ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7322/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2132 din 26 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul M.I.M. în contradictoriu cu pârâtul M.J.L.C. și a luat act de renunțarea la judecata cauzei formulată de reclamantele C.E. și O.E. (fostă T.).

În motivarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut, în esență, că ordinele contestate, prin care pârâtul a stabilit vechimea în magistratură și coeficientul de multiplicare acordat pe baza acestei vechimi, în situația reclamanților, sunt legal emise, fiind, astfel, neîntemeiate și capetele de cerere privind emiterea unui nou ordin de stabilire a indemnizației de încadrare cu luarea în considerare a unui alt coeficient de multiplicare, acordarea lunară a acestui salariu pentru viitor, respectiv obligarea pârâtului la plata diferenței de drepturi bănești, efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, emiterea unui ordin de salarizare care să conțină acest coeficient de multiplicare pentru viitor și plata cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamant.

Instanța de fond a luat act de faptul că reclamantele C.E. și O.E. (fostă T.) au depus cereri prin care au arătat că renunță la judecata cauzei. Împotriva sentinței nr. 2132 din 26 martie 2012 a declarat recurs reclamantul M.I.M. , cu precizarea că va depune motivele de recurs printr-o cerere separată, fără însă a depune acest memoriu până la data fixată pentru judecata cererii de recurs. Examinând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată de această instanță din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente. Art. 302¹ C. proc. civ. arată că cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Ca regulă, potrivit dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel ”, iar, potrivit art. 303 alin. (1), „recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.” Or, din examinarea înscrisurilor depuse, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a motivat recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 2132 din 26 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Deși cererea prin care se declară calea de atac conține mențiunea că motivele de recurs vor fi dezvoltate într-un memoriu separat, recurentul nu a depus dezvoltarea motivelor de recurs până la data fixată pentru judecată.

În cauză nu s-a constatat existența unor motive de recurs de ordine publică și nici nu s-a făcut dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. Art. 306 alin. (1) din același cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal. Astfel fiind, față de considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și ale art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul M.I.M. împotriva sentinței civile nr. 2132 din 26 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2013.