțat Sentința civilă nr. 2071 din 12 decembrie 2013 prin care a admis cererea reclamantului A., astfel cum a fost formulată și a constatat rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare în litigiu, cu obligarea pârâților B. și C. la plata către reclamant a sumei de 4.957.065,9 lei reprezentând avans din preț.

Împotriva sentinței menționate au declarat apel pârâții B. și C.

Prin Decizia civilă nr. 537/A din 12 decembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost anulată ca netimbrată cererea de apel formulată de apelanții pârâți B. și C. împotriva Sentinței civile nr. 2071 din 12 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2013, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A.

Împotriva deciziei pronunțate în apel, pârâții, prin mandatar, au declarat recurs întemeiat pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora au arătat, în esență, că în mod nelegal le-a fost respinsă cererea de ajutor public judiciar și au fost aplicate greșit dispozițiile art. 723 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin Decizia nr. 1243 din 06 mai 2015 a constatat nulitatea cererii de recurs formulată de pârâții B. și C. prin mandatar D. împotriva Deciziei civile nr. 537/A din 12 decembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în temeiul art. 302

1

alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Înalta Curte a luat în examinare excepția nulității cererii de recurs, în temeiul art. 302

1

alin. (1) lit. d) C. proc. civ. și a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, printre alte mențiuni, sub sancțiunea nulității, și semnătura părții care a declarat recursul.

Nerespectarea cerinței semnăturii poate fi complinită în condițiile art. 133 alin. (2) C. proc. civ. în tot cursul judecății.

În speță, Înalta Curte și-a îndeplinit rolul activ, dispunând prin adresă recurenților pârâți - adresa aflată la dosar recurs - înaintată acestora pentru complinirea neregularității procedurale privind semnătura pe cererea de recurs, însă pârâții nu s-au conformat dispozițiilor imperative ale textului de lege enunțat, referitoare la îndeplinirea condițiilor de formă ale cererii formulate și adresate instanței.

De asemenea, Înalta Curte reamintește că prevederile art. 133 C. proc. civ. din 1865 reglementează nulitatea, ca sancțiune incidență în cazul lipsei mențiunilor esențiale ale cererii de chemare în judecată. Sunt considerate elemente esențiale ale cererii introductive de instanță numele părților, obiectul cererii și semnătura reclamantului. Astfel, absența numelor părților sau a obiectului cererii este sancționată cu nulitatea, părților dându-se posibilitatea împlinirii lipsei semnăturii, potrivit dispozițiilor art. 133 alin. (2) C. proc. civ. din 1865, care permite remedierea în tot cursul judecății, dar nu mai târziu de prima zi de înfățișare ce urmează după invocarea neregularității procedurale. în cauză, recurenții au fost înștiințați prin adresă în vederea complinirii acestei neregularități procedurale, pe care aceștia nu au îndeplinit-o la termenul de judecată stabilit pentru 06 mai 2015.

Prin urmare, Înalta Curte a făcut aplicarea prevederilor art. 302

1

alin. (1) lit. d) C. proc. civ., raportat la art. 133 din același Cod și a constatat nulitatea cererii de recurs formulată de pârâții B. și C. prin mandatar D. împotriva Deciziei civile nr. 537/A din 12 decembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Împotriva acestei decizii, pârâții C. și B. au formulat contestație în anulare prin care au invocat prevederile art. 503 alin. (1) și (2) C. proc. civ., în argumentarea cărora au susținut că instanța de recurs a făcut o gravă eroare materială întrucât cererea de recurs îndeplinea cerința de formă privind semnătura.

La 18 noiembrie 2015 pârâții au formulat cerere modificatoare a contestației în anulare prin care au invocat prevederile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ.

În susținerea acestui motiv de contestație în anulare, contestatorii au susținut că decizia atacată este rezultatul unei greșeli materiale, la dosarul de recurs fiind depusă împuternicirea avocațială a avocatului semnatar al cererii de recurs.

Contestatorii au susținut că apărătorul ales al părții av. E. cu ocazia solicitării unui certificat de grefă a depus împuternicirea avocațială sus evocată.

Intimatul A. în combaterea contestației în anulare a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acesteia.

Contestația în anulare este fondată.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că în cauză contestatorii au formulat o cerere inițială de contestație în anulare, prin care au invocat dispozițiile art. 503 din noul C. proc. civ., iar ulterior au depus la dosarul cauzei o cerere modificatoare a contestației în anulare, prin care au invocat dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. și au susținut alte motive de fapt ale cererii.

În raport de aceste precizări, Înalta Curte va lua în examinare criticile întemeiate pe dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. și reține următoarele:

În susținerea contestației în anulare au fost invocate dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., potrivit căruia, decizia pronunțată de o instanță de recurs mai poate fi atacată cu contestație în anulare, atunci când hotărârea instanței de recurs este "rezultatul unei greșeli, materiale".

Motivul invocat de contestatori privind faptul că la dosarul de recurs a fost depusă împuternicirea avocațială a avocatului semnatar al cererii de recurs, se înscrie în noțiunea de greșeală materială și nu de greșeală de judecată, întrucât constatarea nulității cererii de recurs a fost urmarea omiterii acestei dovezi, care dacă ar fi fost observată ar fi pus instanța de recurs în situația de a păși la examinarea criticilor formulate.

După cum rezultă din considerentele deciziei atacată, instanța de recurs a luat în examinare excepția nulității cererii în temeiul dispozițiilor art. 302 alin. (1) lit. d) C. proc. civ și a reținut că recurenții nu au procedat la însușirea recursului declarat de către apărătorul ales al părților și nici nu au depus la dosar împuternicirea avocațială a acestuia, pentru complinirea acestei neregularități procedurale.

Este evident faptul că la 27 februarie 2015 recurenții, prin apărător ales av. E. au solicitat instanței un certificat de grefă, la care au anexat împuternicirea avocațială a avocatului semnatar al recursului, înscrisuri care nu au fost atașate dosarului cauzei.

Din examinarea împuternicii avocațiale din 27 februarie 2015 rezultă că mandatul avocatului E. a fost acordat pentru reprezentare, asistare, atașare și redactare acte în fața instanței de recurs, situație care acoperă și semnarea cererii de recurs, dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. d) C. proc. civ nefiind astfel aplicabile.

Această omisiune este o veritabilă greșeală materială care a fost determinantă pentru soluția pronunțată, astfel că decizia instanței de recurs va fi retractată.

Având în vedere că retractarea se realizează prin anularea deciziei pronunțată de Înalta Curte, conform art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., Decizia nr. 1243 din 06 mai 2015 va fi anulată, urmând să se fixeze termen pentru judecarea recursului conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în anulare formulată de contestatorii B. și C. împotriva Deciziei nr. 1243 din 6 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2013.

Anulează Decizia nr. 1243 din 6 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2013.

Acordă termen pentru soluționarea recursului declarat de pârâții B. și C. împotriva Deciziei civile nr. 537/A din 12 decembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, la data de 10 martie 2016, cu citarea părților.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2016.

Procesat de GGC - NN