ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2032/2015

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P., anularea Deciziei nr. 9.566 din 2 aprilie 2013 de soluționare a contestației a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 4 aprilie 2013, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei o creanță bugetară în cuantum de 68.571,26 RON fără TVA.

Soluția primei instanțe Prin Sentința nr. 135 din 10 septembrie 2013, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P. și a anulat Decizia nr. 9.566 din 2 aprilie 2013 de soluționare a contestației, precum și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 4 februarie 2013, emise de A.P.D.R.P. cu privire la reclamantă. De asemenea, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 45 RON - contravaloarea taxei judiciare de timbru, precum și suma de 4.750 RON - contravaloarea onorariului apărător ales cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cererea de recurs Împotriva Sentinței nr. 135 din 10 septembrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâta A.P.D.R.P., criticând-o pentru nelegalitate, prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat. În motivarea căii de atac recurentul a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că pentru aprobarea realocării bugetare reclamanta nu a anexat Memoriul justificativ din 27 iunie 2011 depus și înregistrat la O.J.P.D.R.P. Satu Mare și nici un alt document justificativ care să dovedească mărirea concretă a prețurilor la materialele de construcții. Lipsa acestor justificări a dus la constatarea existenței unei nereguli în derularea contractului asumat de părți. Potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011, A.P.D.R.P. era obligată să procedeze la verificarea proiectului, procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare fiind consecința nerespectării de către reclamantă a dispozițiilor legale și contractuale asumate, întrucât beneficiarul este singurul răspunzător în fața autorității contractante pentru implementarea proiectului.

Apărările intimatei SC A. SRL Prin întâmpinarea înregistrată la data de 7 ianuarie 2014, intimata-reclamantă a solicitat, în principal, constatarea nulității recursului în temeiul disp. art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și în subsidiar respingerea recursului ca nefondat. Răspunzând motivelor de recurs invocate, intimata a arătat că, în mod corect, instanța de fond a reținut că decizia de soluționare a contestației și procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare sunt nelegale. A susținut că, în conformitate cu disp. art. 9.5 din condițiile generale ale contractului de finanțare, s-a procedat la modificarea bugetului, realocându-se suma de 109.700 euro reprezentând 10% din suma inițială alocată cheltuielilor eligibile (1.097.000 euro) de la subcap. 4.3. (4.3.16) la subcap. 4.1., valoarea totală eligibilă a proiectului rămânând aceeași, modificarea fiind efectuată tocmai pentru respectarea scopului principal al proiectului și pentru a se realiza investiția aprobată inițial. Modificarea solicitată a fost aprobată de către pârâta A.P.D.R.P. care, la data de 8 august 2011 a emis Notificarea de acceptare a modificărilor financiare, prin care suma de 109.700 euro, reprezentând 10% din valoarea totală a cheltuielilor eligibile ale proiectului este realocată în cadrul bugetului indicativ, de la subcap. 4.3 la subcap. 4.1.

