ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 997/2014

Prin sentința penală nr. 115 din 14 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a respins ca nefondată sesizarea formulată de Comisia nr. 1 de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din Penitenciarul București Rahova, privind pe condamnatul S.M., cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că în raport de sesizarea Comisiei nr. 1 de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din Penitenciarul București Rahova, care îl vizează pe S.M., condamnat definitiv prin sentința penală nr. 619 din 18 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, precum și prin sentința penală nr. 265 din 19 iunie 2012 a Curții de Apel București, este competentă să soluționeze cauza, întrucât potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (3) din Legea nr. 255/2013, modificate prin O.U.G.

nr. 116/2013, când, în condițiile C. proc. pen., competența ar reveni mai multor instanțe de grad diferit, competența de a soluționa cauze cu privire la toate incidentele la executare privind aceeași persoană, revine instanței superioare în grad. S-a reținut că prin, sentința penală nr. 619 din 18 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. s-a admis contestația la executare formulată de judecătorul delegat în cadrul Biroului „Executări penale" al secției a Il-a penale a Tribunalului București vizând pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată intimatului condamnat S M., prin sentința penală nr. 114 din 03 februarie 2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală.

În baza art. 88, art. 36 alin. (2) C. pen. s-a dedus durata reținerii de la data de 29 martie 2004 și a arestului preventiv de la 31 martie 2004 la 12 iunie 2004 (sentința penală nr. 304 din 27 mai 2008 a Tribunalului Dâmbovița, secția penală, definitivă prin nerecurare la data de 12 iunie 2008) și a reținerii și a arestului preventiv de la 05 octombrie 2004 la 24 iunie 2008 (sentința penală nr. 114 din 03 februarie 2009 a Tribunalului București, secția a Il-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 1523 din 11 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală) și perioada executată de la 14 mai 2012 la zi. S-a înlăturat mențiunea vizând anularea M.E.P.I. nr. 1484 din 06 martie 2008 emis în baza sentinței penale nr. 966 din 18 iulie 2005 a Tribunalului București, secția I penală.

S-a anulat M.E.P.I .nr. 413 din 12 iunie 2008 emis în baza sentinței penale nr. 304 din 27 mai 2008 a Tribunalului Dâmbovița, secția penală, definitivă prin nerecurare la data de 12 iunie 2008 și M.E.P.I. nr. 141 din 11 mai 2012 emis în baza sentinței penale nr. 114 din 03 februarie 2009 a Tribunalului București, secția a Il-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 1523 din 11 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare. Prin sentința penală nr. 114 din 03 februarie 2009, Tribunalul București, secția a Il-a penală, l-a condamnat definitiv pe inculpatul S.M.

la 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1)-(3) din Legea nr. 39/2003, constatând totodată că fapta dedusă judecății este în concurs real cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare prin sentința penală nr. 966/2005 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 769/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, motiv pentru care a descontopit această pedeapsă în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, respectiv: 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen.

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare. În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă prevenția și perioada executată de la 05 octombrie 2004 - 24 iunie 2008. A fost anulat M.E.P.I. emis în baza sentinței penale nr. 966/2005 a Tribunalului București și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare, respectiv nr. 1015 din 10 octombrie 2012. Făcând referire la dispozițiile art. 6 alin. (1) C. pen.

și art. 4 din Legea nr. 187/2012, judecătorul fondului a stabilit că, în cazul intervenției succesiunii de legi penale în cursul procesului, aplicarea legii penale mai favorabile se face în două etape - mai întâi pentru stabilirea limitelor de pedeapsă aplicabile infracțiunii comise, iar apoi pentru determinarea tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni - în cazul intervenției legii penale mai favorabile după rămânerea definitivă a condamnării, aplicarea legii mai favorabile urmează a fi făcută într-o singură etapă. Așa fiind, aplicarea art. 6 C. pen. în acest caz trebuie să asigure doar menținerea pedepsei aplicate în limitele ce ar fi putut fi dispuse potrivit legii noi.

Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1)-(3) din Legea nr. 39/2003, s-a constatat că este reglementată în art. 367 alin. (1) C. pen., întrucât din analiza împrejurărilor de fapt stabilite prin sentințele penale nr. 966/2005 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 769/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală și nr. 114 din 03 februarie 2009 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 1523 din 11 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu există elemente care să impună reținerea incidenței textului art. 367 alin. (2) C. pen., iar pedeapsa de 6 ani închisoare la care a fost condamnat S.M. depășește maximul special de 5 ani închisoare, prevăzut de legea nouă.

