ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 495/2014

1. Obiectul cererii deduse judecății. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanții P.M.V., C.G., T.N.M. și I.C.

au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.J., anularea în parte a Ordinului nr. 2386/C din 09 iulie 2012, emis de pârât, numai în ceea ce privește art. 1 din acest act administrativ în sensul recalculării indemnizațiilor de încadrare lunară cu includerea indexărilor salariale aferente anului 2007. În motivarea cererii, reclamanții au arătat, în esență, că indemnizațiile de încadrare brute lunare au fost modificate începând cu luna aprilie 2012, urmare a punerii în executare silită a titlului reprezentat de sentința civilă nr. 2323 din 08 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Călărași, prin care pârâții M.J., Curtea de Apel București și Tribunalul Călărași au fost obligați în solidar să le acorde indexările salariale aferente anului 2007. 2. Încheierea supusă recursului în prezenta cauză Prin încheierea din 10 aprilie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 și alin. (3) C. proc.

civ., suspendarea judecării cauzei până la soluționarea irevocabilă a Dosarului cu nr. 7311/202/2012 aflat pe rolul Judecătoriei Pitești. În motivare, instanța fondului a reținut că reclamanții au motivat cererea de anulare parțială a Ordinului nr. 2386/C din 09 iulie 2012 pe considerentul că nu au fost luate în calcul indemnizațiile acordate urmare a unei executări silite, executare silită contestată în Dosarul nr. 7311/202/2012 de către pârâtul M.J. 3. Calea de atac exercitată Împotriva încheierii din 10 aprilie 2013 a declarat recurs pârâtul M.J., solicitând casarea acesteia și continuarea judecății. Recurentul a susținut, în esență, după evocarea istoricului acțiunilor judiciare ale reclamanților în legătură cu dosarul de față, că soluționarea prezentei cauze nu are nici o legătură cu dosarul ce are ca obiect contestația la executare formulată de recurent în cadrul procedurii de executare silită a sentinței nr. 2323/2007 a Tribunalului Călărași.

4. Soluția instanței de control judiciar. Examinând actele și înscrisurile cauzei, raportat la dispozițiile legale incidente și susținerile părților, Înalta Curte apreciază recursul fondat și îl va admite, pentru considerentele ce urmează. Înalta Curte constată, pe de o parte, că prin Ordinul M.J. nr. 2386/C din 09 iulie 2012, contestat în cauza suspendată prin încheierea ce face obiectul prezentului recurs, s-a dispus ca, începând cu data de 01 iunie 2012, cuantumul brut al indemnizației de încadrare lunare de care beneficiază judecătorii din cadrul instanțelor judecătorești se majorează cu 8% față de nivelul acordat pentru luna mai 2012. Reclamanții au criticat aceste dispoziții, susținând că majorarea de 8% trebuia aplicată, în cazul lor, indemnizațiilor de încadrare brute lunare rezultate după finalizarea executării silite a sentinței civile nr. 2323 din 08 noiembrie 2007 a Tribunalului Călărași, solicitând modificarea pozițiilor corespunzătoare reclamanților.

Mai constată Înalta Curte că, prin sentința civilă nr. 2323 din 08 noiembrie 2007 a Tribunalului Călărași, definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 873/R/CM din 05 mai 2009 a Curții de Apel Pitești, pârâții Tribunalul Călărași, Curtea de Apel București și M.J. au fost obligați la plata către, printre alții, P.M.V., C.G., T.N.M. și I.C. a drepturilor bănești reprezentând creșterile salariale de 5% începând cu 01 ianuarie 2007, față de nivelul din decembrie 2006, de 2% începând cu 01 aprilie 2007 față de nivelul din martie 2007 și de 11% față de nivelul din septembrie 2007 începând cu 01 octombrie 2007, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data când trebuiau acordate și până la plata lor efectivă.

La data de 15 mai 2012, la cererea creditorilor urmăritori P.M.V., C.G., T.N.M. și I.C., Judecătoria Călărași a încuviințat începerea executării silite prin toate formele de executare pentru obligarea debitorului Tribunalul Călărași la calcularea corectă a indemnizațiilor de încadrare brute lunare cu includerea indexărilor salariale precizate în cote procentuale conform sentinței civile nr. 2323 din 08 noiembrie 2007 începând cu luna aprilie 2012. M.J. a formulat contestație la executarea astfel dispusă, contestație respinsă de Judecătoria Pitești în data de 15 noiembrie 2013 ca tardiv formulată.

Față de acestea, raportat la obiectul cererii cu care a fost învestită instanța de contencios administrativ în prezenta speță, Înalta Curte apreciază că soluția ce urmează a se pronunța în dosarul privind contestația la executarea silită a sentinței civile nr. 2323/2007 nu este de natură a influența hotărârea instanței de contencios administrativ în sensul avut în vedere de dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Astfel, în dosarul execuțional se tinde la obligarea exclusiv a debitorului Tribunalul Călărași la calcularea unor indemnizații și plata unei sume către reclamanții-intimați, acordate acestora în baza sentinței civile nr. 2323/2007, iar prezenta cauză are ca obiect anularea parțială a unui act administrativ în sensul modificării valorii indemnizațiilor de încadrare a reclamanților, de către emitentul acestuia, M.J., raportat la dispozițiile sentinței civile nr. 2323/2007.

În mod eronat și-a însușit instanța de fond poziția intimaților-reclamanți în ceea ce privește raportarea la procedura de executare silită a dispozițiilor sentinței civile nr. 2323/2007, demarată pe calea dreptului comun, și numai împotriva unuia dintre debitori, pentru obligațiile specifice, în condițiile în care prezenta cauză are ca obiect, în esență, obligarea pârâtului-recurent M.J. la modificarea unui act administrativ în considerarea drepturilor acordate reclamanților prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis, cu consecința casării încheierii criticate și a trimiterii cauzei spre continuarea judecății la instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul M.J. împotriva Încheierii din data de 10 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează încheierea recurată. Trimite cauza spre continuarea judecății la instanța de fond. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2014.