ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1356/2015

Decizia nr. 1356/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a formulat, în contradictoriu cu pârâtele C.C.R. și C.C. Dâmbovița, contestație împotriva Încheierii din 26 aprilie 2013 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul C.C.R. și a Deciziei nr. 3/2013 emisă de C.C. Dâmbovița, solicitând anularea acestora.

Prin Sentința nr. 200 din data de 17 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtele C.C.R. și C.C. Dâmbovița.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta SC A. SRL a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și admiterea acțiunii.

Motivele de recurs invocate se încadrează în dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ. invocându-se că hotărârea recurată prin care s-a respins acțiunea formulată împotriva Încheierii din 26 aprilie 2015 și a Deciziei nr. 3 din 14 februarie 2013 este contradictorie din punct de vedere al motivării și dată cu aplicarea greșită a legii, a normelor de drept material în ceea ce privește aprecierile asupra legalității actelor contestate și a dreptului vătămat pretins prin măsurile dispuse de organele C.C.

Recurenta-reclamantă arată că instanța de fond, în mod greșit, nu a acceptat motivul de nulitate invocat privind prematuritatea emiterii Deciziei C.C. - C.C. Dâmbovița nr. 3/2013.

Decizia nr. 3/2013 privind înlăturarea constatate și consemnate în Raportul de control din 7 februarie 2013 încheiat în urma acțiunii controlului modului de utilizare a resurselor bugetului local destinate subvenționării activității de transport public local la SC A. SRL, a fost prematur emisă deoarece la data emiterii ei nu era împlinit termenul de depunere a obiecțiunilor la Raportul de control din 7 februarie 2013, depuse de reclamantă la 20 februarie 2013.

După expirarea celor 15 zile calendaristice de la data înregistrării raportului de control la entitatea verificată sau de la data confirmării de primire a acestuia, când raportul de control a fost transmis prin poștă, termen în care conducătorul entității verificate are dreptul de a depune obiecții, structurile de specialitate ale C.C. încep procedura de valorificare a constatărilor înscrise în actul de control.

Raportul de control este supus procesului de valorificare a constatărilor consemnate în acesta după împlinirea termenului de depunere a obiecțiilor, respectiv 15 zile calendaristice de la data înregistrării raportului la registratura entității controlate sau de la data confirmării de primire a acestuia, când raportul de control a fost transmis prin poștă.

Se arată că instanța de fond, respingând acțiunea, a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 94/1992 apreciind că emiterea Deciziei nr. 3 înainte de expirarea termenului pentru formularea obiecțiunilor nu a produs recurentei o vătămare. Aceasta deoarece Decizia C.C. nr. 3/2013 a fost comunicată Primăriei Municipiului Târgoviște care a procedat din oficiu la compensarea sumei de 39.137 RON în defavoarea reclamantei.

Suma de 39.137 RON reprezintă contravaloarea serviciilor prestate de reclamantă pentru transportul public al elevilor din cartierul Priseaca și al beneficiarilor Legii nr. 341/2004 la care se face referire în raportul de control, serviciul prestat de către reclamantă fiind solicitat de Primăria Târgoviște și D.A.S. Târgoviște.

În ceea ce privește pe fond, măsurile dispuse prin Decizia nr. 3/2013, recurenta arată că soluția de respingere este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 43 lit. c) din Legea nr. 94/1992 și a Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice C.C. Aceasta deoarece măsurile stabilite în decizia contestată pe care ar trebui să le aducă la îndeplinire recurenta "pentru înlăturarea neregulilor" au caracter vag și neprecizat, iar în cauză nu sunt arătate în concret măsurile ce urmează a fi duse la îndeplinire de către entitatea verificată pentru fiecare constatare.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

La dosar intimata-pârâtă a depus note având caracterul unei întâmpinări în care solicită respingerea recursului ca nefondat.

Prin Încheierea din 6 octombrie 2014, Curtea a admis, în principiu, recursul declarat în baza art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

La dosar recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de autoritatea pârâtă.

În ședința publică din 10 martie 2015, Curtea, în baza art. 389 C. proc. civ., a pus în discuția părților competența materială a autorității pârâte privind verificarea legalității documentelor justificative utilizate pentru decontarea sumelor acordate de la bugetul autorității locale în raport de calitatea recurentei-reclamante care nu este o autoritate publică cu atribuții în utilizarea fondurilor publice, față de o decizie de speță a Î.C.C.J.

Curtea a dispus amânarea pronunțării pe excepția invocată și pe fondul recursului.

În termenul de amânare a pronunțării, intimata-pârâtă a depus la dosar concluzii scrise în care a solicitat respingerea excepției necompetenței materiale a Curții de Conturi de a efectua controlul asupra recurentei-reclamante, ca societate comercială și pe fond respingerea recursului ca nefondat.

Asupra excepției necompetenței materiale a Curții de Conturi a României invocată din oficiu și pusă în discuția părților, Curtea o va respinge pentru următoarele considerente:

Curtea apreciază că în cauză autoritatea intimată, prin organele sale de control, avea competența materială de a efectua controlul vizând utilizarea fondurilor publice reprezentând bugetul local al U.A.T.M. Târgoviște indiferent de faptul că recurenta-reclamantă nu avea calitatea de instituție publică utilizator de fonduri publice sau administrator de fonduri publice.