Cu toate acestea, având în vedere că infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1)-(3) din Legea nr. 39/2003, este concurentă cu fapta pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare prin sentința penală nr. 966/2005 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 769/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a apreciat că reducerea pedepsei de la 6 ani la 5 ani închisoare, nu ar produce efecte întrucât pedeapsa rezultantă ar rămâne tot cea de 6 ani închisoare. În aceste condiții s-a reținut că infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1)-(3) din Legea nr. 39/2003, art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, art. 329 alin. (1), (2) C. pen. (1969), art. 194 alin. (1) C. pen.

(1969) își au corespondent în infracțiunile prevăzute în art. 367 alin. (1) C. pen. și respectiv art. 211 alin. (1) C. pen., art. 213 alin. (1), (2) C. pen. și art. 207 alin. (1), (3) C. pen., iar pedepsele aplicate pentru aceste fapte în cuantum de câte 6 ani închisoare pentru infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1)-(3) din Legea irr. 39/2003 și art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 329 C. pen. (1969) și 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. (1969) nu depășesc maximul special prevăzut pentru fiecare dintre infracțiunile din noua reglementare.

Concluzionând, Curtea de apel a apreciat că sesizarea este neîntemeiată, întrucât pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, va fi avută în vedere pe viitor pentru reținerea stării de recidivă ori pentru calculul termenului de reabilitare, în situația în care condamnatul va săvârși o nouă infracțiune ori, dimpotrivă, se va împlini termenul de reabilitare. S-a arătat că nici perioada pentru care a fost dispusă pedeapsa complementară, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, nu depășește maximul special prevăzut în legea nouă, de 5 ani. Împotriva acestei hotărâri,, a formulat contestație condamnatul S.M. criticând-o în principal, cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 4 C. pen.

ca urmare a abrogării art. 7 din Legea nr. 39/2003, iar în subsidiar, cu privire la aplicarea art. 6 din același Cod în sensul reducerii pedepsei de 6 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, la maximul de 5 ani închisoare, prevăzut de art. 367 C. pen. Examinând contestația formulată, Înalta Curte constată că este fondată. Potrivit art. 4 C. pen., legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi, iar conform art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, dispozițiile art. 4 C. pen.

nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire. Prin contestația formulată, condamnatul S.M. a solicitat: 1) aplicarea legii penale mai favorabile în sensul dispozițiilor art. 4 C. pen., susținând că infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1)-(3) din Legea nr. 39/2003 pentru care a fost condamnat la 6 ani închisoare, a fost dezincriminată; 2) aplicarea art. 6 C. pen. cu privire la pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și reducerea acesteia la maximul de 5 ani închisoare prevăzut de art. 367 alin. (1) C. pen. A arătat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile legii penale mai favorabile, fiind incidente prevederile art. 4 C. pen.

ca urmare a abrogării art. 7 din Legea nr. 39/2003 și că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. este între 1 an și 5 ani închisoare, astfel că se impune reducerea pedepsei de 6 ani închisoare, la maximul prevăzut de noua lege, aceea de 5 ani închisoare. De asemenea, chiar și în situația în care condamnatul ar rămâne cu pedeapsa de 6 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de persoane, măcar formal se impune aplicarea art. 4 și 5 din noul C. pen. Raportându-se la împrejurările faptice reținute de Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 114 din 03 februarie 2009, definitivă prin decizia penală nr. 1523 din 11 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Înalta Curte constată că în cauză nu a intervenit dezincriminarea pentru infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat prin intrarea în vigoare a noului C. pen.

Astfel, prin sentința penală nr. 114 din 03 februarie 2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 1523 din 11 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că în perioada 2002 - 2004, condamnatul S.M. a aderat și a sprijinit gruparea infracțională organizată condusă de inculpații B.I. și B.V. în scopul de a obține foloase materiale din săvârșirea de infracțiuni din cele prevăzute de art. 2 lit. b) pct. 1-20 din Legea nr. 39/2003, acesta fiind implicat în comiterea de fapte de trafic de persoane, proxenetism, înșelăciune, tâlhărie sau alte infracțiuni de violență, alături de ceilalți membri ai acestei grupări infracționale, rolul său materialzându-se în acte de protecție, intervenind în cazul unor neplăceri ivite cu alte grupuri infracționale, precum și de racolare a clienților dispuși să plătească raporturi sexuale cu prostituatele asupra cărora avea controlul.

