ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1254/2015

Deliberând asupra cauzei de față;

În baza actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 573 din data de 9 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul

București secția I penală, în baza art. 599 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art.

598 C. proc. pen., a fost respinsă ca inadmisibilă contestația la executare

formulată de petentul M.D.Ș., iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.,

acesta a fost obligat la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a constatat că petentul M.D.Ș., deținut în Penitenciarul

București Rahova a fost condamnat prin sentința penală nr. 167 din 11 aprilie 2012

pronunțată de Tribunalul Constanta, definitivă, (M.E.P.I. nr. 389 din 21

septembrie 2012), la o pedeapsa rezultantă de 15 ani de închisoare.

Din referatul Penitenciarului

București Rahova, a rezultat că petentul M.D.Ș. a fost analizat de comisia de

aplicare a legii penale mai favorabile din penitenciar, conform art. 6 C. pen.

și s-a constatat că sunt incidente în cauză dispozițiile noului C. pen. cu

privire la pedepsele definitiv aplicate înainte de 01 februarie 2014.

Prin sentința penală nr. 92 din 14

februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în Dosarul nr. 196/122/2014,

definitivă prin Decizia penală nr. 459/C din 04 iulie 2014 a Curții de Apel

București, secția I penală, petentul a fost condamnat la o pedeapsa rezultantă

de 14 ani, 4 luni și 20 de zile de închisoare, în aplicarea legii mai

favorabile, conform art. 6 C. pen., în vigoare de la data de 01 februarie 2014.

În baza hotărârii de mai sus a fost

emis de Tribunalul Giurgiu M.E.P.I. nr. 92 din 10 iulie 2014.

Tribunalul București a reținut că,

potrivit art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., se poate face contestație la

executare când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză

de stingere sau de micșorare a pedepsei.

Conform art. 598 alin. (2) teza I C.

proc. pen., contestația la executare în cazurile prevăzute la lit. a), b) și d)

se face, după caz, la instanța prevăzută în alin. (1) sau 6 ale art. 597 C.

proc. pen., respectiv instanța de executare sau instanța corespunzătoare în a

cărei circumscripție se afla locul de deținere, iar în cazul prevăzut de lit.

c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Conform art. 6 C. pen., în vigoare de

la data de 01 februarie 2014, când, după rămânerea definitivă a unei pedepse de

condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii, a

intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, dacă pedeapsa aplicată

depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită,

se reduce la acel maxim.

Conform art. 599 alin. (5) C. proc.

pen., cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă

există identitate de persoană, temei legal, de motive și de apărări.

Astfel, prima instanță a constatat că

cererea petentului M.D.Ș., de aplicare a legii penale mai favorabile cu privire

la pedeapsa rezultantă de 14 ani, 6 luni și 20 de zile de închisoare, nu mai

poate fi examinată din nou, deoarece situația petentului a fost analizată de instanțele

de judecată în ce privește incidența în cauză a art. 6 C. pen., iar pedeapsa

rezultantă inițială de 15 ani de închisoare a fost redusă la 14 ani, 4 luni și

20 de zile de închisoare, în urma aplicării art. 6 C. pen., cu privire la

infracțiunile săvârșite.

Împotriva acestei sentințe penale, în

termen legal, a formulat contestație condamnatul M.D.Ș., solicitând admiterea

contestației la executare și reducerea pedepsei, potrivit art. 6 C. pen.,

întrucât au fost aplicate nelegal sporurile de pedeapsă.

Prin Decizia nr. 233/C din data de 8

mai 2015, Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 425 alin. (7)

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestația formulată de

M.D.Ș. împotriva sentinței penale nr. 573/09 aprilie 2015 pronunțată de

Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 11224/3/2015, iar în baza

art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a obligat contestatorul la plata sumei de 200

lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul avocatului din oficiu în

cuantum de 100 lei a fost avansat din fondurile M.J.

Examinând sentința penală atacată prin

prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea de apel a reținut că, în mod

corect a constatat prima instanță inadmisibilitatea contestației la executare,

în temeiul art. 599 alin. (5) C. proc. pen., în condițiile în care prin

sentința penală nr. 92 din 14 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Giurgiu,

definitivă prin Decizia penală nr. 459/C din 04 iulie 2014 pronunțată de Curtea

de Apel București, secția I penală, a mai fost soluționată o contestație

formulată de către condamnat având același temei legal, fiind invocate aceleași

motive și apărări.

Împotriva acestei decizii, condamnatul

M.D.Ș. a formulat o nouă cale de atac, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 04 iunie 2015.

În memoriul depus la dosar,

condamnatul M.D.Ș. a precizat că declară recurs în casație împotriva Deciziei

penale nr. 233/C din 8 mai 2015 a Curții de Apel București, secția I penală,

susținând că, în mod injust Tribunalul Giurgiu a aplicat dispozițiile art. 38 -

39 C. pen. și art. 43 alin. (5) C. proc. pen. și a dispus condamnarea sa la 14

ani 4 luni și 20 zile. Astfel, a solicitat aplicarea legii penale mai

favorabile și reducerea pedepsei la 5 ani închisoare.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată că prezenta cale de atac este inadmisibilă,

pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Procesul penal se desfășoară în

conformitate cu dispozițiile legale, iar hotărârile judecătorești vor fi supuse

numai acelor căi de atac prevăzute de lege.

Dând eficiență principiilor

legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de

dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor

determinate de art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un

sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată

de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate

de normele incidente în materie.

În speță, se constată că prezenta cale

de atac nu poate fi calificată drept recurs în casație, întrucât art. 434 alin.

(2) lit. c) C. proc. pen. prevede că nu pot fi atacate cu recurs în casație

hotărârile pronunțate în materia executării pedepselor și a reabilitării.

Pe de altă parte, se observă că

hotărârea atacată a fost pronuțată potrivit dispozițiilor art. 597 alin. (8) C.

proc. pen. Or, conform acelorași prevederi legale, decizia instanței prin care

se soluționează contestația este definitivă.

Prin urmare, având în vedere că

decizia prin care a fost respinsă ca nefondată contestația formulată este

definitivă, condamnatul M.D.Ș. a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție

cu soluționarea unei căi de atac neprevăzută de legea procesual penală, ceea ce

încalcă principiul legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o

soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de condamnatul M.D.Ș.

împotriva Deciziei penale nr. 233/C din data de 8 mai 2015 a Curții de Apel

București, secția I penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc.

pen., condamnatul M.D.Ș. va fi obligat la plata sumei de 230 de lei, cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de

atac formulată de condamnatul M.D.Ș. împotriva Deciziei penale nr. 233/C din

data de 8 mai 2015 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de

230 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22

septembrie 2015.