ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4340/2014

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, la data de 16 mai 2014 în cadrul Dosarului 501/35/2011, reclamanta D.S.M., a solicitat, în temeiul art. 29 din Legea 47/1992 sesizarea Curții Constituționale pentru a se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiile art. 10 lit. e) și f), art. 12 alin. (1) și (2), precum și art. 21 integral din Legea 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea A.N.I., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.

În susținerea cererii, s-a arătat că dispozițiile art. 10 lit. e) și f), art. 12 alin. (1) și (2), precum și art. 21 integral, din Legea 176/2010 încalcă prevederile art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, precum și art. 15 alin. (2) și art. 16 alin. (1). Reclamanta a susținut că potrivit art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992, se contestă dispoziții dintr-o lege în vigoare, care au legătură cu soluționarea cauzei în prezenta fază a litigiului. A menționat că pe numele reclamantei a existat o procedură de evaluare inițiată anterior Legii 176/2010, pentru aceleași motive, chiar din aceeași sursă de sesizare din oficiu - o știre de pe ziare.c - evaluare clasată în baza adoptării și publicării Deciziei 415 din 14 aprilie 2010 a Curții Constituționale referitoare la neconstituționalitatea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea A.N.I.

Ulterior adoptării Legii nr. 176/2010, A.N.I. s-a sesizat, din nou, din oficiu, din aceeași sursă și pentru același motiv, formând și finalizând procedura de evaluare cu raportul contestat în prezenta cauză. S-a arătat că faptele cercetate de A.N.I. și înainte și după Legea nr. 176/2010 sunt din 2009. Pentru fapte petrecute anterior datei de 2 septembrie 2010 - data publicării în monitor a Legii 176/2010 - procedura de evaluare se realiza conform cu dispozițiile Legii 144/2007, declarate neconstituționale prin Decizia 415 din 14 aprilie 2010 a Curții Constituționale. Redeschiderea dosarelor întocmite pentru fapte anterioare Legii 176/2010 și instrumentarea lor de către A.N.I.

prin finalizare cu raport, constituie o aplicare retroactivă a Legii 176/2010, adică o aplicare a legii noi la fapte vechi - care au avut parte de soluție de clasare tocmai pentru că legea care permitea evaluarea lor a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010. Pârâta și-a exprimat punctul de vedere cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale printr-un memoriu care a parvenit la dosar ulterior închiderii dezbaterilor astfel încât, pentru a respecta principiul contradictorialității și a dreptului la apărare instanța nu a avut în vedere acest înscris la deliberarea asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Hotărârea instanței de fond Prin Încheierea nr. 86 din 13 iunie 2014, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea reclamantei D.S.M., de sesizare a Curții Constituționale, conform art. 29 din Legea 47/1992, cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 lit. e) și f), art. 12 alin. (1) și (2) și art. 21 din Legea 176/2010; a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a judecății prezentei cauze până la pronunțarea Curții Constituționale și a acordat termen pentru continuarea judecății la data de 19 septembrie 2014. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat că textele legale indicate de parte în cererea de sesizare a Curții Constituționale reglementează atribuțiile inspectorilor de integritate, precum și în abstract modalitățile de sesizare și întocmire a raportului de evaluare, texte care într-adevăr sunt indicate în raportul de evaluare contestat în prezentul dosar.

Însă, în ceea ce privește examenul de constituționalitate solicitat, a reținut că acesta nu vizează practic textele indicate de parte raportat la dispoziții constituționale, ci însuși modul de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 176/2010, solicitându-se Curții să indice dacă într-o cauză concretă poate fi aplicată Legea nr. 176/2010. Contrar susținerilor părții, ceea ce se solicită nu este o decizie cu rezervă de interpretare, ci chiar o decizie de interpretare a modului de aplicare a Legii 176/2010, indicarea textelor art. 10, 12 și 21 din Legea nr. 176/2010 având în acest context caracter formal. Astfel, ceea ce interesează partea este dacă A.N.I.

