ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 568/2015

Asupra cauzei penale de față,

În baza actelor și lucrărilor aflate

la dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 153/F din 21 martie 2014 a Curții de Apel București, secția

a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 1852/2/2014, a fost respinsă, ca

neîntemeiată, contestația la executare formulată de condamnatul N.M., la

pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 505

din 09 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul

nr. 59001201 L definitivă prin decizia penală nr. 1601 din 16 mai 2012 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Cheltuielile judiciare efectuate de

stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, Curtea de

Apel București, secția a II-a penală, a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București sub nr. 1852/2/2014 la data de 19 martie 2014, contestatorul

- condamnat N.M. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile cu privire

la pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 174 din 30

martie 2007 a Judecătoriei Buftea, în Dosarul nr. 743/94/2006, rămasă definitivă

prin decizia penală nr. 160 din 16 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală.

În drept, a invocat dispozițiile art. 598

lit. d) Noul C. proc. pen.

Analizând actele și lucrările dosarului,

Curtea a reținut că prin decizia nr. 1601 din 16 mai 2012 Înalta Curte de Casație

și Justiție a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și recurentul intimat inculpat

N.M. împotriva sentinței penale nr. 505 din 4 noiembrie 2011 a Curții de Apel București,

secția a II-a penală, a casat în parte sentința penală atacată și, rejudecând:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 6

ani și 6 luni închisoare în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea

lor, menținând revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 3 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 174 din 30 martie 2007 a Judecătoriei Buftea,

definitivă prin nerecurare, astfel: - 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen., art. 6 și

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 41

alin. (2) C. pen.: - 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 26 rap. la art. 255 alin. (1) C. pen., art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea

nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 26 rap. la art. 254 alin.

(1) C. pen., art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea

art. 37 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul N.M. la pedeapsa

de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., a dispus revocarea

suspendării condiționate a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală

nr. 174 din 30 martie 2007 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin nerecurare, pedeapsă

ce se adaugă la pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând să execute

pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 26 rap. la art. 255 alin.

(1) C. pen., art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea

art. 37 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul N.M. la pedeapsa

de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., a dispus revocarea

suspendării condiționate a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală

nr. 174 din 30 martie 2007 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin nerecurare, pedeapsă

ce se adaugă la pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând să execute

pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a). art. 34 lit.

b) și art. 35 C. pen., inculpatul N.M. va executa în final pedeapsa de 6 ani închisoare

și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului

N.M., durata prevenției de la 5 mai 2011 la 16 mai 2012.

A modificat dispoziția de restituire către

martora denunțătoare P.E., în sensul că, se va restitui suma de 500 RON în loc de

5000 RON, consemnată la CEC pe numele inculpatului N.M. cu recipisa nr. 284424 din

10 mai 2011.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței

atacate.

În raport de situația reținută și de normele

legale incidente, Curtea a reținut că nu se impune aplicarea legii penale mai favorabile.

Aplicarea legii penale mai favorabile în

cazul concursului de infracțiuni se face în două etape:

Într-o primă etapă se analizează fiecare

dintre pedepsele stabilite pentru infr. concurente, verificandu-se dacă nu depășesc

limita maximă prevăzută de legea nouă.

În a doua etapă se verifica dacă pedeapsa

rezultantă nu depășește limita maximă la care se poate ajunge potrivit art. 39 Noul

C. pen.

Din punct de vedere al pedepselor aplicate

pentru fiecare infracțiune, în parte, se constată că pedepsele aplicate de:

- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. pentru

infr. prev. de art. 26 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen., art. 6 și art. 7

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 41 alin.

(2) C. pen.

- 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. pentru

săvârșirea intr. prev. de art. 26 rap. la art. 255 alin. (1) C. pen., art. 6 și

art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 41

alin. (2) C. pen.

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infr.

prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. nu depășesc limitele maxime ale pedepselor

prevăzute de Noul C. pen. pentru aceste infracțiuni.

În ceea ce privește regimul juridic al

concursului de infracțiuni prev. de disp. art. 38-39 Noul C. pen., acesta nu este

mai favorabil inculpatului, pedeapsa rezultantă ar fi mai mare decât cea aplicată

prin decizia penală nr. 160 din 16 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

întrucât la pedeapsa cea mai grea se va adăuga un spor de 1/3 din totalul celorlalte

pedepse stabilite.

Rațiunea disp. art. 6 Noul C. pen. nu este

aceea de a-l aduce pe condamnat în situația aceluia care s-ar fi aflat dacă succesiunea

de legi ar fi intervenit în cursul procesului, ci doar de a garanta respectarea

principiului legalității, în sensul ca cel condamnat să nu execute o pedeapsă mai

mare decât limita maximă prevăzută de noua lege.

Împotriva sentinței penale nr. 153/F din

21 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a Il-a penală, pronunțată în Dosarul

nr. 1852/2/2014, a formulat contestație contestatorul N.M.

Prin memoriul din data de 17 aprilie 2015

înaintat instanței de către Penitenciarul Bistrița, semnat de către contestator,

s-a solicitat retragerea contestației formulate împotriva sentinței penale nr. 153/F

din 21 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a Il-a penală.

Conform art. 597 alin. (5) C. proc. pen.,

dispozițiile cuprinse în titlul III al Părții speciale privind judecata care nu

sunt contrare dispozițiilor prezentului capitol se aplică în mod corespunzător,

iar potrivit dispozițiilor art. 415 alin. (1) C. proc. pen., până la închiderea

dezbaterilor la instanța de apel, persoana vătămată și oricare dintre părți își

pot retrage apelul declarat. Retragerea trebuie făcută personal de parte sau prin

mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație

atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administrația locului de

deținere, declarația de retragere putând fi făcută, fie la instanța a cărei hotărâre

se atacă, fie la instanța de apel.

În speță, contestatorul a declarat, prin

cererea formulată la data de 17 aprilie 2015, că își retrage contestația formulată.

Constatând că în cauză sunt întrunite condițiile

prevăzute de art. 597 alin. (5) raportat la art. 415 alin. (1) C. proc. pen., Înalta

Curte va lua act de retragerea contestației formulată de contestatorul N.M. împotriva

sentinței penale nr. 153/F din 21 martie 2014 a Curții de Apel București, secția

a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 1852/2/2014.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.,

va obliga contestatoarea la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestației formulată

de contestatorul N.M. împotriva sentinței penale nr. 153/F din 21 martie 2014 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 1852/2/2014.

Obligă

contestatorul la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 24 aprilie 2015.