Potrivit dispozițiilor art. 1 și art. 21 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată și actualizată, C.C. în unitățile administrativ-teritoriale, își exercită funcțiile prin camerele de conturi județene și a municipiului București, efectuând controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public.

În cadrul competențelor prevăzute la art. 21 din lege, pe lângă categoriile de entități publice prevăzute la art. 23, C.C. poate hotărî desfășurarea activităților stabilite de lege și la alte persoane, respectiv la cele prevăzute la art. 24 lit. c) din Legea nr. 92/1994, care "beneficiază de garanții guvernamentale pentru credite, de subvenții sau alte forme de sprijin financiar din partea statului a unităților administrativ-teritoriale, a altor instituții publice".

Totodată, această competență de a efectua controlul la această societate comercială, rezultă și din prevederile art. 24 lit. c) din Legea nr. 94/1992, respectiv "administrează și/sau utilizează fonduri publice, în sensul prezentei legi, verificările urmând a se efectua numai în legătură cu legalitatea administrării și/sau utilizării acestor fonduri"

Potrivit art. 2 lit. l) din lege, semnificația expresiei "fonduri publice" este următoarea: "sumele alocate din bugetul de stat, bugetele locale, ...".

În consecință, Curtea în baza art. 389 C. proc. civ. va respinge excepția necompetenței materiale a Curții de Conturi privind emiterea actelor de control contestate.

Pe fondul cauzei, Curtea apreciază pentru următoarele considerente că recursul este nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. nu pot fi reținute aspectele de nelegalitate privind motivarea primei instanțe care nu a reținut aspectul de nelegalitate privind emiterea Deciziei nr. 3/2013 anterior împlinirii termenului de 15 zile pentru depunerea obiecțiunilor la raportul de control.

Aceasta deoarece până la data concilierii 5 iulie 2013 și anterior acesteia recurenta-reclamantă, ca societatea controlată, nu a formulat obiecțiuni și și-a însușit neregulile și abaterile constatate.

Entitatea a precizat, în ceea ce privește, constatările reținute la pct. 2 și 3, că își menține punctele de vedere prezentate prin notele de relații și pentru care în cadrul raportului de control s-a răspuns punctual, conducerea apreciind că aspectele reținute trebuie clarificate cu U.A.T.M. Târgoviște.

Instanța de fond, în mod corect, a interpretat situația de mai sus, precizând că "prin emiterea Deciziei nr. 3/2013 înainte de expirarea termenului pentru formularea obiecțiilor și, implicit, fără luarea în considerară a obiecțiilor formulate, nu s-a produs nicio vătămare reclamantei, aceasta având posibilitatea de a formula și de a-i fi avute în vedere obiecțiilor în cadrul contestației la decizia emisă".

Pe fond, motivele invocate prin obiecțiunile depuse nu au fost de natură să modifice situația de fapt și să înlăture existența abaterilor constatate privind decontarea de la bugetul local sub formă de subvenții a unui număr de abonamente lunare pentru beneficiarii Legii nr. 341/2004.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat.

Prima instanță a interpretat și aplicat corect dispozițiile Legii nr. 94/1992 și a dispozițiilor pct. 181 lit. c) din Regulamentul privind modalitatea de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse.

Potrivit prevederilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, "În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate".

Potrivit celor de mai sus, rezultă faptul că în decizie se înscriu măsurile cu privire la abaterea constatată, însă modalitatea prin care aceste măsuri trebuie duse la îndeplinire este stabilită de către conducerea entității, auditorul public extern neavând obligația legală de a descrie în concret și modalitatea de ducere la îndeplinire a măsurilor.

Măsurile dispuse sunt concrete și clare, și se referă la abaterile constatate, însă entitatea, în mod eronat, a considerat că în decizie trebuie precizată și modalitatea de ducere la îndeplinire a acestora.

Pe fond, în mod corect, prima instanță a constatat legalitatea actelor de control contestate apreciindu-se că nu există o hotărâre a Consiliului local al Municipiului Târgoviște privind aprobarea tarifului subvenționat pentru această categorie de persoane și în consecință deși recurenta-reclamantă este îndreptățită la încasarea contravalorii acestui serviciu de transport prestat, dar nu de la bugetul local ci de la beneficiarii serviciului prestat. Iar în ceea ce privește contractul public privat încheiat între recurentă și autoritatea locală, ambele părți sunt obligate să respecte dispozițiile Legii nr. 341/2004 și art. 19 din Legea nr. 283/2011.

În raport de dispozițiile legale aplicabile s-a constatat că U.A.T.M. Târgoviște a plătit necuvenit reclamantei suma de 32.001,92 RON reprezentând subvenții din bugetul local pentru gratuitățile acordate în perioada ianuarie - decembrie 2012, suma fiind recuperată prin compensare în baza Notei contabile din 27 iunie 2013.

Față de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția necompetenței materiale a Curții de Conturi a României.

Respinge recursul declarat de SC A. SRL împotriva Sentinței nr. 200 din 17 septembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 martie 2015.

Procesat de GGC - N