ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 363/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 363/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

de fond

Prin sentința nr. 6998 din 23 noiembrie 2011,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a

respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta S.C. C.D. SRL, în

contradictoriu cu pârâtul M.F.P., având ca obiect

anularea deciziei nr.

144 din 29 iulie 2011, prin care a fost respinsă contestația reclamantei

împotriva deciziei nr. 105 din 13 mai 2011 de respingere a cererii sale privind

acordarea autorizației de antrepozit fiscal, obligarea pârâtului la emiterea

autorizației de antrepozit fiscal în conformitate cu dosarul de autorizare,

înregistrat sub nr. 5761 din 14 octombrie 2010, precum și la repararea pagubei

cauzate prin respingerea nejustificată a cererii de acordare a autorizației de

antrepozit fiscal și prin nesoluționarea în termenele legale a cererii de

acordare a autorizației și a contestației administrative, formulate împotriva

deciziei de respingere.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut

că prin cererea înregistrată sub nr. 10151

din 15 octombrie 2010, societatea comercială C.D. SRL a solicitat autorizarea

unui antrepozit fiscal de producție băuturi spirtoase, cererea fiind depusă la D.J.A.O.V.

Brașov.

În cuprinsul

referatului întocmit ca urmare a depunerii cererii anterior menționate, D.J.A.O.V.

Brașov reține că societatea face dovada îndeplinirii cerințelor prevăzute de art.

206 indice 23 C. fisc. însă propune respingerea cererii de autorizare ca

antrepozit fiscal de producție, până la stabilirea de către organele de

cercetare a soluției privitoare la începerea sau neînceperea urmăririi penale

față de administratorul societății.

Prin decizia nr. 105

din 13 mai 2011 C.A.O.P.S.A.A. din cadrul M.F.P. a respins solicitarea depusă

de S.C. C.D. SRL, cu motivarea că societatea nu a prezentat încadrarea tarifară

a produselor finite ce urmau a se fabrica în cadrul antrepozitului fiscal; nu

au fost prezentate buletinele de verificare metrologică eliberate pe numele

S.C. C.D. SRL și nu au fost prezentate documente din care să rezulte că

operatorul economic nu înregistrează obligații fiscale restante la bugetele

locale.

Împotriva deciziei nr.

105 din 13 mai 2011 societatea reclamantă a formulat contestație

administrativă, respinsă prin decizia nr. 144 din 29 iulie 2011.

Instanța de fond a

apreciat că în mod întemeiat a fost respinsă cererea reclamantei de eliberare a

autorizației de antrepozit fiscal, arătând că, în primul rând, potrivit

înscrisurilor cauzei, aceasta nu a prezentat încadrarea tarifară, condiție de

emitere a autorizației de antrepozit fiscal, fără a se putea reține argumentele

invocate de aceasta privind imposibilitatea efectuării acestui demers sau culpa

D.J.A.O.V. Brașov.

În ceea ce privește

obiectul autorizării, Curtea a apreciat că solicitarea de autorizare a

antrepozitului fiscal pentru producția de băuturi spirtoase atrage incidența

dispozițiilor punctului 85 alin. (8) din Normele metodologice de aplicare a

Codului fiscal, privind obligația deținerii certificatelor eliberate de B.R.M.L.

sau de un laborator de metrologie agreat de acesta, pentru toate rezervoarele și

recipientele calibrate în care se depozitează alcoolul, distilatele si

materiile prime din care provin acestea, indiferent de natura lor.

Deși referatul

întocmit de D.J.A.O.V. Brașov face referire la deținerea de către reclamantă a

rezervoarelor și recipientelor calibrate metrologic conform buletinelor de

verificare metrologică, aceste documente nu sunt utile, fiind eliberate altui

operator economic, iar autorizația de antrepozit fiscal are caracter strict

personal.

A mai arătat Curtea

că în mod legal a fost respinsă cererea de autorizare pentru motivul că

societatea reclamantă nu a anexat cererii de autorizare certificatul din care

să rezulte că nu figurează cu obligații fiscale restante la bugetul local.

În considerente, s-a

mai arătat că depășirea termenelor impuse de Codul fiscal nu poate avea în

niciun caz consecința nelegalității actelor administrative prin care a fost

respinsă cererea de eliberare a autorizației solicitate de reclamantă.

exercitată

Împotriva sentinței nr.

