ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 212/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 București la data de 1 iulie 2010, reclamanții G.A.G. și G.A.R.S. au chemat în judecată pe pârâții Municipiul București, prin primar general, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, solicitând să se dispună obligarea Municipiului București la plata prețului actualizat al imobilului situat în București, sector 1, conform contractului de vânzare-cumpărare din 22 noiembrie 1996, obligarea pârâților la plata diferenței între prețul de piață al imobilului și prețul contractului de vânzare-cumpărare din 22 noiembrie 1996. Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a formulat cerere de chemare în garanție a SC H.N.

SA pentru restituirea comisionului de 1% încasat de această societate la încheierea contractului de vânzare-cumpărare din 22 noiembrie 1996. În ședința publică din 19 ianuarie 2011, reclamanții și-au precizat cererea, arătând că solicită obligarea pârâților la plata prețului de piață al imobilului, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare. Prin cererea precizatoare a cadrului procesual pasiv depusă la același termen de judecată, reclamanții au arătat că înțeleg să cheme în judecată Ministerul Finanțelor Publice în nume propriu, nu ca reprezentant al Statului Român. Prin încheierea de ședință de la această dată, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului București și a Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri și a constatat că cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulată de Municipiul București a rămas fără obiect.

Prin sentința civilă nr. 5635 din 29 iunie 2011, Judecătoria sectorului 5 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului București. În ședința publică de la 8 februarie 2012, reclamanții au depus cerere precizatoare prin care au indicat temeiul juridic al pretențiilor deduse judecății, art. 50 1 din Legea nr. 10/2001. Prin sentința civilă nr. 353F din 15 februarie 2012, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins acțiunea. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București. Prin decizia nr. 139 A din 13 mai 2013 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelul ca tardiv formulat.

Pentru a pronunța această decizie instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 284 C. proc. civ., termenul de apel este de 15 zile de la data comunicării hotărârii apelate, dacă legea nu dispune altfel. S-a mai reținut, că din actele dosarului rezultă că sentința primei instanțe a fost comunicată la data de 17 octombrie 2012, iar apelul a fost înregistrat la data de 27 decembrie 2012, peste termenul de 15 zile de la comunicare prevăzut de art. 284 C. proc. civ. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea criticilor formulate, s-a susținut că în mod greșit instanța de apel nu a luat în considerare data poștei de 1 noiembrie 2012 înscrisă pe plicul cu care a fost expediat apelul împotriva sentinței civile nr. 353 din 15 februarie 2012 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, luând în considerare data de 27 decembrie 2012. Plicul cu care a fost expediat apelul s-a aflat în tranzit între oficiile poștale mai mult de o lună. Faptul că pe plicul cu care a fost expediat apelul apare și data de 27 decembrie 2012 nu echivalează cu neexpedierea prin poștă a apelului în termen din moment ce pe plic apare și data de 1 noiembrie 2012. Recursul va fi admis pentru următoarele considerente.

Analizând actele și lucrările dosarului rezultă că apelul a fost declarat în termen. Astfel, așa cum rezultă din dovada de la dosarul de fond, sentința apelată a fost comunicată la data de 17 octombrie 2012. Pe plicul prin care a fost expediat de către pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului București apelul declarat în cauză sunt mai multe ștampile, respectiv, atât cu data de 1 noiembrie 2012, cât și cu data de 27 decembrie 2012. Așa fiind, cum comunicarea hotărârii apelate s-a făcut la data de 17 octombrie 2012, iar declararea apelului a avut loc înainte de împlinirea termenului prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ., la data de 1 noiembrie 2012, în condițiile art. 104 C. proc.

civ., potrivit căruia „Actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui”, se constată că, greșit, instanța de apel, cu încălcarea dispozițiilor art. 284 C. proc. civ., a respins apelul declarat de pârât ca tardiv formulat. Pentru considerentele expuse, recursul pârâtului va fi admis, va fi casată decizia recurată și va fi trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București împotriva deciziei nr. 139A din 13 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pe care o casează. Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2014.