ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7784/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7784/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acțiunii
deduse judecății
Prin cererea adresată Curții de Apel Galați reclamanta
SC V.P. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.A.O.P.S.A.A.: 1) anularea
în tot a Deciziei nr. 038 din 25 februarie 2011 emisă de pârâtă și obligarea
acesteia la reautorizarea ca antrepozite fiscale a locurilor situate în județul
Vrancea, respectiv centrul de vinificație Țifești situat în Panciu, șoseaua
Panciu - Țifești, secția de vin spumant situată în orașul Panciu, Centrul de
vinificație Răzoare Km 5, situat pe șos. Panciu-Haret oraș Panciu, Combinat
vinificație, str. T.M. oraș Panciu).
Hotărârea primei
instanțe
Prin sentința nr. 55
din 2 februarie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ
și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamantei s-a anulat Decizia nr. 038 din 25
februarie 2011, emisă de pârâta M.F.P. - C.A.O.P.S.A.A., a obligat pârâta M.F.P.
- C.A.O.P.S.A.A. București să reautorizeze ca antrepozite fiscale locurile
situate în jud.Vrancea, respectiv: Oraș Panciu, șos. Panciu - Tifești, Centrul
de vinificație Tifești; oraș Panciu, șos. Angelin, secția vin spumant; oraș Panciu,
șos. Panciu-Haret, Centrul de vinificație Răzoare Km.5; oraș Panciu, șos. Panciu-Haret,
Centrul de vinificație Haret, km5; oraș Panciu, str.T.M., Combinat de
vinificație.
În motivarea
hotărârii s-a arătat că măsura luat de pârâtă este una „nelegală, abuzivă;
întrucât, deși legislația în vigoare (art. 206
26
alin. (1) lit. g)
din Legea nr. 571/2003) condiționează autorizarea/reautorizarea desfășurării de
activități de antrepozitare de neînregistrarea de obligații fiscale restante la
bugetul general consolidat. Această dispoziție legală nu poate fi, însă,
privită separat de contextul economic actual și de profilul de activitate al
reclamantei. A-i respinge acesteia cererea de reautorizare echivalează cu
paralizarea activității sale și cu iminența insolvenței. Or, prin continuarea
activității de antrepozitare aceasta va avea, cu certitudine, posibilitatea de
a achita datoriile la buget, cât și către salariații săi, aspecte esențial în
conjunctura economică actuală, caracterizată printr-o lipsă acută de resurse
financiare și de locuri de muncă, cu efecte devastatoare în plan social.
Dacă forurile
centrale (Parlamentul, Guvernul) au înțeles să intervină în condițiile
economice date prin măsuri de austeritate, nesocotind principii fundamentale de
drept precum cel al drepturilor câștigate ori al neretroactivității legii
civile, a da în speță o interpretarea mai flexibilă textului legal de care se
prevalează pârâta pentru respingerea cererii de reautorizare a desfășurării
unei activități economice este în spiritul acestui text normativ, cu atât mai
mult cu cât reclamanta a dovedit în instanță că a uzat de disp. O.G. nr. 29/2011,
formulând cerere de eșalonare a obligațiilor fiscale restante (cerere înregistrată
la M.F., A.N.A.F., D.G.F.P. Vrancea, A.F.P.C.M. sub nr. 4673 din 6 iulie 2011),
că are în administrate o suprafață considerabilă de teren (circa 800 de ha) a
cărei exploatare ar fi lipsită de finalitate și profund păgubitoare în cazul
imposibilității de valorificare a producției. Totodată, împrejurarea că pentru
sumele restante au fost constituite garanții ferme vine în sprijinul ideii de
bună-credință a reclamantei care nu cere decât concursul autorității pârâte
pentru continuarea activității, continuare care este mai benefică pentru buget
decât sistarea activității.
Recursul declarat
în cauză
Împotriva acestei
soluții a formulat recurs M.F.P. - C.A.O.P.S.A.A. invocând dispozițiile art. 304
1
,
art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea acțiunii
s-a arătat că motivarea instanței de fond este superficială și lipsită de
suport egal prevederile legale nelăsând loc la interpretare.
