ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 363/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 6998 din 23 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta S.C. C.D.

SRL, în contradictoriu cu pârâtul M.F.P., având ca obiect anularea deciziei nr. 144 din 29 iulie 2011, prin care a fost respinsă contestația reclamantei împotriva deciziei nr. 105 din 13 mai 2011 de respingere a cererii sale privind acordarea autorizației de antrepozit fiscal, obligarea pârâtului la emiterea autorizației de antrepozit fiscal în conformitate cu dosarul de autorizare, înregistrat sub nr. 5761 din 14 octombrie 2010, precum și la repararea pagubei cauzate prin respingerea nejustificată a cererii de acordare a autorizației de antrepozit fiscal și prin nesoluționarea în termenele legale a cererii de acordare a autorizației și a contestației administrative, formulate împotriva deciziei de respingere.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. 10151 din 15 octombrie 2010, societatea comercială C.D. SRL a solicitat autorizarea unui antrepozit fiscal de producție băuturi spirtoase, cererea fiind depusă la D.J.A.O.V. Brașov. În cuprinsul referatului întocmit ca urmare a depunerii cererii anterior menționate, D.J.A.O.V. Brașov reține că societatea face dovada îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 206 indice 23 C. fisc. însă propune respingerea cererii de autorizare ca antrepozit fiscal de producție, până la stabilirea de către organele de cercetare a soluției privitoare la începerea sau neînceperea urmăririi penale față de administratorul societății.

Prin decizia nr. 105 din 13 mai 2011 C.A.O.P.S.A.A. din cadrul M.F.P. a respins solicitarea depusă de S.C. C.D. SRL, cu motivarea că societatea nu a prezentat încadrarea tarifară a produselor finite ce urmau a se fabrica în cadrul antrepozitului fiscal; nu au fost prezentate buletinele de verificare metrologică eliberate pe numele S.C. C.D. SRL și nu au fost prezentate documente din care să rezulte că operatorul economic nu înregistrează obligații fiscale restante la bugetele locale.

Împotriva deciziei nr. 105 din 13 mai 2011 societatea reclamantă a formulat contestație administrativă, respinsă prin decizia nr. 144 din 29 iulie 2011. Instanța de fond a apreciat că în mod întemeiat a fost respinsă cererea reclamantei de eliberare a autorizației de antrepozit fiscal, arătând că, în primul rând, potrivit înscrisurilor cauzei, aceasta nu a prezentat încadrarea tarifară, condiție de emitere a autorizației de antrepozit fiscal, fără a se putea reține argumentele invocate de aceasta privind imposibilitatea efectuării acestui demers sau culpa D.J.A.O.V. Brașov. În ceea ce privește obiectul autorizării, Curtea a apreciat că solicitarea de autorizare a antrepozitului fiscal pentru producția de băuturi spirtoase atrage incidența dispozițiilor punctului 85 alin. (8) din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, privind obligația deținerii certificatelor eliberate de B.R.M.L.

sau de un laborator de metrologie agreat de acesta, pentru toate rezervoarele și recipientele calibrate în care se depozitează alcoolul, distilatele si materiile prime din care provin acestea, indiferent de natura lor. Deși referatul întocmit de D.J.A.O.V. Brașov face referire la deținerea de către reclamantă a rezervoarelor și recipientelor calibrate metrologic conform buletinelor de verificare metrologică, aceste documente nu sunt utile, fiind eliberate altui operator economic, iar autorizația de antrepozit fiscal are caracter strict personal. A mai arătat Curtea că în mod legal a fost respinsă cererea de autorizare pentru motivul că societatea reclamantă nu a anexat cererii de autorizare certificatul din care să rezulte că nu figurează cu obligații fiscale restante la bugetul local.

În considerente, s-a mai arătat că depășirea termenelor impuse de Codul fiscal nu poate avea în niciun caz consecința nelegalității actelor administrative prin care a fost respinsă cererea de eliberare a autorizației solicitate de reclamantă. 2. Calea de atac exercitată Împotriva sentinței nr. 6998 din 23 noiembrie 2011 a formulat recurs reclamanta S.C. C.D. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivele de recurs s-a arătat că judecătorul fondului a constatat că prin Referatul nr. 2/CA din 6 ianuarie 2011 întocmit de D.J.A.O.V. Brașov, s-a confirmat faptul că societatea reclamantă a îndeplinit absolut toate cerințele legale privind autorizarea ca antrepozit fiscal de producție băuturi spirtoase dar și că autoritatea fiscală a propus avizarea negativă a autorizării prin invocarea unui motiv nelegal, respectiv faptul că pe numele administratorului societății s-ar descoperi existența unei plângeri penale.

