ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1038/2015

Decizia nr. 1038/2015

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/46/2013 din data de 19 decembrie 2013, petenta SC A. SRL Moșoaia a solicitat repunerea în termenul de revizuire prevăzut de art. 324 C. proc. civ., cu motivarea că a fost într-o împrejurare mai presus de voința sa care a împiedicat-o să exercite, în termen legal, calea de atac a revizuirii, precum și cerere de revizuire a Deciziei civile nr. 14 din 23 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. x/1259/2011.

Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, prin Decizia civilă nr. 900/2014 din 16 octombrie 2014 a respins cererea de repunere în termenul de declarare a revizuirii și în consecință a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta SC A. SRL împotriva Deciziei civile nr. 14 din 23 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. x/1259/2011, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., ca tardiv formulată.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut următoarele:

În speță s-a criticat modalitatea în care a fost comunicată Decizia nr. 14 din 23 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. x/1259/2011, susținându-se că persoana căreia i-a fost comunicată această hotărâre nu are nicio legătură cu societatea comercială SC A. SRL.

Se arată în continuare că este foarte posibil să fi fost o confuzie a factorului poștal, câtă vreme cea care a primit actul de procedură nu este salariata societății, iar hotărârea nu a fost primită la sediul firmei, deși adresa societății corespunde cu cea indicată în dovada de comunicare.

Curtea a observat că petenta a mai formulat o cerere de repunere în termenul prevăzut de art. 2812 C. proc. civ., respectiv de completare a dispozitivului Deciziei civile nr. 14/2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, solicitând, în esență, restituirea taxei de timbru în valoare de 5.462 lei, sumă omisă de instanța de apel cu prilejul soluționării cauzei.

Prin Decizia civilă nr. 159 din 18 decembrie 2013, Curtea de Apel Pitești a făcut o analiză amplă a cererii de repunere în termenul prevăzut de art. 2812 C. proc. civ., constatând că aceasta nu se justifică în raport de dispozițiile art. 100 alin. (4) C. proc. civ., fapt pentru care s-a respins cererea cu consecința respingerii ca tardiv formulată a solicitării de completare a dispozitivului Deciziei civile nr. 14 din 23 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești.

Ceea ce invocă petiționara în această cauză este același fapt că decizia dată în apel nu a fost comunicată în mod legal, iar termenul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac a revizuirii nu a început să curgă. Din această cauză apelanta a solicitat în această procedură, cât și în cea prevăzută de art. 2811 C. proc. civ., repunerea în termenul prevăzut de lege.

Din actele dosarului a rezultat că s-a realizat comunicarea Deciziei nr. 14/2013 a Curții de Apel către petiționară, în sensul că funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței a semnat de primire, indicând seria și numărul actului de identitate, fapt confirmat de dovada de primire și de procesul-verbal de predare aflat la fila 20 a Dosarului nr. x/1259/2011.

Cum comunicarea s-a realizat potrivit dispozițiilor legale aplicabile în materie, în mod întemeiat instanța de apel a respins cererea de repunere în termen, cu consecința respingerii ca tardivă a cererii de completare a dispozitivului Deciziei nr. 14/2013 a Curții de Apel Pitești.

Împotriva Deciziei civilă nr. 900/2014 din 16 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești a declarat recurs revizuenta SC A. SRL, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurată și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.

În susținerea cererii de recurs, recurenta susține că a existat o împrejurare mai presus de voința părții care a împiedicat-o să formuleze calea extraordinară de atac a revizuirii, și anume factorul poștal a comunicat hotărârea supusă revizuirii către o altă persoană care nu are legătură cu societatea revizuenta.

Aceste aspecte, arată recurenta, au fost probate cu adresa emisă de Poșta Română, prin care a fost confirmat faptul că hotărârea atacată a fost comunicată către o persoană care nu are legătură cu societatea recurentă, locuiește pe aceeași stradă, dar nu la același număr.

