ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2484/2015

Decizia nr. 2484/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată pe rolul Curții de Apel Bacău, reclamanta A., în contradictoriu cu Administrația Fondului Pentru Mediu a formulat cerere de chemare în judecată prin care a solicitat anularea Deciziei Comitetului Director privind respingerea cererii formulate și depuse la Agenția Județeană a Fondului pentru Mediu - Neamț, decizie din data de 12 decembrie 2011 și publicată pe site-ul instituției la data de 25 ianuarie 2012, ca netemeinică și, în consecință, să fie obligată autoritatea publică pârâtă să continue procedura privind Programul "B." - Persoane Fizice, pentru decizia de finanțare și să efectueze finanțarea în cuantum de 6.000 RON.

În cauză a formulat întâmpinare C., în calitate de pârâtă, conform încheierii din ședința publică din data 14 august 2014, a Curții de Apel Bacău, prin care solicită respingerea acțiunii formulate împotriva sa, ca netemeinică și nelegală, atât pe cale de excepție, cât și pe fondul cauzei.

Prin Sentința civilă nr. 142 din 28 octombrie 2014, Curtea de Apel Bacău a respins cererea de chemare în judecată formulată împotriva pârâtei C., ca rămasă fără obiect.

Totodată, a dispus admiterea cererii reclamantei A. în contradictoriu cu Administrația Fondului pentru Mediu București și a obligat-o pe aceasta din urmă să acorde reclamantei finanțarea în sumă de 6.000 RON aferentă programului „B.”.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că reclamanta a renunțat la obligarea în solidar a pârâților la plata de despăgubiri, motive pentru care a luat act cu prioritate de acest act de dispoziție și a constatat că cererea îndreptată împotriva pârâtei C. a rămas fără obiect.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că din actele dosarului și din motivarea Administrației Fondului pentru Mediu rezultă că singurul motiv pentru care i-a fost respinsă cererea reclamantei a fost acela că de la dosarul cauzei lipsea dovada lipsei certificatului de atestare fiscală privind plata obligațiilor la bugetul local, în original, valabil la data depunerii dosarului de finanțare, eliberat de către organele competente pe raza cărora își are domiciliul solicitantul.

Or, așa cum a susținut și funcționarul care a primit dosarul de finanțare, la dosarul cauzei există dovada depunerii de către reclamantă a Certificatului din 31 mai 2011 emis de Direcția Taxe și Impozite a Municipiului Piatra Neamț, depus în copie de însăși pârâta AFM București.

Faptul că această pârâtă a confundat acest certificat cu o „adresă”, reținând greșit că Certificatul din 31 mai 2011 cu Adresa din 31 mai 2011, arată cel puțin neglijența acestei pârâte în analizarea dosarului depus de reclamantă la Agenția pentru Protecția Mediului Neamț.

Instanța de fond a mai reținut totodată că forma sau conținutul certificatului fiscal nu putea fi influențată de reclamantă, care s-a adresat în mod corect Direcția Taxe și Impozite a Municipiului Piatra Neamț, de la domiciliul său.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâta Administrația Fondului pentru Mediu a declarat recurs.

În motivarea recursului se arată că față de probatoriile administrate de instanța de fond (înscrisurile depuse la dosarul cauzei la termenul din 10 octombrie 2013), nu pot fi primite susținerile potrivit cărora propunerea de respingere formulată de Comisia de analiză este nefondată, câtă vreme din actele dosarului nu rezultă dovada că cererea de finanțare ar fi fost însoțită de certificatul de atestare fiscală pentru persoane fizice, astfel cum prevede art. 12 din Ordinul Ministrului Mediului și Pădurilor nr. 1274 din 20 aprilie 2011 pentru aprobarea Ghidului de finanțare a Programului privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire.

Cât privește Adeverința nr. 92019 din 27 ianuarie 2012, eliberată de Municipiul Piatra Neamț - Direcția Taxe și Impozite, invocată de reclamantă, recurenta consideră că acest document face dovada eliberării, și nu a depunerii la dosarul de finanțare a Certificatului de atestare fiscală din 31 mai 2011.

Eronate sunt și susținerile instanței de fond referitoare la aplicabilitatea prevederilor art. 15 alin. (2) din Ordinul Ministrului Mediului și Pădurilor nr. 1274 din 20 aprilie 2011 întrucât, astfel cum se arată în Decizia nr. 1947/2012, pronunțată de secția de contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție într-o speță similară, "dispoziția normativă invocată de recurent, art. 15 alin. (2) din Ghid nu este imperativă, întrucât „comisia poate solicita documente sau informații suplimentare".

S-a susținut că în baza Dispoziției Președintelui Administrației Fondului pentru Mediu nr. 350 din 19 mai 2011, începând cu 1 iunie 2011 a fost deschisă sesiunea de depunere a dosarelor de finanțare nerambursabilă - persoane fizice, în cadrul „Programului privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire", aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului și Pădurilor nr. 1274 din 20 aprilie 2011 pentru aprobarea Ghidului de finanțare a Programului privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire.