Procedura derulată în recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza Încheierii de ședință din 28 noiembrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat. Prin Încheierea din 20 februarie 2015, completul de filtru a constatat, în acord cu raportul întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a apreciat recursul declarat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, fixând termen de judecată pe fond a acestuia. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor invocate de recurentă, a apărărilor din întâmpinare, după reevaluarea materialului probator și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Intimata-reclamantă a supus controlului de legalitate Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la 4 februarie 2013, înregistrat de către A.P.D.R.P., prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei o creanță bugetară în cuantum de 68.571,26 RON fără TVA, precum și Decizia nr. 9.566 din 2 aprilie 2013 prin care autoritatea publică și-a menținut punctul de vedere referitor la creanța bugetară stabilită, respingând contestația formulată împotriva procesului-verbal. În esență, urmare a verificării efectuate în baza Notei de descoperire a unei nereguli din 4 decembrie 2012 emisă de Direcția de Control și Antifraudă cu privire la Proiectul "Înființare depozit de cereale - localitatea Mădăraș, județul Satu Mare", beneficiar SC A. SRL, Contract de finanțare din 15 martie 2011, s-a constatat că beneficiarul a mărit valoarea contractului cu 109.700 euro, repartizând pe alte linii bugetare această valoare. Mai concret, suma avizată în urma procesului de achiziție de panouri solare și montaj pentru proiectul mai sus menționat a fost cu 30% mai mică decât cea propusă prin Studiul de fezabilitate și aprobată în cadrul bugetului indicativ. Ulterior, a fost aprobată prin intermediul Notificării de acceptare a modificărilor financiare din 8 august 2011, relocarea acestei sume în valoare de 109.700 euro, de la subcap. 4.3. la subcap. 4.1., deși această sumă a fost luată în calcul la punctarea proiectului pentru criteriul de selecție S3 - Investiții în energie regenerabilă și astfel nu mai putea face obiectul realocării în cadrul bugetului indicativ. Prima instanță a apreciat că nu poate reține concluziile notei de constatare procedând la anularea actelor administrative contestate. Analizând în concret neregula reținută prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 4 februarie 2013 de către A.P.D.R.P., Înalta Curte constată, mai întâi, că potrivit prevederilor art. 9 alin. (5) Anexa 1 - Contractul de finanțare din 15 martie 2011 "Valoarea ajutorului financiar nerambursabil aprobat și prevăzut în contract nu poate fi majorată. Beneficiarul poate efectua modificări tehnice și bugetare, în sensul relocării în liniile bugetare, dacă acestea nu schimbă scopul principal al proiectului și modificarea se limitează la transferul de maxim 10% din suma înscrisă inițial în cadrul bugetului între capitolele bugetare de cheltuieli eligibile. Beneficiarul va transmite autorității contractante bugetul modificat, prin intermediul unei notificări în care justifică modificarea, însoțit de devizul general și devizul pe obiecte refăcut, în termen de 10 zile lucrătoare de la data modificării acestuia, fără a fi necesară încheierea unui act adițional la contractul de finanțare". În acord cu aceste prevederi contractuale, intimata-reclamantă a solicitat la data de 26 iulie 2011 cu Adresa înregistrată la A.P.D.R.P., aprobarea unei modificări bugetare determinată de scăderea prețurilor la panourile solare (subcap. 4.3.) și creșterea prețurilor la materialele de construcții (subcap. 4.1.), prin realocarea unei sume de 109.700 euro reprezentând 10% din suma alocată cheltuielilor eligibile de la subcap. 4.3 (4.3.16) la subcap. 4.1. De menționat că scopul principal al proiectului, precum și suma totală eligibilă a proiectului au rămas aceleași. Prin Notificarea de acceptare a modificărilor financiare înregistrată la data de 8 august 2011, recurenta-pârâtă a analizat cererea de amendare a contractului de finanțare, conform notei explicative și memoriului justificativ înregistrate la C.R.P.D.R.P.G. - Satu Mare și a fost de acord cu modificările solicitate de reclamantă. În aceste condiții, în mod judicios, judecătorul fondului a reținut că în condițiile în care art. 9.5 - Anexa 1 la contractul de finanțare nu prevede vreo restricție cu privire la realocarea între liniile bugetare, singurele condiții fiind să nu fie modificat scopul principal al proiectului și modificarea să se limiteze la procentul de 10% din suma înscrisă inițial în cadrul bugetului eligibil, concluziile notei de constatare sunt nelegale. De altfel, recurenta-pârâtă nu contestă aceste aspecte, respectiv îndeplinirea celor două condiții prevăzute în contractul de finanțare, însă susține că în condițiile în care la evaluarea proiectului, valoarea aferentă subcap. 4.3. a fost luată în considerare la punctarea proiectului pentru criteriul de selecție S3 - Investiții în energia regenerabilă, aceasta nu poate face obiectul realocării, singura soluție acceptabilă în acest caz fiind diminuarea valorii contractului de finanțare cu suma respectivă. În dezacord cu susținerile recurentei, Înalta Curte reține că posibilitatea relocării sumei în cadrul subcapitolelor din proiect este reglementată chiar de prevederile contractului de finanțare, care sub rezerva îndeplinirii condițiilor privind menținerea scopului proiectului și procentul maxim de 10%, nu prevede nicio altă restricție. Această concluzie este susținută de chiar atitudinea oscilantă a autorității pârâte, care inițial este de acord cu cererea de amendare a contractului de finanțare, conform notei explicative și memoriului justificativ, precizând că nu este necesară întocmirea unui act adițional la contractul de finanțare, iar ulterior, consideră că reclamanta în calitate de beneficiar a nesocotit pe parcursul implementării proiectului, prevederile legale și contractuale, săvârșind în acest fel o neregulă sancționată prin obligarea sa la restituirea sumei de 68.571,26 RON fără TVA. În aceste condiții, este excesivă schimbarea de optică a autorității pârâte, având în vedere că prin decizia de soluționare a contestației se menționează expres că prin realocarea sumei de la subcap. 4.3 la subcap. 4.1, s-a menținut punctajul minim al Raportului de selecție aferent sesiunii din 1 iunie 2010. Prin urmare, soluția instanței de fond de anulare a actelor administrative contestate este legală și temeinică. Pentru considerentele expuse, în temeiul disp. art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat. În temeiul dispozițiilor art. 453 C. proc. civ., va fi obligată recurenta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale să plătească intimatei SC A. SRL suma de 5.400 RON, cheltuieli de judecată.