ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7784/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea adresată Curții de Apel Galați reclamanta SC V.P. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.A.O.P.S.A.A.: 1) anularea în tot a Deciziei nr. 038 din 25 februarie 2011 emisă de pârâtă și obligarea acesteia la reautorizarea ca antrepozite fiscale a locurilor situate în județul Vrancea, respectiv centrul de vinificație Țifești situat în Panciu, șoseaua Panciu - Țifești, secția de vin spumant situată în orașul Panciu, Centrul de vinificație Răzoare Km 5, situat pe șos. Panciu-Haret oraș Panciu, Combinat vinificație, str. T.M. oraș Panciu). 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 55 din 2 februarie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamantei s-a anulat Decizia nr. 038 din 25 februarie 2011, emisă de pârâta M.F.P.

- C.A.O.P.S.A.A., a obligat pârâta M.F.P. - C.A.O.P.S.A.A. București să reautorizeze ca antrepozite fiscale locurile situate în jud.Vrancea, respectiv: Oraș Panciu, șos. Panciu - Tifești, Centrul de vinificație Tifești; oraș Panciu, șos. Angelin, secția vin spumant; oraș Panciu, șos. Panciu-Haret, Centrul de vinificație Răzoare Km.5; oraș Panciu, șos. Panciu-Haret, Centrul de vinificație Haret, km5; oraș Panciu, str.T.M., Combinat de vinificație. În motivarea hotărârii s-a arătat că măsura luat de pârâtă este una „nelegală, abuzivă; întrucât, deși legislația în vigoare (art. 206 26 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 571/2003) condiționează autorizarea/reautorizarea desfășurării de activități de antrepozitare de neînregistrarea de obligații fiscale restante la bugetul general consolidat.

Această dispoziție legală nu poate fi, însă, privită separat de contextul economic actual și de profilul de activitate al reclamantei. A-i respinge acesteia cererea de reautorizare echivalează cu paralizarea activității sale și cu iminența insolvenței. Or, prin continuarea activității de antrepozitare aceasta va avea, cu certitudine, posibilitatea de a achita datoriile la buget, cât și către salariații săi, aspecte esențial în conjunctura economică actuală, caracterizată printr-o lipsă acută de resurse financiare și de locuri de muncă, cu efecte devastatoare în plan social.

Dacă forurile centrale (Parlamentul, Guvernul) au înțeles să intervină în condițiile economice date prin măsuri de austeritate, nesocotind principii fundamentale de drept precum cel al drepturilor câștigate ori al neretroactivității legii civile, a da în speță o interpretarea mai flexibilă textului legal de care se prevalează pârâta pentru respingerea cererii de reautorizare a desfășurării unei activități economice este în spiritul acestui text normativ, cu atât mai mult cu cât reclamanta a dovedit în instanță că a uzat de disp. O.G. nr. 29/2011, formulând cerere de eșalonare a obligațiilor fiscale restante (cerere înregistrată la M.F., A.N.A.F., D.G.F.P. Vrancea, A.F.P.C.M. sub nr. 4673 din 6 iulie 2011), că are în administrate o suprafață considerabilă de teren (circa 800 de ha) a cărei exploatare ar fi lipsită de finalitate și profund păgubitoare în cazul imposibilității de valorificare a producției.

Totodată, împrejurarea că pentru sumele restante au fost constituite garanții ferme vine în sprijinul ideii de bună-credință a reclamantei care nu cere decât concursul autorității pârâte pentru continuarea activității, continuare care este mai benefică pentru buget decât sistarea activității. 3. Recursul declarat în cauză Împotriva acestei soluții a formulat recurs M.F.P. - C.A.O.P.S.A.A. invocând dispozițiile art. 304 1 , art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea acțiunii s-a arătat că motivarea instanței de fond este superficială și lipsită de suport egal prevederile legale nelăsând loc la interpretare.

Potrivit prevederilor art. 206 indice 26, alin. (1), lit. g) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., una din condițiile de autorizare este ca ,,g): „persoana care urmează sa-si desfășoare activitatea ca antrepozitar autorizat să nu înregistreze obligații fiscale restante la bugetul general consolidat". Așa cum rezulta din adresa din 25 ianuarie 2011 emisa de D.G.F.P. Vrancea, societatea înregistra astfel de obligații restante. De altfel, chiar petenta recunoaște, in plângerea prealabila înregistrata sub nr. 43657 din 15 martie 2011, ca societatea a început sa achite aceste obligații însă la momentul formulării cererii de reautorizare aceasta condiție nu era îndeplinita. 4. Apărările intimatului Intimata-reclamantă, în insolvență, conform încheierii din 5 martie 2012 a Tribunalului pronunțată în Dosarul nr. 4383/91/2010, reprezentată prin administrator judiciar Casa de Insolvență T. Sprl, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivare s-a arătat că datoria bugetară la bugetul general consolidat este înscrisă la masa credală, iar conform dispozițiilor Legii nr. 86/2000 nu se pot face plăți preferențiale pentru plata acestor debite. În aceste condiții în lipsa autorizaților de antrepozit fiscal, intimata ar intra în procesul de faliment ceea ce ar presupune disponibilizarea personalului și lichidarea averii debitorului. S-a mai arătat că sumele restante urmează a se plăti prin planul de reorganizare. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Dispozițiile legale în materie în speță Legea nr. 571/2003 art. 206 26 alin. (1), lit. g) (C. fisc.) impune ca pentru autorizarea/reautorizarea persoanei care urmează să-și desfășoare activitatea ca antrepozitar autorizat acesta trebuie să nu înregistreze obligații fiscale restante la bugetul general consolidat.

Existența acestor obligații bugetare restante ale intimatei nu este contestată de către nici una dintre părți. Legea, ca instrument juridic aplicabil, nu menționează nimic despre eludarea acestor dispoziții în funcție de contextul economic actual, profilul de activitate al societății, principiile de drept nesocotite de forurile centrale. De asemenea, față de conținutul textului de lege aplicabil - C. fisc. art. 260 26 lit. g), nu apar posibilități diferite de interpretarea sa în sensul flexibilității sale. În esență, reclamanta-intimată înregistrează datorii la bugetul general consolidat. Legea, - C. fisc., în textul invocat nu lasă loc la niciun fel de interpretare, legat de aceste datorii, cuantumul lor, promisiuni de plată, garanții imobiliare.

Așa fiind, Înalta Curte apreciază că judecătorul este obligat să aplice legea, nu este posibil ca el să o nesocotească lăsând prioritate oricăror aprecieri subiective, personale, fie ele și de ordin social. De altfel, nici existența unui plan de reorganizare al activității societății fie el și neaprobat, nu poate permite desfășurarea în continuare a activității societății intimate fără respectarea dispozițiilor imperative din lege. În aceste condiții cererea intimatei-reclamante nu întrunește condiția legală principală pentru a obține autorizarea/reautorizarea activității de antrepozit fiscal, respectiv aceea de a nu avea datori la bugetul general consolidat, Înalta Curte apreciind astfel că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Față de pronunțarea hotărârii de către instanța de fond cu aplicarea greșită a legii, Înalta Curte, considerând întrunite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - 1865, va admite recursul, urmând, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. să modifice sentința recurată în sensul respingerii cererii reclamantei ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul M.F.P. - C.A.O.P.S.A.A. împotriva sentinței civile nr. 55 din 2 februarie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată în sensul că respinge cererea reclamantei SC V.P. SA ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2013.