Potrivit prevederilor
art. 206 indice 26, alin. (1), lit. g) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc.,
una din condițiile de autorizare este ca ,,g): „persoana care urmează sa-si
desfășoare activitatea ca antrepozitar autorizat să nu înregistreze obligații
fiscale restante la bugetul general consolidat".
Așa cum rezulta din
adresa din 25 ianuarie 2011 emisa de D.G.F.P. Vrancea, societatea înregistra
astfel de obligații restante.
De altfel, chiar
petenta recunoaște, in plângerea prealabila înregistrata sub nr. 43657 din 15
martie 2011, ca societatea a început sa achite aceste obligații însă la
momentul formulării cererii de reautorizare aceasta condiție nu era
îndeplinita.
Apărările
intimatului
Intimata-reclamantă,
în insolvență, conform încheierii din 5 martie 2012 a Tribunalului pronunțată
în Dosarul nr. 4383/91/2010, reprezentată prin administrator judiciar Casa de
Insolvență T. Sprl, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare s-a arătat
că datoria bugetară la bugetul general consolidat este înscrisă la masa
credală, iar conform dispozițiilor Legii nr. 86/2000 nu se pot face plăți
preferențiale pentru plata acestor debite. În aceste condiții în lipsa autorizaților
de antrepozit fiscal, intimata ar intra în procesul de faliment ceea ce ar
presupune disponibilizarea personalului și lichidarea averii debitorului.
S-a mai arătat că
sumele restante urmează a se plăti prin planul de reorganizare.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Argumentele de
fapt și de drept relevante
Dispozițiile legale
în materie în speță Legea nr. 571/2003 art. 206
26
alin. (1), lit. g)
(C. fisc.) impune ca pentru autorizarea/reautorizarea persoanei care urmează
să-și desfășoare activitatea ca antrepozitar autorizat acesta trebuie să nu
înregistreze obligații fiscale restante la bugetul general consolidat.
Existența acestor
obligații bugetare restante ale intimatei nu este contestată de către nici una
dintre părți.
Legea, ca instrument
juridic aplicabil, nu menționează nimic despre eludarea acestor dispoziții în
funcție de contextul economic actual, profilul de activitate al societății,
principiile de drept nesocotite de forurile centrale.
De asemenea, față de
conținutul textului de lege aplicabil - C. fisc. art. 260
26
lit. g),
nu apar posibilități diferite de interpretarea sa în sensul flexibilității
sale.
În esență,
reclamanta-intimată înregistrează datorii la bugetul general consolidat. Legea,
- C. fisc., în textul invocat nu lasă loc la niciun fel de interpretare, legat
de aceste datorii, cuantumul lor, promisiuni de plată, garanții imobiliare.
Așa fiind, Înalta
Curte apreciază că judecătorul este obligat să aplice legea, nu este posibil ca
el să o nesocotească lăsând prioritate oricăror aprecieri subiective, personale,
fie ele și de ordin social. De altfel, nici existența unui plan de reorganizare
al activității societății fie el și neaprobat, nu poate permite desfășurarea în
continuare a activității societății intimate fără respectarea dispozițiilor
imperative din lege.
În aceste condiții
cererea intimatei-reclamante nu întrunește condiția legală principală pentru a
obține autorizarea/reautorizarea activității de antrepozit fiscal, respectiv aceea
de a nu avea datori la bugetul general consolidat, Înalta Curte apreciind
astfel că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea.
Temeiul legal al
soluției adoptate în recurs
Față de pronunțarea
hotărârii de către instanța de fond cu aplicarea greșită a legii, Înalta Curte,
considerând întrunite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. -
1865, va admite recursul, urmând, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc.
civ. să modifice sentința recurată în sensul respingerii cererii reclamantei ca
neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de pârâtul M.F.P. - C.A.O.P.S.A.A. împotriva sentinței civile nr. 55
din 2 februarie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și
fiscal.
Modifică sentința
recurată în sensul că respinge cererea reclamantei SC V.P. SA ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 17 decembrie 2013.