Cu privire la obținerea încadrării tarifare, se susține de către recurentă că sunt aplicabile prevederile pct. 84 alin. (8) și (9) și (10) din H.G. nr. 44/2004, condiția obligatorie pentru obținerea încadrării tarifare fiind reprezentată de referatul favorabil întocmit de autoritatea fiscală teritorială, dar aceasta în mod nelegat a dat un aviz negativ și reclamanta a fost în imposibilitatea procedurală de a face demersurile cerute de lege pentru obținerea încadrării tarifare pentru produsele propuse a face parte din nomenclatorul de producție al antrepozitului fiscal. S-a solicitat instanței de recurs să stabilească că avizul negativ a fost dat prin invocarea unui motiv nelegal și neconstituțional și astfel, reclamanta a fost în imposibilitatea de a întreprinde orice fel de demers procedural pentru obținerea încadrării tarifare.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de respingere a cererii de autorizare, respectiv deținerea buletinelor de verificare metrologică, s-a arătat că instanța de fond a făcut aprecieri situate în afara cadrului legal aplicabil. În primul rând, s-a invocat faptul că prin Referatul nr. 2/CA din 6 ianuarie 2011 s-a confirmat că reclamanta deține certificate de verificare metrologică avizate de B.R.M.L. pentru toate recipientele din dotarea antrepozitului fiscal propus. În al doilea rând, s-a arătat că reclamantei îi sunt aplicabile prevederile pct. 85 alin. (3) din H.G.

nr. 44/2004 pentru că a cerut autorizarea numai pentru producție de băuturi alcoolice și nu prevederile pct. 85 alin. (8). Instanța de fond, a susținut recurenta, a făcut confuzie atunci când a apreciat că certificatele de calibrare metrologică se eliberează operatorului economic și nu mijloacelor tehnice, rezervoarelor, recipientelor pe care un operator economic le deține în proprietate și, de aceea, verificarea metrologică a unor bunuri și produse nu se depreciază prin simplul transfer de proprietate al bunurilor în cauză. Cu privire la cel de-al treilea motiv de respingere invocat de instanță s-a reținut că însăși pârâta a renunțat la acesta pentru că prin Decizia nr. 144 din 29 iulie 2011 a luat act că societatea reclamantă a îndeplinit condiția de a nu înregistra obligații fiscale restante la bugetele locale, dar a fost amintit din exces de zel de către prima instanță.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei pe fond și să se dispună anularea în tot a Deciziei nr. 194/ 29 iulie 2011 și să fie obligată pârâta să procedeze la emiterea autorizației de antrepozit fiscal conform cererii nr. 5761 din 14 octombrie 2010. 3. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente: S-a solicitat instanței de fond anularea Deciziei nr. 144 din 29 iulie 2011 prin care s-a admis în parte contestația societății reclamante împotriva Deciziei nr. 105 din 13 mai 2011 prin care s-a respins cererea de autorizare ca antrepozit fiscal.

Inițial, prin Decizia nr. 105 din 13 mai 2011 emisă de C.A.O.P.S.A.A. a fost respinsă cererea de autorizare ca antrepozit fiscal pentru următoarele motive: - nu a fost prezentată încadrarea tarifară a produselor finite ce urmau a se fabrica în cadrul antrepozitului fiscal propus; - nu au fost prezentate buletinele de verificare metrologică eliberate pe numele S.C. C.D. SRL; - nu au fost prezentate documente din care să rezulte că operatorul economic nu înregistrează obligațiile fiscale restante la bugetele locale. Prin Decizia nr. 144 din 29 iulie 2011 emisă de Comisia pentru Autorizare emisă ca urmare a contestației formulate de S.C. C.D. SRL, s-a luat act că operatorul economic a prezentat certificate de atestare fiscală emise de unitățile administrativ-teritoriale ale P.C.U.

