ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 495/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 495/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Obiectul cererii
deduse judecății.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanții
P.M.V., C.G., T.N.M. și I.C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.J.,
anularea în parte a Ordinului nr. 2386/C din 09 iulie 2012, emis de pârât,
numai în ceea ce privește art. 1 din acest act administrativ în sensul
recalculării indemnizațiilor de încadrare lunară cu includerea indexărilor
salariale aferente anului 2007.
În motivarea cererii,
reclamanții au arătat, în esență, că indemnizațiile de încadrare brute lunare
au fost modificate începând cu luna aprilie 2012, urmare a punerii în executare
silită a titlului reprezentat de sentința civilă nr. 2323 din 08 noiembrie 2007
pronunțată de Tribunalul Călărași, prin care pârâții M.J., Curtea de Apel
București și Tribunalul Călărași au fost obligați în solidar să le acorde
indexările salariale aferente anului 2007.
Încheierea supusă
recursului în prezenta cauză
Prin încheierea din 10
aprilie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ
și fiscal, a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 și alin.
(3) C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei până la soluționarea
irevocabilă a Dosarului cu nr. 7311/202/2012 aflat pe rolul Judecătoriei
Pitești.
În motivare, instanța
fondului a reținut că reclamanții au motivat cererea de anulare parțială a
Ordinului nr. 2386/C din 09 iulie 2012 pe considerentul că nu au fost luate în
calcul indemnizațiile acordate urmare a unei executări silite, executare silită
contestată în Dosarul nr. 7311/202/2012 de către pârâtul M.J.
Calea de atac
exercitată
Împotriva încheierii
din 10 aprilie 2013 a declarat recurs pârâtul M.J., solicitând casarea acesteia
și continuarea judecății.
Recurentul a susținut,
în esență, după evocarea istoricului acțiunilor judiciare ale reclamanților în
legătură cu dosarul de față, că soluționarea prezentei cauze nu are nici o
legătură cu dosarul ce are ca obiect contestația la executare formulată de
recurent în cadrul procedurii de executare silită a sentinței nr. 2323/2007 a
Tribunalului Călărași.
Soluția instanței
de control judiciar.
Examinând actele și
înscrisurile cauzei, raportat la dispozițiile legale incidente și susținerile
părților, Înalta Curte apreciază recursul fondat și îl va admite, pentru considerentele
ce urmează.
Înalta Curte
constată, pe de o parte, că prin Ordinul M.J. nr. 2386/C din 09 iulie 2012,
contestat în cauza suspendată prin încheierea ce face obiectul prezentului
recurs, s-a dispus ca, începând cu data de 01 iunie 2012, cuantumul brut al
indemnizației de încadrare lunare de care beneficiază judecătorii din cadrul
instanțelor judecătorești se majorează cu 8% față de nivelul acordat pentru
luna mai 2012.
Reclamanții au criticat
aceste dispoziții, susținând că majorarea de 8% trebuia aplicată, în cazul lor,
indemnizațiilor de încadrare brute lunare rezultate după finalizarea executării
silite a sentinței civile nr. 2323 din 08 noiembrie 2007 a Tribunalului
Călărași, solicitând modificarea pozițiilor corespunzătoare reclamanților.
Mai constată Înalta
Curte că, prin sentința civilă nr. 2323 din 08 noiembrie 2007 a Tribunalului
Călărași, definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 873/R/CM din 05 mai 2009 a
Curții de Apel Pitești, pârâții Tribunalul Călărași, Curtea de Apel București
și M.J. au fost obligați la plata către, printre alții, P.M.V., C.G., T.N.M. și
I.C. a drepturilor bănești reprezentând creșterile salariale de 5% începând cu
01 ianuarie 2007, față de nivelul din decembrie 2006, de 2% începând cu 01
aprilie 2007 față de nivelul din martie 2007 și de 11% față de nivelul din
septembrie 2007 începând cu 01 octombrie 2007, drepturi ce vor fi actualizate cu
indicele de inflație de la data când trebuiau acordate și până la plata lor
efectivă.
La data de 15 mai 2012,
la cererea creditorilor urmăritori P.M.V., C.G., T.N.M. și I.C., Judecătoria
Călărași a încuviințat începerea executării silite prin toate formele de
executare pentru obligarea debitorului Tribunalul Călărași la calcularea
corectă a indemnizațiilor de încadrare brute lunare cu includerea indexărilor
salariale precizate în cote procentuale conform sentinței civile nr. 2323 din 08
noiembrie 2007 începând cu luna aprilie 2012.
M.J. a formulat
contestație la executarea astfel dispusă, contestație respinsă de Judecătoria
Pitești în data de 15 noiembrie 2013 ca tardiv formulată.
Față de acestea,
raportat la obiectul cererii cu care a fost învestită instanța de contencios
administrativ în prezenta speță, Înalta Curte apreciază că soluția ce urmează a
se pronunța în dosarul privind contestația la executarea silită a sentinței
civile nr. 2323/2007 nu este de natură a influența hotărârea instanței de
contencios administrativ în sensul avut în vedere de dispozițiile art. 244 alin.
(1) pct. 1 C. proc. civ.
Astfel, în dosarul
execuțional se tinde la obligarea exclusiv a debitorului Tribunalul Călărași la
calcularea unor indemnizații și plata unei sume către reclamanții-intimați,
acordate acestora în baza sentinței civile nr. 2323/2007, iar prezenta cauză
are ca obiect anularea parțială a unui act administrativ în sensul modificării
valorii indemnizațiilor de încadrare a reclamanților, de către emitentul
acestuia, M.J., raportat la dispozițiile sentinței civile nr. 2323/2007.
În mod eronat și-a
însușit instanța de fond poziția intimaților-reclamanți în ceea ce privește
raportarea la procedura de executare silită a dispozițiilor sentinței civile nr.
2323/2007, demarată pe calea dreptului comun, și numai împotriva unuia dintre
debitori, pentru obligațiile specifice, în condițiile în care prezenta cauză
are ca obiect, în esență, obligarea pârâtului-recurent M.J. la modificarea unui
act administrativ în considerarea drepturilor acordate reclamanților prin
hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Pentru aceste
considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ.,
prezentul recurs va fi admis, cu consecința casării încheierii criticate și
a trimiterii cauzei spre continuarea judecății la instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de pârâtul M.J. împotriva Încheierii din data de 10 aprilie 2013 a
Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează încheierea
recurată.
Trimite cauza spre
continuarea judecății la instanța de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 4 februarie 2014.