ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 212/2014

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei sectorului 5 București la data de 1 iulie 2010, reclamanții G.A.G.

și G.A.R.S. au chemat în judecată pe pârâții Municipiul București, prin primar

general, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Economiei,

Comerțului și Mediului de Afaceri, solicitând să se dispună obligarea

Municipiului București la plata prețului actualizat al imobilului situat în

București, sector 1, conform contractului de vânzare-cumpărare din 22 noiembrie

1996, obligarea pârâților la plata diferenței între prețul de piață al

imobilului și prețul contractului de vânzare-cumpărare din 22 noiembrie 1996.

Pârâtul Ministerul Finanțelor

Publice a formulat cerere de chemare în garanție a SC H.N. SA pentru restituirea

comisionului de 1% încasat de această societate la încheierea contractului de vânzare-cumpărare

din 22 noiembrie 1996.

În ședința publică din

19 ianuarie 2011, reclamanții și-au precizat cererea, arătând că solicită obligarea

pârâților la plata prețului de piață al imobilului, stabilit conform standardelor

internaționale de evaluare.

Prin cererea precizatoare

a cadrului procesual pasiv depusă la același termen de judecată, reclamanții au

arătat că înțeleg să cheme în judecată Ministerul Finanțelor Publice în nume propriu,

nu ca reprezentant al Statului Român.

Prin încheierea de ședință

de la această dată, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive

a Municipiului București și a Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de

Afaceri și a constatat că cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor

Publice formulată de Municipiul București a rămas fără obiect.

Prin sentința civilă

nr. 5635 din 29 iunie 2011, Judecătoria sectorului 5 București a admis excepția

necompetenței materiale și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului

București.

În ședința publică de

la 8 februarie 2012, reclamanții au depus cerere precizatoare prin care au indicat

temeiul juridic al pretențiilor deduse judecății, art. 50

1

din Legea

nr. 10/2001.

Prin sentința civilă

nr. 353F din 15 februarie 2012, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins

acțiunea.

Împotriva acestei sentințe

a declarat apel pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor

Publice a Municipiului București.

Prin decizia nr. 139 A

din 13 mai 2013 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze

cu minori și de familie, a respins apelul ca tardiv formulat.

Pentru a pronunța această

decizie instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 284 C. proc. civ., termenul

de apel este de 15 zile de la data comunicării hotărârii apelate, dacă legea nu

dispune altfel.

S-a mai reținut, că din

actele dosarului rezultă că sentința primei instanțe a fost comunicată la data de

17 octombrie 2012, iar apelul a fost înregistrat la data de 27 decembrie 2012, peste

termenul de 15 zile de la comunicare prevăzut de art. 284 C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a

Finanțelor Publice a Municipiului București, invocând dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

În motivarea criticilor

formulate, s-a susținut că în mod greșit instanța de apel nu a luat în considerare

data poștei de 1 noiembrie 2012 înscrisă pe plicul cu care a fost expediat apelul

împotriva sentinței civile nr. 353 din 15 februarie 2012 a Tribunalului București,

secția a V-a civilă, luând în considerare data de 27 decembrie 2012. Plicul cu care

a fost expediat apelul s-a aflat în tranzit între oficiile poștale mai mult de o

lună. Faptul că pe plicul cu care a fost expediat apelul apare și data de 27 decembrie

2012 nu echivalează cu neexpedierea prin poștă a apelului în termen din moment ce

pe plic apare și data de 1 noiembrie 2012.

Recursul va fi admis pentru

următoarele considerente.

Analizând actele și lucrările

dosarului rezultă că apelul a fost declarat în termen.

Astfel, așa cum rezultă

din dovada de la dosarul de fond, sentința apelată a fost comunicată la data de

17 octombrie 2012.

Pe plicul prin care a

fost expediat de către pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală

a Finanțelor Publice a municipiului București apelul declarat în cauză sunt mai

multe ștampile, respectiv, atât cu data de 1 noiembrie 2012, cât și cu data de 27

decembrie 2012.

Așa fiind, cum comunicarea

hotărârii apelate s-a făcut la data de 17 octombrie 2012, iar declararea apelului

a avut loc înainte de împlinirea termenului prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc.

civ., la data de 1 noiembrie 2012, în condițiile art. 104 C. proc. civ., potrivit

căruia „Actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești

se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal

înainte de împlinirea lui”, se constată că, greșit, instanța de apel,

cu încălcarea dispozițiilor art. 284 C. proc. civ., a respins apelul declarat

de pârât ca tardiv formulat.

Pentru considerentele

expuse, recursul pârâtului va fi admis, va fi casată decizia recurată și va fi trimisă

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice

a Municipiului București împotriva deciziei nr. 139A din 13 mai 2013 a Curții de

Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pe

care o casează.

Trimite cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 ianuarie 2014.