ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1154/2015

ÎNALTA CURTE DE D.AȚIE ȘI JUSTIȚIE

Decizia nr. 1154/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanta A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții președintele B. și C., să dispună anularea Ordinului 320 din 25 iulie 2012, repunerea sa în situația inițială cu toate drepturile stabilite prin contractul de management din 01 iunie 2010 și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 61 din 18 martie 2014 Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea astfel cum a fost formulată și completată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții președintele C. și C., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanta a îndeplinit funcția de președinte director general al D. Dâmbovița fiind numită prin Ordinul nr. 520 din 01 iunie 2010 de președintele C. în urma promovării concursului organizat în perioada 25-27 mai 2010, între părți încheindu-se contractul de management nr. 14 din 01 iunie 2010, în conformitate cu art. 288 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 și art. 33 alin. (2) din Statutul C. aprobat prin H.G. nr. 972/2006, modificat prin H.G. nr. 1586/2007, în art. 10 din contract fiind stabilite modalitățile de încetare a acestuia, la lit. e) fiind prevăzută încetarea la modificarea cu peste 50% a indicatorilor de performanță, ce au stat la baza încheierii contractului.

Convenția încheiată între părți cuprinde și indicatorii de performanță generali și specifici enumerați prin Ordinul nr. 15/2008, modificat prin Ordinul nr. 982/2009, în care s-a stabilit și modelul contractului de management și anexa acestuia, iar prin Ordinul nr. 305/2012 emis de președintele C. a fost pusă în aplicare Hotărârea consiliului de administrație al C. nr. 8 din 23 iulie 2012, s-au modificat indicatorii de performanță atât pentru directorul C. cât și pentru președinții directori generali ai D.elor de asigurări de sănătate județene, modificare justificată de necesitatea întăririi responsabilității manageriale la nivel executiv, central și local, au fost redefiniți indicatorii generali de management, fiind stabiliți 4 astfel de indicatori, cărora li s-au asociat un set de indicatori specifici, aplicați la nivelul C., respectiv D. județene.

După emiterea Ordinului nr. 305/2012, ce a reprezentat o revizuire radicală și integrală a indicatorilor generali și specifici, fiind stabilit un nou contract cadru de management și o anexa nouă a acestuia, președintele C. a emis Ordinul nr. 320 din 25 iulie 2012 prin care a revocat mandatul acordat reclamantei pentru organizarea, conducerea și administrarea D. Dâmbovița, pentru modificarea cu peste 50% a indicatorilor de performanță ce au stat la baza contractului, la data încetării acestui contract încetând și suspendarea din funcția deținută anterior a reclamantei.

Susținerea reclamantei ce vizează nulitatea absolută a Ordinului nr. 320/2012 pentru neevidențierea si neacordarea dreptului de preaviz conform dispozițiilor C. muncii, raporturile dintre părți fiind contractuale, Curtea de Apel a constatat că este lipsită de fundament întrucât ordinul contestat este un veritabil act administrativ, fiind emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, pentru punerea în executare a legii, conform art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, iar prin acest ordin a încetat o convenție încheiată între părți, care nu este un contract de muncă ci un veritabil contract civil de mandat, care este supus regulilor generale reglementate de art. 1532 C. civ. și următoarele, acestea fiind dispozițiile aplicabile și nu cele ale Legii nr. 53/2003.

În condițiile în care părțile au convenit încetarea contractului de management pentru modificarea cu peste 50% a indicatorilor de performanță, situație ce nu putea interveni decât prin modificarea Ordinului nr. 15/2008, cu consecința stabilirii unui nou contract de management și a altor indicatori de performanță, cum s-a dispus prin Ordinul nr. 305 din 24 iulie 2012, care a fost publicat în M. Of. nr. 512/2012, emiterea Ordinului nr. 320 din 25 iulie 2012 prin care a încetat contractul de management din 2010 respectă principiul neretroactivității întrucât nu s-a aplicat decât pentru viitor, neafectând drepturile și obligațiile părților exercitate respectiv executate în baza contractului de management până la 25 iulie 2012