Faptele așa cum au fost reținute prin hotărârea de condamnare, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 367 alin. (1) din noul C. pen., întrucât dispozițiile art. 7 din Legea nr. 39/2003 au fost abrogate la data de 1 februarie 2014, avându-și însă corespondent în legea nouă care sancționează în continuare constituirea unui grup infracțional organizat. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 367 alin. (1) C. pen., constituie infracțiune, inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup și se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani, iar în alin. (6) se stabilește că grup infracțional organizat este grupul structurat format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni.

Conform situației de fapt reținute prin hotărârea de condamnare, asocierea inculpatului S.M. cu grupul infracțional organizat condus de inculpații B.I. și B.V. a avut loc cu scopul precis de a săvârși infracțiunile prev. de art. 2 lit. b) pct. 1-20 din Legea nr. 39/2003. Pentru considerentele dezvoltate rezultă că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 4 C. pen. privind dezincriminarea. 2) Potrivit art. 6 C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară,, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.

Având în vedere că limita maximă a pedepsei pentru infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. este de 5 ani închisoare, în condițiile în care S.M. a fost condamnat prfn sentința penală nr. 114 din 03 februarie 2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 1523 din 11 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1)-(3) din Legea nr. 39/2003, sunt aplicabile dispozițiile art. 6 C. pen., care impune reducerea cuantumului pedepsei la maximul special prevăzut de legea nouă, respectiv 5 ani închisoare.

Chiar dacă fapta pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare prin sentința penală nr. 114 din 03 februarie 2009 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 1523 din 11 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție se află în concurs real cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare prin sentința penală nr. 966/2005 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 769/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, împrejurarea care atrage executarea în final, tot a unei pedepse rezultante de 6 ani închisoare, sunt incidente dispozițiilor art. 6 C. pen. care se aplică fiecărei pedepse stabilite pentru fiecare infracțiune ce realizează conținutul concursului real de fapte.

Această interpretare rezidă și din faptul că, în eventualitatea unei legi de grațiere, efectele legii vizează fiecare pedeapsă aplicată de instanță. Având în vedere cele menționate, Înalta Curte constată că cererea de contestație formulată de condamnatul S.M. împotriva sentinței penale nr. 115 din 14 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, este fondată, urmând ca în baza art. 425 1 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. să fie admisă și rejudecând: În baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 595 C. proc. pen. se va admite sesizarea formulată de Comisia nr. 1 de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului București - Rahova.

Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. (1969) aplicată condamnatului S.M. prin sentința penală nr. 114 din 03 februarie 2009 pronunțată de Tribunalului București, secția a II-a penală, astfel cum a fost modificată prin sentința penală nr. 619 din 18 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin nerecurare, în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor. În baza art. 6 alin. (1) C. pen. se va reduce pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată condamnatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) - (3) din Legea nr. 39/2003 (art. 367 alin. (1) C. pen.) la 5 ani închisoare.

În baza art. 6 alin. (5) C. pen. se va aplica condamnatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. (1969) se va contopi pedeapsa de 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 966 din 18 iulie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 769/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, condamnatul S.M. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Se va anula M.E.P.I. nr. 1015 din 10 octombrie 2012 emis de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 33772/3/2012 și se va dispune emiterea unui nou M.E.P.I. Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii contestate. Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia. Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în sumă de 100 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite contestația formulată de condamnatul S.M. împotriva sentinței penale nr. 115 din 14 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Desființează în parte sentința penală contestată și rejudecând: În baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 595 C. proc. pen. admite sesizarea formulată de Comisia nr. l de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului București - Rahova. Descontopește pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) și b) C. pen. (1969) aplicată condamnatului S.M. prin sentința penală nr. 114 din 03 februarie 2009 pronunțată de Tribunalului București, secția a II-a penală, astfel cum a fost modificată prin sentința penală nr. 619 din 18 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin nerecurare, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 6 alin. (1) C. pen. reduce pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată condamnatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) - (3) din Legea nr. 39/2003 (art. 367 alin. (1) C. pen.) la 5 ani închisoare. În baza art. 6 alin. (5) C. pen. aplică condamnatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. (1969) contopește pedeapsa de 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu pedeapsele aplicate prin sentința penală nr. 966 din 18 iulie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 769/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, condamnatul S.M.

urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Anulează M.E.P.I. nr. 1015 din 10 octombrie 2012 emis de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 33772/3/2012 și dispune emiterea unui nou M.E.P.I. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii contestate. Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în sumă de 100 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 martie 2014.