ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4340/2014

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal,

la data de 16 mai 2014 în cadrul Dosarului 501/35/2011, reclamanta D.S.M., a

solicitat, în temeiul art. 29 din Legea 47/1992 sesizarea Curții

Constituționale pentru a se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate

a dispozițiile art. 10 lit. e) și f), art. 12 alin. (1) și (2), precum și art.

21 integral din Legea 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor

și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea A.N.I., precum și pentru

modificarea și completarea altor acte normative.

În susținerea

cererii, s-a arătat că dispozițiile art. 10 lit. e) și f), art. 12 alin. (1) și

(2), precum și art. 21 integral, din Legea 176/2010 încalcă prevederile art. 1

alin. (3) și (5) din Constituție, precum și art. 15 alin. (2) și art. 16 alin.

(1).

Reclamanta a susținut

că potrivit art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992, se contestă dispoziții dintr-o

lege în vigoare, care au legătură cu soluționarea cauzei în prezenta fază a

litigiului.

A menționat că pe

numele reclamantei a existat o procedură de evaluare inițiată anterior Legii

176/2010, pentru aceleași motive, chiar din aceeași sursă de sesizare din

oficiu - o știre de pe ziare.c - evaluare clasată în baza adoptării și

publicării Deciziei 415 din 14 aprilie 2010 a Curții Constituționale

referitoare la neconstituționalitatea Legii nr. 144/2007 privind înființarea,

organizarea și funcționarea A.N.I.

Ulterior adoptării

Legii nr. 176/2010, A.N.I. s-a sesizat, din nou, din oficiu, din aceeași sursă

și pentru același motiv, formând și finalizând procedura de evaluare cu

raportul contestat în prezenta cauză.

S-a arătat că faptele

cercetate de A.N.I. și înainte și după Legea nr. 176/2010 sunt din 2009.

Pentru fapte

petrecute anterior datei de 2 septembrie 2010 - data publicării în monitor a

Legii 176/2010 - procedura de evaluare se realiza conform cu dispozițiile Legii

144/2007, declarate neconstituționale prin Decizia 415 din 14 aprilie 2010 a

Curții Constituționale.

Redeschiderea

dosarelor întocmite pentru fapte anterioare Legii 176/2010 și instrumentarea

lor de către A.N.I. prin finalizare cu raport, constituie o aplicare

retroactivă a Legii 176/2010, adică o aplicare a legii noi la fapte vechi -

care au avut parte de soluție de clasare tocmai pentru că legea care permitea

evaluarea lor a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 415 din 14

aprilie 2010.

Pârâta și-a exprimat

punctul de vedere cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale

printr-un memoriu care a parvenit la dosar ulterior închiderii dezbaterilor

astfel încât, pentru a respecta principiul contradictorialității și a dreptului

la apărare instanța nu a avut în vedere acest înscris la deliberarea asupra

cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Hotărârea instanței

de fond

Prin Încheierea nr.

86 din 13 iunie 2014, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă de

contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea

reclamantei D.S.M., de sesizare a Curții Constituționale, conform art. 29 din

Legea 47/1992, cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10

lit. e) și f), art. 12 alin. (1) și (2) și art. 21 din Legea 176/2010; a

respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a judecății prezentei cauze

până la pronunțarea Curții Constituționale și a acordat termen pentru

continuarea judecății la data de 19 septembrie 2014.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a constatat că textele legale indicate de

parte în cererea de sesizare a Curții Constituționale reglementează atribuțiile

inspectorilor de integritate, precum și în abstract modalitățile de sesizare și

întocmire a raportului de evaluare, texte care într-adevăr sunt indicate în

raportul de evaluare contestat în prezentul dosar.

Însă, în ceea ce

privește examenul de constituționalitate solicitat, a reținut că acesta nu

vizează practic textele indicate de parte raportat la dispoziții

constituționale, ci însuși modul de aplicare a dispozițiilor Legii nr.

176/2010, solicitându-se Curții să indice dacă într-o cauză concretă poate fi

aplicată Legea nr. 176/2010.

Contrar susținerilor

părții, ceea ce se solicită nu este o decizie cu rezervă de interpretare, ci

chiar o decizie de interpretare a modului de aplicare a Legii 176/2010,

indicarea textelor art. 10, 12 și 21 din Legea nr. 176/2010 având în acest

context caracter formal.

Astfel, ceea ce

interesează partea este dacă A.N.I. avea posibilitatea ca, ulterior clasării

unui dosar, să procedeze la redeschiderea acestuia, așadar aspecte de fapt ale

litigiului, finalitatea cererii nefiind de verificare constituțională a

articolelor enumerate de parte, ci de verificare a legalității unei măsuri,

aspect ce nu se circumscrie dispozițiilor art. 29 din Legea 47/1992.