avea posibilitatea ca, ulterior clasării unui dosar, să procedeze la redeschiderea acestuia, așadar aspecte de fapt ale litigiului, finalitatea cererii nefiind de verificare constituțională a articolelor enumerate de parte, ci de verificare a legalității unei măsuri, aspect ce nu se circumscrie dispozițiilor art. 29 din Legea 47/1992. Judecătorul fondului a apreciat totodată că, în fapt, nu se solicită o verificare a constituționalității textelor legale indicate, respectiv art. 10 lit. e) și f), art. 12 alin. (1) și (2), precum și art. 21 din Legea 176/2010, motivarea părții vizând cu totul alte aspecte decât cele reglementate de dispozițiile legale anterior menționate. Or, motivarea excepției este un element esențial al cererii de sesizare a Curții Constituționale, conform art. 29 alin. (4) din Legea 47/1992, tocmai în considerarea faptului că în acest mod se poate verifica în concret dacă cererea de sesizare a Curții Constituționale are relevanță în cauză.

Prin urmare, instanța de fond a reținut, prin raportare la motivarea părții, că nu s-a justificat condiția legăturii cu cauza a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 lit. e) și f), art. 12 alin. (1) și (2), precum și art. 21 din Legea 176/2010, întrucât aceste prevederi legale nu reprezintă temeiul de drept în baza căruia A.N.I. a procedat la redeschiderea unui dosar ulterior clasării, fiind dispoziții procedurale generale și care nu au reglementat situația aplicabilității în timp a Legii 176/2010. Recursul Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs reclamanta D.S.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, redând dispozițiile legale ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate invocate, precum și prevederile constituționale astfel încălcate, recurenta a argumentat că în speță erau întrunite condițiile de invocare a excepției de neconstituționalitate și de admisibilitate a sesizării Curții Constituționale, dispozițiile criticate având legătură cu soluționarea prezentei cauze întrucât: - aceste prevederi legale au permis adoptarea actului administrativ contestat în prezenta cauză; - raportul A.N.I.

este produsul activității A.N.I., activitate derulată pe premisa procedurii prevăzute de prevederile legale contestate pentru neconstituționalitate; - în situația declarării neconstituționalității acestor prevederi legale, soluționarea prezentului litigiu de contencios administrativ va fi direct influențată, întrucât actele contestate se vor dovedi a fi lipsite de temeiul juridic al adoptării lor, atât prin raportare la competențele A.N.I., cât și prin raportare la conținutul concret al concluziilor și dispozițiilor adoptate prin raportul contestat. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând argumentele dezvoltate în cererea de recurs, raportat la actele și înscrisurile cauzei și prin prisma dispozițiilor legale incidente, inclusiv în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată recursul fondat și îl va admite, pentru considerentele ce urmează. Reclamanta D.S.M., a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiile art. 10 lit. e) și f), art. 12 alin. (1) și (2), precum și art. 21 integral din Legea 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea A.N.I., solicitând sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate și suspendarea judecării cauzei. În motivarea excepției, reclamanta a argumentat detaliat motivele pentru care consideră că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 1 alin. (3) și (5), art. 15 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Constituția României.

Prin încheierea recurată, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea reclamantei D.S.M. de sesizare a Curții Constituționale, apreciind ca nefiind îndeplinită una din condițiile de sesizare a Curții Constituționale și anume, condiția legăturii cu cauza a excepției de neconstituționalitate invocate, dat fiind că prevederile legale contestate nu reprezintă temeiul de drept în baza căruia A.N.I. a procedat la redeschiderea unui dosar ulterior clasării. Potrivit dispozițiilor art. 29 din Legea 47/1992 modificată și republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. În raport de dispozițiile legale expuse, Înalta Curte constată că în mod greșit s-a apreciat de către judecătorul fondului ca nefiind îndeplinită condiția legăturii cu cauza a excepției de neconstituționalitate invocate, având în vedere că textele de lege a căror neconstituționalitate se solicită a se constata reprezintă temeiul de drept al acțiunii formulate de reclamantă, astfel încât au legătură cu soluționarea cauzei. Pentru aceste considerente, Înalta Curte admite recursul, casează încheierea recurată și trimite cauza spre rejudecare, urmând ca instanța de fond să dispună conform dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.S.M. împotriva Încheierii nr. 86 din 13 iunie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal. Casează încheierea recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2014. Procesat de GGC - MI