ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2979/2015

Decizia nr. 2979/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.Obiectul acțiunii deduse judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Mehedinți, secția I civilă, reclamantele

A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea acesteia la valorificarea în întregime a deciziei nr. 2399 din 08 iulie 2008 emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, privind acordarea de despăgubiri, în condițiile Titlului VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005.

2.1. Tribunalului Mehedinți, secția I civilă, prin sentința nr. 34 din 5 iunie 2015, a admis excepția necompetenței materiale și, în consecință, a

declinat competența de soluționare a cauzei, privind pe reclamantele A. și B. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reținând incidența în cauză a art. 96 C. proc. civ. raportat la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2.2. Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 322 din 6 iulie 2015, a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția civilă, și, constatând existența unui conflict negativ de competență, a sesizat instanța competentă pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Curtea de apel a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată - 24 februarie 2015, dată la care sunt în vigoare dispozițiile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire,

în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (1), 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., republicat, urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul cererii deduse judecății vizează obligarea autorității pârâte la valorificarea în totalitate a deciziei nr. 2399 din 08 iulie 2008 emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în sensul emiterii titlului de conversie pentru diferența până la limita sumei de 140.016,03 RON, conform opțiunii realizate.

În raport cu data introducerii

cererii de chemare în judecată, se constată că, în cauză, sunt incidente prevederile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Conform dispozițiilor art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, soluționarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, precum și a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și a celor transmise Secretariatului Comisiei Naționale, se face în anumite termene și în funcție de diferite criterii, expres prevăzute de dispozițiile legale respective.

Același act normativ prevede, la art. 35, că „Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării” - alin. (1) și „În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor” - alin. (2).

Așa fiind, potrivit dispozițiilor legale citate,

competența de soluționare a litigiilor apărute în legătură cu evaluarea imobilelor și cu acordarea de măsuri reparatorii, prevăzute în Legea nr. 10/2001, aparține

secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității învestite cu soluționarea cererii.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalul Mehedinți, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2015.