ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1167/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată reclamanta SC E.S. SRL a chemat în judecată pârâta A.N.R.D.E. solicitând: anularea Deciziei nr. 2475 din 26 septembrie 2012 emisă de pârâtă; obligarea acesteia să emită o nouă decizie de acreditare a C.E.E., E.S. pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi (C.V.), conform prevederilor art. 6 alin. (7) 1 din Legea nr. 220/2008 - „Legea”, așa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 88/2011; obligarea pârâtei să transmită către operatorul de sistem CN T. SA noua decizie de acreditare cu efect din data de 26 septembrie 2012; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2606 din 17 septembrie 2013 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC E.S. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.N.R.D.E., ca tardiv formulată. Împotriva sentinței civile nr. 2606 din 17 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC E.S. SRL. În motivarea recursului se prezintă situația de fapt precum și dispozițiile legale incidente pricinii. De asemenea, recurenta mai susține că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor Legii nr. 554/2004, O.U.G. nr. 33/2007, Ordinul A.N.R.E.

nr. 42/2011 și O.G. nr. 27/2002. În desfășurarea activității sale de reglementare (întrucât aceasta activitate este cea la care se refera art. 5 din O.G. nr. 33/2007) A.N.R.E. emite ordine, avize, decizii și hotărâri (acestea din urma fiind emise de către Comitetul de Reglementare al A.N.R.E.), conform art. 4 alin. (8) din Ordonanța. președintele A.N.R.E., ca organ de conducere al instituției publice emite ordine și decizii. Ordinele, avizele, deciziile și hotărârile A.N.R.E., precum și ordinele si deciziile președintelui A.N.R.E. sunt acte administrative în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. c), prin urmare controlul legalității și oportunității acestora se face de către instanța de contencios administrativ și fiscal; fiind vorba de o autoritate publică centrală competența materială revine Curții de Apel.

Excepțiile de la regula procedurii prealabile, respectiv de la art. 7 din Legea nr. 554/2004 sunt prevăzute în alin. (5) al aceluiași articol. Art. 5 alin. (7) din Ordonanța de Guvern nr. 33/2007 stabilește că ordinele și deciziile emise de președinte (nu cele emise de către A.N.R.E. ci cele emise de către președintele A.N.R.E.) se atacă în contencios administrativ la Curtea de Apel București, în termen de 30 de zile de la notificarea acestora părții interesate. Art. 13 din Regulamentul de acreditare a producătorilor de energie electrică din surse regenerabile de energie pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi aprobat prin Ordinul A.N.R.E. nr. 42/2011 prevede ca decizia A.N.R.E.

de respingere a solicitării de acreditare poate fi contestata în condițiile Legii nr. 123/2012. Legea nr. 123/2013 în art. 9 alin. (5) prevede că o astfel de decizie a A.N.R.E. (prin urmare o decizie a Autorității și nu a președintelui) poate fi atacată la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, în condițiile legii. În consecință, în raport de aceste concluzii și situația de fapt, actul administrativ atacat nu este supus prevederilor art. 5 alin. (7) din O.G. nr. 33/2007, aceste dispoziții nu conțin excepții de la regula procedurii prealabile. Chiar dacă s-ar considera că împotriva Deciziei de acreditare nu trebuia formulată plângerea prealabilă, Autoritatea Administrativă avea obligația să îndrepte contestația formulată către autoritatea competentă, respectiv Curtea de Apel București.

Recurenta a formulat plângerea administrativă prealabilă împotriva actului emis la 26 septembrie 2012 la data de 12 octombrie 2012, în termenul legal de 30 de zile, a revenit cu o completare în data de 29 octombrie 2012 la care nu a primit niciun răspuns, introducând acțiunea în contencios administrativ la data de 05 martie 2013. Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Reclamanta a contestat Decizia președintelui A.N.R.E. nr. 2475 din 26 septembrie 2012 prin care a fost acreditată C.E.E.

E.S. aparținând reclamantei, titulară a licenței de producere din 24 februarie 2012, pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi, conform anexei la decizie. De asemenea, s-a dispus că CN T. SA emite certificate verzi SC E.S. SRL, în condițiile legii, pentru cantitatea de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie în C.E.E. E.S., acreditată conform deciziei. Potrivit art. 5 alin. (7) din O.U.G. 33/2007: „Ordinele și deciziile emise de președinte în exercitarea atribuțiilor sale pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel București, în termen de 30 de zile de la data publicării acestora în M. Of. al României, Partea I, respectiv de la data la care au fost notificate părților interesate.” La dosar a fost depusă dovada notificării Deciziei A.N.R.E.

nr. 2475 din 26 septembrie 2012 către reclamantă la data de 01 octombrie 2012. Rezultă așadar că reclamanta a luat cunoștință de conținutul deciziei încă din luna octombrie 2012, formulând plângere prealabilă la care a primit răspuns în luna noiembrie 2012. Pe rolul instanței cererea de chemare în judecată având ca obiect anularea acestei decizii a fost înregistrată la data de 05 martie 2013, deci ulterior expirării termenului reglementat de art. 5 alin. (7) din O.U.G. 33/2007. Astfel fiind, instanța de control judiciar constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că acțiunea reclamantei a fost tardiv formulată. Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond, făcând o corectă și judicioasă interpretare și aplicare a normelor de drept material, a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, iar susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și ca arate nu pot fi primite.

În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarant de reclamanta SC E.S. SRL prin administrator judiciar C. Sprl împotriva sentinței civile nr. 2606 din 17 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 martie 2015.