ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2283/2015

Asupra recursului

constată următoarele:

Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

Prin Decizia nr. 329 A din 17 iunie 2015, a

respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de B.I. împotriva

Deciziei nr. 202 din 6 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a IV-a civilă în Dosarul nr. 76472/3/2011, în contradictoriu cu

intimații Primăria municipiului București prin Primar general, Statul Român

prin Ministerul Finanțelor Publice, D.H. și V.E.

Pentru a hotărî

astfel, s-a reținut că prin Sentința civilă nr. 13892 din 16 noiembrie 2011 pronunțată

de Judecătoria sectorului 2 București a fost admisă excepția necompetenței

materiale și, pe cale de consecință, a fost declinată competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Prin Sentința nr.

2027 din 12 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a

civilă, s-a admis excepția inadmisibilității invocată din oficiu, s-a respins

cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții B.I., V.E. și D.H. în

contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului București reprezentată prin

Primarul general și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, precum și

cererea de chemare în garanție formulată de reclamanți în contradictoriu cu

Ministerul Finanțelor Publice, ca inadmisibile.

Prin Decizia nr.

202A/6 iunie 2013, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins,

ca nefondat, apelul declarat de reclamanți.

Pornind de la

prevederile art. 317 C. proc. civ., curtea de apel a constatat că prin

contestația în anulare, care este o cale extraordinară de atac, de retractare,

se pot ataca numai hotărârile irevocabile, în cazurile și condițiile expres

prevăzute de lege.

Una din condițiile de

admisibilitate a contestației în anulare se referă la imposibilitatea invocării

motivelor prin căile ordinare de atac. Prin urmare, s-a reținut că această a

doua condiție restrânge admisibilitatea contestației în anulare la situația în

care motivul pe care se sprijină cererea părții să nu fi putut fi invocat pe

calea recursului.

Or, în cazul de față,

contestatorul, deși avea la dispoziție calea de atac a recursului, nu a

exercitat-o, motiv pentru care contestația în anulare a fost constatată ca

fiind inadmisibilă.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs contestatorul B.I., arătând că o consideră incorectă

și nedreaptă, întrucât nu îndeplinește scopul Legii nr. 10/2001 de a repara

abuzurile comise de regimul comunist.

În continuare,

recurentul a înțeles a se referi la o serie de aspecte legate de soluționarea

dosarului, făcând o serie de mențiuni legate de statul de drept, de Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, de discriminare și de vârsta sa înaintată.

Recursul este nul.

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub

sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul

și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un

memoriu separat.

Recursul se

motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau

înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind limitativ prevăzute la

art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din Cod prevede că recursul este

nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute

la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.

Potrivit legii, nu

orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea hotărârii

recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea

motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.,

iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici

privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs invocat.

Indicarea greșită a

motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora

realizează exigențele art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că face

posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 din Cod.

Or, în speță, se

observă că recurentul nu a susținut în vreun fel nelegalitatea soluției

atacate, de respingere, ca inadmisibilă, a contestației în anulare,

limitându-se a face considerații generale asupra unor aspecte legate de actul

de justiție.

Eventualele critici

susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. ar fi trebuit

să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru

care motive este eronat și nelegal raționamentul Curții de Apel București.

Văzând dispozițiile

art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., precum și pe cele ale

art. 306 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 304 din Cod, se va constata

nulitatea căii de atac exercitată în asemenea condiții procedurale încât nu

este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de contestatorul B.I. împotriva Deciziei nr. 329 A din 17 iunie 2015 a

Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 octombrie 2015.

Procesat

de GGC - NN