ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1022/2015

Decizia nr. 1022/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., anularea Deciziei B. nr. 458 din 14 iunie 2012 și suspendarea executării acesteia până la soluționarea definitivă a cauzei.

Prin actul administrativ dedus judecății, B. a anulat Hotărârea Consiliului Baroului Hunedoara nr. 52 din 9 decembrie 2011 și a trimis cauza la Baroul Hunedoara pentru a emite decizie de excludere a reclamantului din profesia de avocat.

Prin sentința nr. 2022 din 18 iunie 2013, Curtea de Apel București a respins ca nefondată excepția lipsei de obiect a cererii de suspendare, invocată de pârâtă și a respins ca nefondată cererea de suspendare/anulare a Deciziei B. nr. 458 din 14 iunie 2012.

Reclamantul A. a atacat cu recurs sentința menționată, criticând-o pentru motive încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. (6) și (8) C. proc. civ.

În esență, a arătat că instanța de fond nu a analizat cauza sub toate aspectele ei, cu referire la motivarea sentinței, și că soluția a fost pronunțată fără a fi fost îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru ca o condamnare definitivă să atragă nedemnitatea și încetarea calității de avocat, verificarea existenței unei infracțiuni de natură să aducă atingere prestigiului profesiei fiind lăsată la aprecierea organismului profesional, în funcție de elementele fiecărei cauze.

Raportul întocmit asupra recursului, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii din data de 17 octombrie 2014, în temeiul alin. (4) al aceluiași articol.

Prin încheierea din data de 23 ianuarie 2015, completul de filtru a constatat, în acord cu raportul întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și l-a admis în principiu, fixând termen pentru judecata pe fond a acestuia la data de 6 martie 2015, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Examinând legalitatea sentinței atacate prin prisma motivelor formulate de recurentul - reclamant, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Motivul de casare prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează hotărârile care nu cuprind motivele pe care se întemeiază, care cuprind motive contradictorii sau care conțin numai motive străine de natura cauzei.

În speță nu este îndeplinită niciuna dintre aceste ipoteze, sentința atacată fiind motivată cu respectarea exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., cu indicarea situației de fapt reținute de instanță pe baza probelor administrate și a motivelor de fapt și de drept pe care s-a întemeiat soluția, fiind expuse clar, logic și cuprinzător argumentele pentru care s-au înlăturat cererile reclamantului.

De altfel, recurentul - reclamant s-a limitat la a afirma că în motivare nu este analizată cauza sub toate aspectele ei, fără a indica în mod corect care dintre elementele menționate mai sus ar prezenta, în opinia sa, deficiențe.

Subsumat motivului prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul - reclamant tinde a convinge instanța de control judiciar că sentința a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, ce reglementează cazul de nedemnitate constând în condamnarea definitivă, prin hotărâre judecătorească, la pedeapsa cu închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei, situație care poate atrage încetarea calității de avocat, în temeiul art. 27 lit. d) din aceeași lege.

Nici acest motiv de casare nu este fondat, pentru că instanța de fond a analizat riguros modul în care organismul profesional, ca autoritate emitentă a hotărârii contestate, și-a exercitat dreptul de apreciere în verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute în art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, ajungând la concluzia judicioasă infracțiunile de natura celor pentru care a fost condamnat recurentul - reclamant - complicitate și participare improprie la înșelăciune și instigare la prezentarea de documente false la autoritățile vamale - prin gradul ridicat al pericolului social concret și prin valoarea prejudiciului produs, au aptitudinea de a aduce atingere prestigiului profesiei de avocat.

Prin urmare, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., având în vedere dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 2022 din 18 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2015.