6998 din 23 noiembrie 2011 a formulat recurs reclamanta S.C. C.D. SRL,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs

s-a arătat că judecătorul fondului a constatat că prin Referatul nr. 2/CA din 6

ianuarie 2011 întocmit de D.J.A.O.V. Brașov, s-a confirmat faptul că societatea

reclamantă a îndeplinit absolut toate cerințele legale privind autorizarea ca

antrepozit fiscal de producție băuturi spirtoase dar și că autoritatea fiscală a

propus avizarea negativă a autorizării prin invocarea unui motiv nelegal,

respectiv faptul că pe numele administratorului societății s-ar descoperi

existența unei plângeri penale.

Cu privire la

obținerea încadrării tarifare, se susține de către recurentă că sunt aplicabile

prevederile pct. 84 alin. (8) și (9) și (10) din H.G. nr. 44/2004, condiția

obligatorie pentru obținerea încadrării tarifare fiind reprezentată de referatul

favorabil întocmit de autoritatea fiscală teritorială, dar aceasta în mod nelegat

a dat un aviz negativ și reclamanta a fost în imposibilitatea procedurală de a

face demersurile cerute de lege pentru obținerea încadrării tarifare pentru

produsele propuse a face parte din nomenclatorul de producție al antrepozitului

fiscal.

S-a solicitat

instanței de recurs să stabilească că avizul negativ a fost dat prin invocarea

unui motiv nelegal și neconstituțional și astfel, reclamanta a fost în

imposibilitatea de a întreprinde orice fel de demers procedural pentru

obținerea încadrării tarifare.

Cu privire la cel

de-al doilea motiv de respingere a cererii de autorizare, respectiv deținerea

buletinelor de verificare metrologică, s-a arătat că instanța de fond a făcut

aprecieri situate în afara cadrului legal aplicabil.

În primul rând, s-a

invocat faptul că prin Referatul nr. 2/CA din 6 ianuarie 2011 s-a confirmat că

reclamanta deține certificate de verificare metrologică avizate de B.R.M.L.

pentru toate recipientele din dotarea antrepozitului fiscal propus.

În al doilea rând,

s-a arătat că reclamantei îi sunt aplicabile prevederile pct. 85 alin. (3) din

H.G. nr. 44/2004 pentru că a cerut autorizarea numai pentru producție de

băuturi alcoolice și nu prevederile pct. 85 alin. (8).

Instanța de fond, a

susținut recurenta, a făcut confuzie atunci când a apreciat că certificatele de

calibrare metrologică se eliberează operatorului economic și nu mijloacelor

tehnice, rezervoarelor, recipientelor pe care un operator economic le deține în

proprietate și, de aceea, verificarea metrologică a unor bunuri și produse nu

se depreciază prin simplul transfer de proprietate al bunurilor în cauză.

Cu privire la cel

de-al treilea motiv de respingere invocat de instanță s-a reținut că însăși

pârâta a renunțat la acesta pentru că prin Decizia nr. 144 din 29 iulie 2011 a

luat act că societatea reclamantă a îndeplinit condiția de a nu înregistra

obligații fiscale restante la bugetele locale, dar a fost amintit din exces de

zel de către prima instanță.

S-a solicitat

admiterea recursului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei pe fond și să se

dispună anularea în tot a Deciziei nr. 194/ 29 iulie 2011 și să fie obligată

pârâta să procedeze la emiterea autorizației de antrepozit fiscal conform

cererii nr. 5761 din 14 octombrie 2010.

de recurs

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

respinge recursul pentru următoarele considerente:

S-a solicitat

instanței de fond anularea Deciziei nr. 144 din 29 iulie 2011 prin care s-a admis

în parte contestația societății reclamante împotriva Deciziei nr. 105 din 13

mai 2011 prin care s-a respins cererea de autorizare ca antrepozit fiscal.

Inițial, prin Decizia

nr. 105 din 13 mai 2011 emisă de C.A.O.P.S.A.A. a fost respinsă cererea de

autorizare ca antrepozit fiscal pentru următoarele motive:

- nu a fost

prezentată încadrarea tarifară a produselor finite ce urmau a se fabrica în

cadrul antrepozitului fiscal propus;

- nu au fost

prezentate buletinele de verificare metrologică eliberate pe numele S.C. C.D.

SRL;

- nu au fost

prezentate documente din care să rezulte că operatorul economic nu

înregistrează obligațiile fiscale restante la bugetele locale.

Prin Decizia nr. 144

din 29 iulie 2011 emisă de Comisia pentru Autorizare emisă ca urmare a

contestației formulate de S.C. C.D. SRL, s-a luat act că operatorul economic a

prezentat certificate de atestare fiscală emise de unitățile

administrativ-teritoriale ale P.C.U. și M.F. și s-a dovedit că operatorul

economic nu înregistrează obligații fiscale restante la bugetele locale.

Măsura a fost

menținută însă, pentru că nu s-a făcut dovada încadrării tarifare a produselor

finite și încadrarea în nomenclatorul codurilor de produse accizabile și a

deținerii certificatelor eliberate de B.R.M.L..

