ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2451/2015

După deliberare asupra cauzei de față,

constată următoarele:

La

data de 4 august 2015 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție

și repartizat Completului C 12 recursul formulat reclamanții l.G. și l.I. împotriva

deciziei nr. 302 A din 8 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a IlI-a civilă

și pentru cauze cu minori și de familie.

Prin rezoluția de la data de 15 septembrie

2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ., s-a dispus

întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului.

La data de 24 septembrie 2015 a fost întocmit

raportul cu privire la admisibilitatea în principiu a recursului, care, în baza

rezoluției de, la data de 29 septembrie 2015, a fost comunicat părților, așa cum

rezultă din dosar.

Urmare comunicării raportului, recurenții

reclamanți I.G. și I.I. au înaintat un punct de vedere în sensul admiterii recursului,

iar intimatul-pârât Primarul General al Municipiului București nu a formulat un

punct de vedere.

Prin rezoluția de la data de 19 octombrie

2015 s-a stabilit termenul de judecată al recursului la data de 30 octombrie 2015.

Analizând recursul Înalta Curte constată

că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea înregistrată la data de 23

ianuarie 2014 la Tribunalul București reclamanții I.G. și I.I., în contradictoriu

cu pârâtul Primarul General al Municipiului București, au solicitat obligarea pârâtului

la emiterea unei decizii în baza Legii nr. 10/2001 cu modificările ulterioare, prin

care să le fie recunoscută calitatea de proprietari asupra imobilului teren în suprafață

de 257,54 mp de la fosta adresă poștală str. T., nr. 34, sector 6 București.

În acțiune reclamanții au arătat că urmare

notificării din anul 2005, depusă la Primăria Municipiului București la data de

12 septembrie 2005, nu au primit nici un răspuns și sunt moștenitorii legali ai

părinților lor defuncți I.F. și I.I., proprietari ai terenului, conform actului

de vânzare-cumpărare autentificat la Notariatul de Stat București din 15 mai 1957.

În drept au invocat dispozițiile Legii

nr, 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 1550 din 21 noiembrie

2014 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis acțiunea și a obligat

pârâtul să emită în favoarea reclamanților dispoziție motivată prin care să propună

restituirea în natură a imobilului, cu obligarea pârâtului la plata de cheltuieli

de judecată către reclamanți în sumă de 2.200 RON.

Prin decizia civilă nr. 302 A din 8 iunie

2015 Curtea de Apel București, secția III civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, a admis apelul declarat de pârâtul Primarul General al Municipiului București

împotriva sentinței civile nr. 1550 din 21 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul

București, secția a III-a civilă, a schimbat în tot sentința și a respins acțiunea

ca prematur formulată.

Împotriva acestei decizii reclamanții I.G.

și I.I. au formulat prezentul recurs.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc.

civ., „sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum

și cele neatacate cu recurs".

Conform art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

decizia civilă nr. 302 A din 8 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, nu este supusă recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 202/2010:

„Decizia sau, după caz, dispoziția motivată

de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată

de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui

circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite

cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea

tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel."

După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010

privind C. proc. civ., aceste prevederi trebuie, însă, coroborate cu dispozițiile

alin. (1) și (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii

nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M. Of. nr. 365/30.05.2012, care

prevăd următoarele:

„(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede

altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească

de primă instanță este „definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc.

civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și

în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de

primă instanță este „supusă recursului" sau că „poate fi atacată cu recurs"

ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară".

Legea nr. 10/2001 este o lege specială

astfel că, în raport de textele menționate, care au incidență în pricina dedusă

judecății și față de dispozițiile art. 248 alin. (1) coroborate cu dispozițiile

art. 493 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. recursul va fi respins

ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de reclamanții l.G. și l.I. ambii cu domiciliul în București, sector 6, str. C.,

nr. 1, împotriva deciziei nr. 302 A din 8 iunie 2015 a Curții de Apel București,

secția a IIl-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în contradictoriu

cu intimatul-pârât

Primarul

General al Municipiului București cu sediul în București, sector 6.

Decizia nu este supusă nici unei căi de

atac și se comunică părților.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30

octombrie 2015.