Astfel apărarea reclamantei ce vizează faptul că Ordinul nr. 305/2012, ce reprezintă fundamentul emiterii Ordinului nr. 320/2012, se aplică doar situațiilor juridice născute ulterior intrării sale în vigoare și nu celor anterioare nu a fost primită de instanță întrucât nu a produs efecte juridice decât din 25 iulie 2012 și nu anterior, o modificare a indicatorilor de performanță ce au fost stabiliți prin Ordinul nr. 15/2008 nu se putea realiza decât printr-un act administrativ similar, cum este Ordinul nr. 305/2012, iar modalitatea de încetare a contractului de management pentru modificarea indicatorilor de performanță a fost prevăzută in contractul din 2010, prin acordul părților, convenția fiind obligatorie pentru părți și reprezintă legea lor.

Reclamanta a susținut că reglementarea intervenită prin Ordinul nr. 305/2012 nu îndeplinește condiția de modificare de peste 50% a indicatorilor de performanță prevăzuți în contractul de management, sens în care a concluzionat și expertul, însă concluziile expertului nu reliefează în mod cert faptul că modificarea indicatorilor de performanță din Ordinul nr. 305/2012 se situează sub acest procent, în lucrarea întocmită evidențiidu-se inadvertențe de elaborare ale actului administrativ respectiv inaccesibilitate, formularea într-o manieră greoaie, greu de înțeles, concepere incorectă, exprimare greșită, imposibilitatea de realizare a unora din indicatori, expertul precizând că nu este permisă compatibilitatea indicatorilor de performanță prevăzuți în Ordinul nr. 982/2009 care a modificat Ordinul nr. 15/2008 cu cei din Ordinul nr. 305/2012, neputându-se stabili procentul de modificare.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta A. a declarat recurs.

În motivarea recursului se arată că instanța de fond, în mod greșit a reținut că susținerile acțiunii sunt lipsite de fundament, motivat de faptul că ordinul contestat reprezintă un veritabil act administrativ, deoarece funcția de președinte - director general al D. este o funcție de natură contractuală, conform organigramei și formularului 101 „ număr maxim de posturi și fond aferent salariilor de bază D. Dâmbovița".

Recurenta mai arată că potrivit dispozițiilor art. 278 alin. (2) C. muncii, contractul de mandat/management în temeiul căruia este retribuită se completează, fără echivoc, cu dispozițiile C. muncii care reprezintă dreptul comun în materie.

Revocarea mandatului pentru modificarea indicatorilor de performanță reprezintă în fapt o concediere din motive neimputabile angajatului.

De altfel, efectele imediate ale revocării ar putea perturba grav, în lipsa unui preaviz, interesele ambelor părți.

Așadar, având în vedere natura contractuală a funcției de președinte - director general al D.J, specifice contractului individual de muncă, recurenta apreciază că Ordinul nr. 320 din 25 iulie 2012 emis de Președintele C. trebuia să cuprindă în mod obligatoriu și termenul de preaviz (art. 76 lit. b) din Legea nr. 53/2003), lipsa acestuia fiind sancționată cu nulitatea absolută prevăzută de art. 78 din actul normativ precizat mai sus.

Aprobarea noilor indicatorilor de performanță, dispusă prin Ordinul președintelui C. nr. 305 din 24 iulie 2012, nu este de natură a modifica considerabil obiectul contractului, respectiv cu peste 50% din indicatorii de performanță stabiliți inițiali și asumați de către părți la momentul încheierii contractului de management.

În acest sens, comparând indicatorii de performanță stabiliți inițial și asumați conform contractului de management din 01 iunie 2010 și pe cei prevăzuți de Ordinul președintelui C. nr. 305 din 24 iulie 2012 că presupusa modificare intervenită vizează decât un procent de aproximativ 10% și nu peste 50%, așa cum eronat a apreciat instanța de fond, înlăturând concluziile expertului desemnat în cauză, reținând că aceste concluzii nu reliefează în mod cert că această modificare se situează sub acest procent.

Recurenta consideră că înainte de încheierea cercetării judecătorești pentru lămurirea situației de fapt în virtutea principiului aflării adevărului, judecătorul fondului era obligat să solicite ca expertul să lămurească sau să completeze raportul de expertiză.

Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Prin Ordinul președintelui C. nr. 520 din 01 iunie 2010, recurenta-reclamantă a fost numită președinte - director general al D. Dâmbovița, în urma promovării concursului organizat de C., în perioada 25 mai - 27 mai 2010, fiindu-i aplicabile dispozițiile speciale ale Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare.

În urma promovării concursului, recurenta-reclamantă a deținut funcția de președinte - director general al D. Dâmbovița, manager al sistemului la nivel local, potrivit Contractului de management din 01 iunie 2010.

Contractul de management a fost încheiat între președintele C. și recurenta-reclamantă, în conformitate cu prevederile menționate, precum și în baza art. 33 alin. (2) din Statutul C. aprobat prin H.G. nr. 972/2006 și modificat prin H.G. nr. 1586/2007.

Contractul de management încheiat între C. și recurenta - reclamantă, conține indicatori de performanță generali și specifici, are natură civilă și se supune regulilor generale referitoare la mandat prevăzute de C. civ., iar modelul acestuia se avizează de Consiliul de Administrație al C.

Legea nr. 95/2006 a stabilit cadrul general pentru realizarea reformei în sistemul sanitar, precum și faptul că asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației, rezultând faptul că, măsurile care trebuie luate pentru a realiza o reformă reală în sistemul sanitar vizează relațiile dintre D. - asigurat, D. - furnizor de servicii medicale, cât și cadrul instituțional din interiorul sistemului de asigurări sociale de sănătate.

Potrivit prevederilor cuprinse la art. 10 pct. 1 lit. e) din Contractul de management încheiat cu C., acesta încetează la modificarea cu peste 50% a indicatorilor de performanță care au stat la baza încheierii contractului, ca o consecință, a revocării mandatului acordat prin Ordinul al președintelui C., de numire pentru un mandat de 4 ani în funcția de președinte - director general, manager al sistemului la nivel local.

Potrivit art. 288 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, între C. și președintele - director general al D. locale se încheie un contract de management.

Totodată, în conformitate cu art. 33 alin. (2) din Statutul B., aprobat prin H.G. nr. 972/2006, cu modificările și completările ulterioare, contractul de management conține indicatori de performanță generali și specifici, are natură civilă și se supune regulilor generale referitoare la mandat, prevăzute de Codul civil, iar modelul acestuia se avizează de Consiliul de administrație al C.

De asemenea, conform art. 33 alin. (3) și (4) din actul normativ mai sus menționat, aprobarea și modificarea indicatorilor generali și specifici conținuți în contractul de management, precum și a metodologiei privind organizarea concursului pentru ocuparea postului de președinte-director general, se avizează de către Consiliul de Administrație al C. și se aprobă prin Ordin al președintelui C.

Modificarea indicatorilor de performanță s-a realizat atât pentru directorul general al C., cât și pentru președinții-directori generali ai D., deci pentru întregul sistem de asigurări sociale de sănătate din România.

Astfel, atât pentru directorul general al C., cât și pentru președinții directori generali ai D. au fost redefiniți indicatorii generali de management, după cum urmează: Capacitate managerială, Capacitatea de a obține cele mai bune rezultate cu resursele disponibile, Competența și răspundere decizională, Corectitudine și loialitate.

Fiecărui indicator general i se asociază un set de indicatori specifici,

aplicați domeniilor de activitate de la nivelul C., respectiv D., ceea ce reprezintă o modificare de concept managerial din punct de vedere calitativ.

Așa fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a constatat că prin Ordinul nr. 305/2012 au fost modificați într-o proporție mai mare de 50% indicatorii de performanță reglementați de Ordinul nr. 982/2009 prin care s-a modificat Ordinul nr. 15/2008, s-au stabilit ponderi diferite pentru cei 4 indicatori generali, în funcție de importanța și complexitatea structurii de indicatori specifici, măsura încetării contractului de management din 2010 și a revocării mandatului reclamantei fiind justificată în raport de art. 33 alin. (5) H.G. nr. 972/2006 pentru aprobarea statutului C., cât și de art. 10 alin. (1) lit. e) din contractul de management.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, iar susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite.

În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 61 din 18 martie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 martie 2015.