Instanța de fond, în

mod greșit a apreciat că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 206

23

lit. g) C. fisc., având în vedere că însăși autoritatea publică a constatat

prin Decizia nr. 144 din 29 iulie 2011 că este îndeplinită condiția

neînregistrării obligațiilor fiscale restante la bugetul general consolidat și

chiar a admis contestația sub acest aspect.

Însă, în ceea ce

privește criticile din recurs ce vizează celelalte două motive de respingere a

contestației se constată că sunt nefondate.

În legătură cu

motivul de respingere referitor la neprezentarea încadrării tarifare a

produselor finite și a încadrării în nomenclatorul codurilor de produse

accizabile, susținute recurentei sunt nefondate deoarece autorizația de

antrepozit fiscal nu poate fi eliberată în lipsa documentelor care să

dovedească aceste încadrări.

Recurenta a invocat

faptul că nu a putut efectua demersurile pentru că, în mod nelegal, autoritatea

fiscală a propus aviz negativ.

Potrivit pct. 84 alin.

(8) din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobate prin H.G. nr.

44/2004, „Antrepozitarii autorizați propuși prevăzuți la alin. (7)

(antrepozitarii propuși pentru producția de alcool și băuturi alcoolice) pot

desfășura activitatea în regim de probe tehnologice sub controlul autorității

vamale teritoriale pe o perioadă de maximum 60 de zile de la întocmirea

referatului favorabil de către această autoritate”, iar potrivit pct. 84 alin.

(9) - „În perioada de probe tehnologice, antrepozitarul autorizat propus are

obligația să obțină încadrarea tarifară a produselor finite, precum și

încadrarea în nomenclatorul codurilor de produse accizabile (…)”.

Pentru că avizul

autorității vamale teritoriale a fost negativ, nu au putut fi efectuate probele

tehnologice și deci, recurenta recunoaște că nu a reușit să obțină încadrarea

tarifară pentru produsele propuse a face parte din nomenclatorul de producție

al antrepozitului fiscal, care era una din condițiile pentru obținerea

autorizației de antrepozit fiscal.

Dacă recurenta

aprecia că avizul negativ a fost emis nelegal și dacă a obținut înscrisuri care

să dovedească faptul că, ulterior, a îndeplinit toate condițiile pentru

emiterea unui aviz favorabil, trebuia să solicite autorității vamale

teritoriale reanalizarea situației, or, din actele depuse la dosar nu a

rezultat acest lucru.

În ceea ce privește

motivul de respingere a cererii de autorizare legat de deținerea buletinelor de

verificare metodologică, susținerile recurentei sunt tot nefondate, iar

susținerile instanței de fond sunt conforme cu prevederile legale.

Conform pct. 85 alin.

(8) din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, „Antrepozitarii

autorizați propuși pentru producția de alcool și de distilate sunt obligați să

dețină certificate eliberate de B.R.M.L. sau de un laborator de metrologie agreat

de acesta, pentru toate rezervoarele și recipientele calibrate în care se

depozitează alcoolul, distilatele și materiile prime din care provin acestea,

indiferent de natura lor”.

Mai întâi, față de

susținerile recurentei, trebuie făcute următoarele precizări: textul pct. 85 alin.

(8) se referă la antrepozitarii autorizați propuși pentru producția de alcool

și de distilate, ceea ce însemnă că aceasta se aplică și celor care au

solicitat autorizarea pentru producția de băuturi alcoolice.

În al doilea rând,

textul din Normele metodologice se referă la „Antrepozitarii autorizați

propuși” care trebuie să dețină certificate eliberate de B.R.M.L. sau de un

laborator de metrologie agreat de acesta și de aici se poate deduce că

certificarea trebuie să fie făcută pe numele antrepozitarului autorizat propus.

De altfel, chiar și

în condițiile în care s-ar aprecia că certificatele emise anterior pe numele

altei societăți de Biroul de Metrologie Legală ar fi suficiente, așa cum a

apreciat autoritatea vamală teritorială atunci când s-a întocmit Referatul nr. 2/CA

din 6 ianuarie 2011, autoritatea competentă tot nu ar fi putut emite

autorizația de antrepozit fiscal, astfel cum a cerut recurenta, deoarece nu

este îndeplinită condiția prezentării încadrării tarifare a produselor finite și

a încadrării în nomenclatorul codurilor de produse accizabile.

De aceea, în baza art.

312 Cod procedura civilă raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi

respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul formulat

de către S.C. C.D. SRL împotriva sentinței nr. 6998 din 23 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 ianuarie 2013.