ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7322/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2132 din 26 martie

2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul M.I.M. în contradictoriu cu

pârâtul M.J.L.C. și a luat act de renunțarea la judecata cauzei formulată de

reclamantele C.E. și O.E. (fostă T.).

În motivarea acestei

hotărâri, prima instanță a reținut, în esență, că ordinele contestate, prin

care pârâtul a stabilit vechimea în magistratură și coeficientul de

multiplicare acordat pe baza acestei vechimi, în situația reclamanților, sunt

legal emise, fiind, astfel, neîntemeiate și capetele de cerere privind emiterea

unui nou ordin de stabilire a indemnizației de încadrare cu luarea în

considerare a unui alt coeficient de multiplicare, acordarea lunară a acestui

salariu pentru viitor, respectiv obligarea pârâtului la plata diferenței de

drepturi bănești, efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă,

emiterea unui ordin de salarizare care să conțină acest coeficient de

multiplicare pentru viitor și plata cheltuielilor de judecată efectuate de

către reclamant.

Instanța de fond a

luat act de faptul că reclamantele C.E. și O.E. (fostă T.) au depus cereri prin

care au arătat că renunță la judecata cauzei.

Împotriva

sentinței

nr.

2132 din

26 martie 2012 a declarat recurs reclamantul

M.I.M.

,

cu precizarea că va

depune motivele de recurs printr-o cerere separată, fără însă a depune acest

memoriu până la data fixată pentru judecata cererii de recurs.

Examinând cu

prioritate excepția nulității recursului, invocată de această instanță din

oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele

considerente.

Art. 302¹ C.

proc. civ. arată că cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității,

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor, sau mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu

separat.

Ca regulă, potrivit

dispozițiilor art. 301 C. proc. civ.,

„termenul

de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune

altfel

”, iar, potrivit art. 303 alin. (1), „recursul se va motiva prin

însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.”

Or,

din examinarea înscrisurilor depuse, Înalta Curte constată că

recurentul-reclamant nu a motivat recursul formulat împotriva sentinței civile nr.

2132 din 26 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal.

Deși

cererea prin care se declară calea de atac conține mențiunea că motivele de

recurs vor fi dezvoltate într-un memoriu separat, recurentul nu a depus

dezvoltarea motivelor de recurs

până la data fixată pentru judecată.

În

cauză nu s-a constatat existența unor

motive de

recurs de ordine publică

și nici nu s-a făcut dovada existenței vreuneia

din situațiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Art. 306 alin. (1) din același cod prevede că recursul este nul

dacă nu a fost motivat în termenul legal.

Astfel fiind, față de

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și

ale art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul

că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se

sprijină și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

nul recursul declarat de reclamantul M.I.M. împotriva sentinței civile nr. 2132

din 26 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 noiembrie 2013.