În raport de aceste considerente, recurenta arată că nu se poate aprecia că în prezenta cauză comunicarea s-a efectuat cu respectarea normelor legale.

Înalta Curte, analizând cererea de recurs formulată în raport de criticile invocate, observă că recurenta nu a respectat dispozițiile art. 304 C. proc. civ., în sensul că nu a procedat la o structurare a argumentelor prezentate în susținerea cererii de recurs.

În consecință, Înalta Curte cu aplicarea dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., urmează a examina criticile în raport de motivul de nelegalitate care vizează aplicarea și interpretarea greșită a legii, incident în speță, respectiv art. 103 C. proc. civ. raportat la art. 324 alin. (1) C. proc. civ.

Din acest punct de vedere, în esență, nemulțumirea recurentei a vizat interpretarea greșită a Curții de Apel Pitești, în ceea ce privește cererea privind repunerea în termenul de declarare a revizurii.

Rezumând considerentele instanței, se constată că s-a reținut că împrejurarea invocată de către revizuenta nu poate fi încadrată în norma de excepție prevăzută la art. 103 alin. (1) C. proc. civ., deoarece nu reprezintă o situație excepțională, care să excludă culpa sa.

Pornind de la aceste considerente si de la susținerile recurentei dezvoltate prin cererea de recurs, potrivit cărora a arătat că nu a fost luată în considerare de către instanță, proba depusă la dosarul instanței, respectiv adresa emisă de Poșta Română, prin care a demonstrat că actul de procedură a fost înmânat unei persoane care nu are legătură cu societatea recurentă, Îalta Curte constată criticile nefondate.

Prevederile art. 103 C. proc. civ. stabilesc că ,,Neîndeplinirea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei".

Prin edictarea acestei dispoziții legale - art. 103 C. proc. civ., legiuitorul a avut în vedere posibilitatea repunerii părții în termenul legal de declarare a unei căi de atac sau a îndeplinirii unui act de procedură, în cazul în care partea dovedește existența unei „împrejurări mai presus de voința ei" și care se referă la o împrejurare obiectivă de neîndeplinire a obligației legale, care să se fi produs înainte de împlinirea termenului prevăzut de lege.

În speță, s-a apreciat în mod corect că nu sunt întrunite cerințele dispozițiilor art. 103 C. proc. civ., întrucât împrejurarea invocată de către recurentă în sprijinul cererii de repunere în termen, în sensul că hotărârea a fost comunicată unei persoane care nu este salariatul societății, nu reprezintă o împrejurare mai presus de voința părții care să o fi împiedicat să exercite calea extraordinară de atac a revizuirii.

Așadar, din moment ce pe dovada de primire și procesul verbal de predare întocmit de agentul procedural (fila 20 Dosar nr. x/1259/2011) este menționat numele și prenumele, calitatea și datele de identificare ale semnatarului de primire a hotărârii recurate, confirmând astfel înmânarea actului, potrivit dispozițiilor art. 91 C. proc. civ., nu se poate susține că aceasta nu a fost comunicată legal.

De altfel, înscrisul de la fila 20 din Dosarul nr. x/1259/2011 este un înscris autentic, conform art. 1171 C. civ. și se bucură de o prezumție de validitate, făcând dovada până la înscrierea în fals în ceea ce privește constatările personale ale agentului instrumentator, făcute în limitele atribuțiilor sale, conform art. 100 alin. (4) C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere că cererea de revizuire a fost formulată cu depășirea termenului prevăzut de art. 324 C. proc. civ., în raport de comunicarea deciziei din apel, cererea de revizuire fiind lipsită de funcția sa procesuală, în mod corect a fost respinsă ca tardiv formulată.

În consecință, constatând că recurenta nu a fost împiedicată dintr-un motiv mai presus de voința sa să depună cererea de revizuire în termen legal, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de recurenta SC A. SRL urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenta SC A. SRL împotriva Deciziei civile nr. 900/2014 din 16 octombrie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2015.