și M.F. și s-a dovedit că operatorul economic nu înregistrează obligații fiscale restante la bugetele locale. Măsura a fost menținută însă, pentru că nu s-a făcut dovada încadrării tarifare a produselor finite și încadrarea în nomenclatorul codurilor de produse accizabile și a deținerii certificatelor eliberate de B.R.M.L.. Instanța de fond, în mod greșit a apreciat că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 206 23 lit. g) C. fisc., având în vedere că însăși autoritatea publică a constatat prin Decizia nr. 144 din 29 iulie 2011 că este îndeplinită condiția neînregistrării obligațiilor fiscale restante la bugetul general consolidat și chiar a admis contestația sub acest aspect. Însă, în ceea ce privește criticile din recurs ce vizează celelalte două motive de respingere a contestației se constată că sunt nefondate.

În legătură cu motivul de respingere referitor la neprezentarea încadrării tarifare a produselor finite și a încadrării în nomenclatorul codurilor de produse accizabile, susținute recurentei sunt nefondate deoarece autorizația de antrepozit fiscal nu poate fi eliberată în lipsa documentelor care să dovedească aceste încadrări. Recurenta a invocat faptul că nu a putut efectua demersurile pentru că, în mod nelegal, autoritatea fiscală a propus aviz negativ. Potrivit pct. 84 alin. (8) din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobate prin H.G.

nr. 44/2004, „Antrepozitarii autorizați propuși prevăzuți la alin. (7) (antrepozitarii propuși pentru producția de alcool și băuturi alcoolice) pot desfășura activitatea în regim de probe tehnologice sub controlul autorității vamale teritoriale pe o perioadă de maximum 60 de zile de la întocmirea referatului favorabil de către această autoritate”, iar potrivit pct. 84 alin. (9) - „În perioada de probe tehnologice, antrepozitarul autorizat propus are obligația să obțină încadrarea tarifară a produselor finite, precum și încadrarea în nomenclatorul codurilor de produse accizabile (…)”. Pentru că avizul autorității vamale teritoriale a fost negativ, nu au putut fi efectuate probele tehnologice și deci, recurenta recunoaște că nu a reușit să obțină încadrarea tarifară pentru produsele propuse a face parte din nomenclatorul de producție al antrepozitului fiscal, care era una din condițiile pentru obținerea autorizației de antrepozit fiscal.

Dacă recurenta aprecia că avizul negativ a fost emis nelegal și dacă a obținut înscrisuri care să dovedească faptul că, ulterior, a îndeplinit toate condițiile pentru emiterea unui aviz favorabil, trebuia să solicite autorității vamale teritoriale reanalizarea situației, or, din actele depuse la dosar nu a rezultat acest lucru. În ceea ce privește motivul de respingere a cererii de autorizare legat de deținerea buletinelor de verificare metodologică, susținerile recurentei sunt tot nefondate, iar susținerile instanței de fond sunt conforme cu prevederile legale. Conform pct. 85 alin. (8) din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, „Antrepozitarii autorizați propuși pentru producția de alcool și de distilate sunt obligați să dețină certificate eliberate de B.R.M.L.

sau de un laborator de metrologie agreat de acesta, pentru toate rezervoarele și recipientele calibrate în care se depozitează alcoolul, distilatele și materiile prime din care provin acestea, indiferent de natura lor”. Mai întâi, față de susținerile recurentei, trebuie făcute următoarele precizări: textul pct. 85 alin. (8) se referă la antrepozitarii autorizați propuși pentru producția de alcool și de distilate, ceea ce însemnă că aceasta se aplică și celor care au solicitat autorizarea pentru producția de băuturi alcoolice. În al doilea rând, textul din Normele metodologice se referă la „Antrepozitarii autorizați propuși” care trebuie să dețină certificate eliberate de B.R.M.L. sau de un laborator de metrologie agreat de acesta și de aici se poate deduce că certificarea trebuie să fie făcută pe numele antrepozitarului autorizat propus.

De altfel, chiar și în condițiile în care s-ar aprecia că certificatele emise anterior pe numele altei societăți de Biroul de Metrologie Legală ar fi suficiente, așa cum a apreciat autoritatea vamală teritorială atunci când s-a întocmit Referatul nr. 2/CA din 6 ianuarie 2011, autoritatea competentă tot nu ar fi putut emite autorizația de antrepozit fiscal, astfel cum a cerut recurenta, deoarece nu este îndeplinită condiția prezentării încadrării tarifare a produselor finite și a încadrării în nomenclatorul codurilor de produse accizabile. De aceea, în baza art. 312 Cod procedura civilă raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul formulat de către S.C. C.D. SRL împotriva sentinței nr. 6998 din 23 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal , ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2013.