Art. 12 din actul normativ a stabilit ce documente trebuie să cuprindă dosarul de finanțare: a) cerere de finanțare nerambursabilă, conform anexei nr. 2 la prezentul ghid, completată prin tehnoredactare computerizată și semnată de solicitant, în original; b) declarație pe propria răspundere a solicitantului, conform anexei nr. 3 la prezentul ghid, completată și semnată de către solicitant, în original.

Ca urmare a verificării dosarului de finanțare depus de reclamantă la data de 1 iunie 2011, Comisia de analiză constituită la nivelul A.F.M. a constatat că acesta nu întrunește condițiile de conformitate administrativă, lipsind certificatul de atestare fiscală privind plata obligațiilor la bugetul local, în original, valabil la data depunerii dosarului de finanțare, eliberat de către organele competente de pe raza cărora își are domiciliul solicitantul.

Pe cale de consecință, cererea de finanțare a fost respinsă, soluția de respingere fiind afișată pe site-ul AFM la data de 25 ianuarie 2012, conform art. 17 din Ordinul Ministrului Mediului și Pădurilor nr. 1274 din 20 aprilie 2011 pentru aprobarea Ghidului de finanțare a Programului privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire, iar art. 13 dispune că lipsa unui document sau prezentarea acestuia sub o altă formă decât cea solicitată sau ieșirea sa din perioada de valabilitate, precum și neîndeplinirea unui criteriu de eligibilitate determină respingerea dosarului de finanțare.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că la data de 1 iunie 2011, reclamanta a depus la sediul Agenției pentru Protecția Mediului Neamț, dosarul de finanțare în cadrul Programului privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, denumit „B.", în vederea derulării unui proiect ce viza acordarea unor fonduri nerambursabile pentru instalarea unor panouri solare, program derulat de Administrația Fondului pentru Mediu București.

S-a constatat că dosarul depus îndeplinește cerințele cerute de art. 12 al Ordinului nr. 1274/2011, documentele solicitate există și sunt în perioada de valabilitate cerută. Conform prevederilor art. 13 alin. (8), s-a întocmit fișa conformității administrative, s-a înregistrat cererea de finanțare la Agenția pentru Protecția Mediului Neamț cu nr. 25/NT din 1 iunie 2011 și s-a înaintat plicul către Administrației Fondului pentru Mediu București.

Însă, Comisia de analiză constituită la nivelul AFM a constatat că aceasta nu întrunește condițiile de conformitate administrativă, lipsind certificatul de atestare fiscală privind plata obligatorie la bugetul local, în original, valabil la data depunerii dosarului de finanțare, eliberat de organul competent și astfel cererea de finanțare a fost respinsă.

Recurenta susține că din actele dosarului rezultă că soluția de admitere a acțiunii este greșită, dar criticile sunt nefondate.

Chiar recurenta Administrația Fondului pentru Mediu la solicitarea Tribunalului Neamț - instanța sesizată inițial cu cererea de chemare în judecată - a depus la dosar dovada depunerii Certificatului de atestare fiscală nr. 8068/C din 31 mai 2011 emis de Municipiul Piatra-Neamț - Direcția Taxe și Impozite și care se referă la reclamanta A., fiindu-i necesar pentru dosarul „B.”.

Așa cum a arătat și instanța de fond, reclamanta nu putea influența forma sau conținutul certificatului de atestare fiscală atâta timp cât s-a adresat autorităților competente (Direcția de Impozite și Taxe a municipiului Piatra Neamț) să-l elibereze.

Referitor la Adresa nr. 92019 din 27 ianuarie 2012 eliberată de Municipiul Piatra-Neamț - Direcția taxe și impozite, prin aceasta s-a confirmat tocmai eliberarea Certificatului de atestare fiscală nr. 8068C la 31 mai 2011, iar faptul că acesta a fost depus la dosar este confirmat chiar de recurentă care a înaintat instanței copia acelui document ca fiind aferent cererii de finanțare.

Mai mult, potrivit art. 15 alin. (2) din Ordinul nr. 1274/2011: „Comisia poate solicita documente sau informații suplimentare cu privire la documentele depuse, în vederea clarificării dosarului de finanțare, dacă pe parcursul analizei se constată necesitatea furnizării lor. Solicitanții au obligația de a furniza, în maximum 10 zile lucrătoare de la data solicitării, documentele și informațiile solicitate; în caz contrar, dosarul de finanțare este respins”.

Instanța de control judiciar constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că, în situația în care, pârâta Administrația Fondului pentru Mediu avea dubii cu privire la certificatul fiscal depus de reclamantă aceasta trebuia să ceară lămuriri, nu să considere certificatul ca fiind o simplă adresă și să respingă cererea pe motivul că certificatul fiscal lipsește de la dosarul cauzei.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, iar susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite.

În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu împotriva Sentinței civile nr. 142 din 28 octombrie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2015.

Procesat de GGC - LM