ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2451/2015

După deliberare asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 4 august 2015 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție și repartizat Completului C 12 recursul formulat reclamanții l.G. și l.I. împotriva deciziei nr. 302 A din 8 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Prin rezoluția de la data de 15 septembrie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului. La data de 24 septembrie 2015 a fost întocmit raportul cu privire la admisibilitatea în principiu a recursului, care, în baza rezoluției de, la data de 29 septembrie 2015, a fost comunicat părților, așa cum rezultă din dosar.

Urmare comunicării raportului, recurenții reclamanți I.G. și I.I. au înaintat un punct de vedere în sensul admiterii recursului, iar intimatul-pârât Primarul General al Municipiului București nu a formulat un punct de vedere. Prin rezoluția de la data de 19 octombrie 2015 s-a stabilit termenul de judecată al recursului la data de 30 octombrie 2015. Analizând recursul Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Prin acțiunea înregistrată la data de 23 ianuarie 2014 la Tribunalul București reclamanții I.G. și I.I., în contradictoriu cu pârâtul Primarul General al Municipiului București, au solicitat obligarea pârâtului la emiterea unei decizii în baza Legii nr. 10/2001 cu modificările ulterioare, prin care să le fie recunoscută calitatea de proprietari asupra imobilului teren în suprafață de 257,54 mp de la fosta adresă poștală str. T., nr. 34, sector 6 București.

În acțiune reclamanții au arătat că urmare notificării din anul 2005, depusă la Primăria Municipiului București la data de 12 septembrie 2005, nu au primit nici un răspuns și sunt moștenitorii legali ai părinților lor defuncți I.F. și I.I., proprietari ai terenului, conform actului de vânzare-cumpărare autentificat la Notariatul de Stat București din 15 mai 1957. În drept au invocat dispozițiile Legii nr, 10/2001. Prin sentința civilă nr. 1550 din 21 noiembrie 2014 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis acțiunea și a obligat pârâtul să emită în favoarea reclamanților dispoziție motivată prin care să propună restituirea în natură a imobilului, cu obligarea pârâtului la plata de cheltuieli de judecată către reclamanți în sumă de 2.200 RON.

Prin decizia civilă nr. 302 A din 8 iunie 2015 Curtea de Apel București, secția III civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de pârâtul Primarul General al Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1550 din 21 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, a schimbat în tot sentința și a respins acțiunea ca prematur formulată. Împotriva acestei decizii reclamanții I.G. și I.I. au formulat prezentul recurs. Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., „sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs". Conform art. 483 alin. (2) C. proc. civ. decizia civilă nr. 302 A din 8 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, nu este supusă recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 202/2010: „Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel." După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aceste prevederi trebuie, însă, coroborate cu dispozițiile alin. (1) și (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., publicată în M. Of. nr. 365/30.05.2012, care prevăd următoarele: „(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este „definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este „supusă recursului" sau că „poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară". Legea nr. 10/2001 este o lege specială astfel că, în raport de textele menționate, care au incidență în pricina dedusă judecății și față de dispozițiile art. 248 alin. (1) coroborate cu dispozițiile art. 493 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ. recursul va fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții l.G. și l.I. ambii cu domiciliul în București, sector 6, str. C., nr. 1, împotriva deciziei nr. 302 A din 8 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a IIl-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în contradictoriu cu intimatul-pârât Primarul General al Municipiului București cu sediul în București, sector 6. Decizia nu este supusă nici unei căi de atac și se comunică părților. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2015.