Judecătorul fondului

a apreciat totodată că, în fapt, nu se solicită o verificare a

constituționalității textelor legale indicate, respectiv art. 10 lit. e) și f),

art. 12 alin. (1) și (2), precum și art. 21 din Legea 176/2010, motivarea

părții vizând cu totul alte aspecte decât cele reglementate de dispozițiile

legale anterior menționate. Or, motivarea excepției este un element esențial al

cererii de sesizare a Curții Constituționale, conform art. 29 alin. (4) din

Legea 47/1992, tocmai în considerarea faptului că în acest mod se poate

verifica în concret dacă cererea de sesizare a Curții Constituționale are

relevanță în cauză.

Prin urmare, instanța

de fond a reținut, prin raportare la motivarea părții, că nu s-a justificat

condiția legăturii cu cauza a excepției de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 10 lit. e) și f), art. 12 alin. (1) și (2), precum și art.

21 din Legea 176/2010, întrucât aceste prevederi legale nu reprezintă temeiul

de drept în baza căruia A.N.I. a procedat la redeschiderea unui dosar ulterior

clasării, fiind dispoziții procedurale generale și care nu au reglementat

situația aplicabilității în timp a Legii 176/2010.

Recursul

Împotriva hotărârii instanței

de fond a declarat recurs reclamanta D.S.M., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea cererii

de recurs, redând dispozițiile legale ce fac obiectul excepției de

neconstituționalitate invocate, precum și prevederile constituționale astfel

încălcate, recurenta a argumentat că în speță erau întrunite condițiile de

invocare a excepției de neconstituționalitate și de admisibilitate a sesizării

Curții Constituționale, dispozițiile criticate având legătură cu soluționarea

prezentei cauze întrucât:

- aceste prevederi

legale au permis adoptarea actului administrativ contestat în prezenta cauză;

- raportul A.N.I.

este produsul activității A.N.I., activitate derulată pe premisa procedurii

prevăzute de prevederile legale contestate pentru neconstituționalitate;

- în situația

declarării neconstituționalității acestor prevederi legale, soluționarea

prezentului litigiu de contencios administrativ va fi direct influențată,

întrucât actele contestate se vor dovedi a fi lipsite de temeiul juridic al

adoptării lor, atât prin raportare la competențele A.N.I., cât și prin

raportare la conținutul concret al concluziilor și dispozițiilor adoptate prin

raportul contestat.

Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Analizând argumentele

dezvoltate în cererea de recurs, raportat la actele și înscrisurile cauzei și

prin prisma dispozițiilor legale incidente, inclusiv în temeiul dispozițiilor

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată recursul fondat și îl

va admite, pentru considerentele ce urmează.

Reclamanta D.S.M., a

invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiile art. 10 lit. e) și f),

art. 12 alin. (1) și (2), precum și art. 21 integral din Legea 176/2010 privind

integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea

și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și

funcționarea A.N.I., solicitând sesizarea Curții Constituționale cu

soluționarea excepției de neconstituționalitate și suspendarea judecării

cauzei.

În motivarea

excepției, reclamanta a argumentat detaliat motivele pentru care consideră că

dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 1 alin. (3) și (5), art.

15 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Constituția României.

Prin încheierea

recurată, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă de contencios

administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea reclamantei D.S.M.

de sesizare a Curții Constituționale, apreciind ca nefiind îndeplinită una din

condițiile de sesizare a Curții Constituționale și anume, condiția legăturii cu

cauza a excepției de neconstituționalitate invocate, dat fiind că prevederile

legale contestate nu reprezintă temeiul de drept în baza căruia A.N.I. a

procedat la redeschiderea unui dosar ulterior clasării.

Potrivit

dispozițiilor art. 29 din Legea 47/1992 modificată și republicată, Curtea

Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor

judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei

legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în

vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și

oricare ar fi obiectul acestuia.

Excepția poate fi

ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de

judecată ori de arbitraj comercial.

Nu pot face obiectul

excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie

anterioară a Curții Constituționale.

În raport de

dispozițiile legale expuse, Înalta Curte constată că în mod greșit s-a apreciat

de către judecătorul fondului ca nefiind îndeplinită condiția legăturii cu

cauza a excepției de neconstituționalitate invocate, având în vedere că textele

de lege a căror neconstituționalitate se solicită a se constata reprezintă

temeiul de drept al acțiunii formulate de reclamantă, astfel încât au legătură

cu soluționarea cauzei.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte admite recursul, casează încheierea recurată și

trimite cauza spre rejudecare, urmând ca instanța de fond să dispună conform

dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de D.S.M. împotriva Încheierii nr. 86 din 13 iunie 2014 a Curții de

Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea

recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 18 noiembrie 2014.

Procesat de GGC - MI