ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1614/2015

Decizia nr. 1614/2015 Deliberând asupra prezentului recurs, Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: I. Procedura în fața primei instanțe; 1. Cadrul procesual; Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui la 6 septembrie 2013, sub nr. x/89/2013 (precizată la 25 februarie 2014) și apoi declinată în favoarea Curții de Apel Iași prin sentința nr. 256/CA din 10 martie 2014,reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca prin hotărârea ce se va pronunța conform prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a soluționa printr-o anchetă petiția sa, conform art. 5 din O.G.

nr. 27/2002, iar nu potrivit art. 8, cum eronat a fost soluționată. 2. Soluția instanței de fond; Prin sentința nr. 112 din 16 mai 2014, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respinsexcepția inadmisibilității, precum și acțiunea formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul și-a exercitat dreptul la despăgubiri în temeiul Legii nr. 290/2003 pentru bunurile proprietatea tatălui său, B., rămase în Republica Moldova, iar prin Hotărârea nr. 25 din 31 iulie 2009 i s-au acordat despăgubiri în cuantum de 40.865 lei pentru 4 ha teren situate în localitatea Carpești, Republica Moldova, hotărâre împotriva căreia nu a făcut contestația prevăzută de lege.

În anul 2013, reclamantul A. a adresat Guvernului României mai multe petiții în care reclamă „abuzuri grave” în activitatea C., scopul declarat al acestor demersuri fiind rejudecarea unei cauze soluționată irevocabil. La petiții, Guvernul României a răspuns în sensul că - față de aspectele de fond învederate - C., prin organele sale de conducere, este instituția competentă să răspundă (fila 9 dosar Tribunalul Vaslui). Ca atare, nu se evidențiază un refuz al Guvernului României de a răspunde solicitantului, atât timp cât acesta a calificat obiectul petiției și l-a înaintat instituției abilitate. Cererea reclamantului de a se efectua o „anchetă” la C. și de a se „corecta procedura de aplicare a Legii nr. 290/2003” este vădit nefondată, simpla pretenție de acest gen a unei persoane neputând impune Guvernului României să și procedeze în acest mod, iar acest pretins „refuz” nu se încadrează în dispozițiile art. 8 teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Mai mult, astfel cum pârâtul a arătat prin întâmpinare și cum rezultă prin cuprinsul petițiilor adresate, reclamantul nu a descris fapte culpabile clare din activitatea C., ci le-a indicat doar formal, arătându-se nemulțumit de procedura Legii nr. 290/2003 în întregul ei, astfel încât ceea ce a pretins pârâtului Guvernul României, respectiv efectuarea unei „anchete” la C. nu se justifică. 3. Calea de atac exercitată; Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul A., invocând generic, drept temei legal al recursului, dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ. și solicitând reanalizarea fondului cauzei, având în vedere că el a solicitat o anchetă conform art. 5 din O.G. nr. 27/2002, iar nu o simplă soluționare legală a petiției, astfel cum a reținut prima instanță.

A solicitat ca această reanalizare a fondului să se facă „la nivelul Comisiei județene Vaslui pentru aplicarea Legii nr. 290/2003”. A mai arătat recurentul reclamant că răspunsul la petiția sa a fost tendențios fundamentat în condițiile în care art. 5 din ordonanță a fost substituit cu art. 8, iar invocarea unui regulament de organizare și funcționare nu poate înlocui legea. Totodată, a reiterat susținerea potrivit căreia nu au fost analizate și cercetate acuzele grave invocate în petiție. II . Procedura în fața instanței de recurs; Intimatul pârât Guvernul României a formulat întâmpinare, arătând că petiția reclamantului, având un obiect generic prin care, de fapt, se tinde la reactivarea unui litigiu în care acesta a fost parte (litigiu soluționat irevocabil la data de 14 decembrie 2009, în contradictoriu cu Comisia județeană de aplicare a Legii nr. 290/2003 - Instituția Prefectului Județului Vaslui), este inadmisibilă, iar recursul este nefondat.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi. III. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului; Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu probele administrate și apărările formulate, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul reclamantului este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Criticile aduse de recurentul reclamant sunt neîntemeiate. Astfel, așa cum corect a reținut instanța de fond, recurentul reclamantul a adresat intimatului pârât Guvernul României mai multe petiții.

La petiția formulată în luna martie 2013, în raport cu care se solicită constatarea refuzului nejustificat de soluționare, intimatul pârât a răspuns cu adresa din aprilie 2013, în sensul că lucrarea a fost înaintată Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților cu solicitarea de a se lua măsurile legale ce se impun, urmând ca petentului să-i fie comunicată în termenul legal soluția adoptată. În ceea ce privește cererile cu care reclamantul a revenit ulterior, solicitând rezolvarea petiției într-un anumit mod, respectiv prin desfășurarea unei anchete la C., intimatul pârât Guvernul României a procedat potrivit art. 10 din O.G. nr. 27/2002, conexând aceste cereri la lucrarea inițială.

Susținerile recurentului reclamant privind incidența în cauză art. 5 din O.G. nr. 27/2002 sunt nefondate, întrucât - constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 5 din ordonanță -intimatul pârât Guvernul României a procedat potrivit art. 8 din același act normativ, în conformitate cu care a utoritățile și instituțiile publice sesizate au obligația să comunice petiționarului răspunsul, în termenul legal, indiferent dacă soluția este favorabilă sau nefavorabilă. P etiționarul nu poate, potrivit legii, să impună o altă modalitate de soluționare a petiției, chiar dacă nu este mulțumit de conținutul răspunsului. În cauză nu se poate reține, așadar, o nesoluționare a petiției în sensul O.G.

nr. 27/2002 și, cu atât mai puțin, un refuz nejustificat de soluționare a acesteia, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004 (indicat ca temei legal al acțiunii precizate). Prin urmare, în mod temeinic și legal a constatat prima instanță că - nefiind indicate de către reclamant fapte culpabile concrete din activitatea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - pretenția sa de efectuare a unei „anchete” la C. nu se justifică.

Cât privește solicitarea prin care recurentul reclamant tinde la m odificarea acțiunii în faza recursului, în sensul că, urmare a petiției sale, dorește în prezent ca ancheta să fie realizată „ la nivelul Comisiei județene Vaslui pentru aplicarea Legii nr. 290/2003”, Înalta Curte arată, pe de o parte că refuzul nejustificat poate fi examinat exclusiv în raport cu conținutul petiției adresate autorității în cauză, iar pe de altă parte că această solicitare nu ar putea fi, oricum, primită, întrucât se opun dispozițiile art. 316 raportate la art. 294 C. proc. civ. În consecință, constatând că instanța de fond a făcut corect aplicarea dispozițiilor legale incidente la situația de fapt rezultată din actele dosarului, Înalta Curte urmează să respingă recursul reclamantului ca nefondat.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia; În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 112 din 16 mai 2014 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 aprilie 2015.