ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 633/2015

Decizia nr. 633/2015

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2066, pronunțată la data de 11 decembrie 2013, în Dosarul nr. x/3/2013, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice București; a constatat caracterul politic abuziv al măsurii administrative a dislocării și stabilirii domiciliului obligatoriu, luată asupra reclamantei și mamei sale, în perioada 18 iunie 1951 - 27 iulie 1955, și a respins cererea privind acordarea de despăgubiri pentru daune morale.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel, în termen, reclamanta A. și pârâtul Statul Român- prin Ministerul Finanțelor Publice București - Direcția Generală a Finanțelor Publice București.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 417 A, pronunțată la data de 28 octombrie 2014, în Dosarul nr. x/3/2013, a respins, ca nefondate, ambele apeluri formulate de apelanta-reclamantă A. și de apelantul-pârât Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice - reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, împotriva Sentinței civile nr. 2066 din 11 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul București , secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2013.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen, reclamanta A., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, și, pe fondul cauzei, obligarea Statului Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, la repararea daunelor morale suferite de recurentă ca urmare a constatării caracterului politic abuziv al măsurii administrative a dislocării și stabilirii domiciliului obligatoriu, luată asupra reclamantei și a mamei sale, B., pentru perioada 18 iunie 1951 din 27 iulie 1955, cât și pârâtul Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice București - Direcția Generală a Finanțelor Publice București, solicitând admiterea recursului, așa cum a fost motivat, și modificarea deciziei civile atacate, în sensul admiterii apelului său, cu consecința admiterii excepției lipsei de interes a capătului de cerere referitor la constatarea caracterului politic al măsurii administrative de dislocare a reclamantei și a mamei acesteia și de stabilire a domiciliului obligatoriu.

Analizând recursurile formulate, sub aspectul legalității căii de atac a apelului și a competenței de soluționare a recursului, constituit în motiv de ordine publică, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. XIII alin. (1) pct. 3 alin. (2) din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în M. Of. nr. 714/26.10.2010, în vigoare cu data de 25 noiembrie 2010 "Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: La articolul 5, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins: (2) Hotărârile judecătorești pronunțate în temeiul prevederilor alin. (1) lit. a) și b) sunt supuse recursului, care este de competența curții de apel, și sunt puse în executare de Ministerul Finanțelor Publice, prin direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București."

Situațiile juridice tranzitorii au fost reglementate prin art. XXVI din Legea nr. 202/2010, după cum urmează: "Dispozițiile (...) precum și ale art. 4 alin. (6) și art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică și proceselor aflate în curs de soluționare în primă instanță dacă nu s-a pronunțat o hotărâre în cauză până la data intrării în vigoare a prezentei legi".

În speța dedusă judecății, constatând că, hotărârea instanței de fond, respectiv, Sentința civilă nr. 2066, a fost pronunțată de către Tribunalul București, secția a V-a civilă, în data de 11 decembrie 2013, dată la care Legea nr. 202/2010 intrase în vigoare, iar nu până la această dată, într-o acțiune întemeiată pe prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, Înalta Curte reține că această sentință se încadrează în categoria hotărârilor judecătorești care, potrivit art. XXVI din Legea nr. 202/2010, sunt supuse numai căii de atac a recursului, a cărui soluționare este de competența curții de apel.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va admite recursurile declarate de reclamanta A. și de pârâtul Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice București - Direcția Generală a Finanțelor Publice București, sub aspectul motivului de ordine publică evocat, va casa decizia recurată și va trimite cauza la Curtea de Apel București, conform art. 312 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 1 C. proc. civ., pentru a soluționa calea de atac ca recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurenta- reclamantă A. și de recurentul - pârât Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice București - Direcția Generală a Finanțelor Publice București, împotriva Deciziei civile nr. 417 A din 28 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare, ca recurs, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2015.

Procesat de GGC - GV