ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2513/2015

HOTĂRÂRE

12.11.2015

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2513/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia nr. 2513/2015

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/3/2014 reclamanții A., B. și C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta D. Bulgaria, prin corespondent în România Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România și intervenientul forțat E., pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună obligarea pârâtei la plata despăgubirilor morale și materiale cuvenite reclamanților ca urmare a accidentului rutier din data de 11 iulie 2012.

În motivarea cererii s-a arătat în esență că, la data de 11 iulie 2012 a avut loc un accident rutier din orașul Craiova, județul Dolj, care s-a soldat cu vătămarea corporală gravă a reclamantului A., 120-130 zile de îngrijiri medicale, și a reclamantei C., 90-120 zile de îngrijiri medicale. Alături de domnul A. și de domnișoara C. au suferit și ceilalți membri ai fiecărei familii, soția domnului A. a trebuit să fie internată împreună cu soțul ei, acesta fiind nedeplasabil și necesitând îngrijire permanentă.

Accidentul s-a produs din culpa conducătorului auto, care nu a acordat prioritate de trecere motocicletei condusă de A.

Conform adresei trimise de către Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România la Inspectoratul de Poliție a Județului Dolj, asigurătorul D. Bulgaria este reprezentat în România în calitate de corespondent de daune de Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România.

Pârâta D., prin mandatar legal Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, arătând că sediul mandatarului pârâtei nu poate atrage competența teritorială a instanței, pe de o parte, deoarece mandatarul nu are calitate procesuală pasivă în speță, iar pe de altă parte, art. 108 C. proc. civ. arată limitativ criteriile de determinare a competenței, respectiv domiciliul sau, după caz, sediu, reședința sau reprezentanța pârâtului.

Prin sentința civilă nr. 162 din 20 ianuarie 2015, Tribunalul București a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul București a constatat că potrivit dispozițiilor art. 1088 C. proc. civ., în procesul civil internațional instanța aplică legea procesuală română, sub rezerva unor dispoziții contrare.

Din punct de vedere general, instanțele române sunt competente, în cauză găsindu-și aplicarea art. 5 din Regulamentul CE nr. 44/2001 care prevede că, o persoană care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru poate fi acționată în justiție într-un alt stat membru, în materie delictuală, în fața instanțelor de la locul producerii faptei prejudiciabile.

Din punct de vedere material, tribunalele sunt competente să judece cauza în temeiul art. 95 pct. 1 raportat la art. 94 pct. 1 lit. j) C. proc. civ. și art. 99 alin. (2) C. proc. civ.

Cu privire la competența teritorială, din conținutul art. 107 C. proc. civ. rezultă că regula de drept comun este aceea a competenței instanței în a cărei circumscripție se află sediul pârâtei. Cum pârâta din prezenta cauză are sediul în Bulgaria, această regulă nu este aplicabilă. Se apreciază că sunt aplicabile dispozițiile art. 113 pct. 9 sau ale art. 115 alin. (3) C. proc. civ., dispoziții care, în raport de datele speței (reclamanții au domiciliul în municipiul Craiova, județul Dolj, iar evenimentul prejudiciabil s-a produs în municipiul Craiova), permit declinarea competenței în favoarea Tribunalului Dolj.

Astfel învestit, Tribunalul Dolj, secția a II a civilă, prin sentința civilă nr. 273 din 16 septembrie 2015, a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a soluționa conflictul.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Dolj a reținut următoarele considerente:

În speță, există un element de extraneitate, decurgând din împrejurarea că autoturismul care a produs accidentul la data de 11 iulie 2012 este asigurat la D., cu sediul în Bulgaria, însă potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Regulamentul nr. 44/2001, dacă pârâtul nu are domiciliul pe teritoriul unui stat membru, competența este determinată, în fiecare stat membru, de legislația statului membru în cauză.

Prin urmare, în prezenta cauză, competența de soluționare este determinată potrivit C. proc. civ. al României.

Instanța a reținut că Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, răspunde în situații, precum cele din speța de față, pentru daune provocate pe teritoriul României de autovehicule înmatriculate într-un al stat membru, respectiv în Bulgaria, și că acesta are sediul în București.

Potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în cărei circumscripție își are sediul pârâtul, iar potrivit art. 115 C. proc. civ., în materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va face și la instanța în circumscripția căreia își are domiciliul asiguratul (pct. 1) sau locul unde s-a produs riscul asigurat (pct. 3), iar potrivit alin. (3), în materie asigurării obligatorii de răspundere civilă, terțul prejudiciat poate introduce acțiune directă și la instanța domiciliului său.

Prin urmare, în materie de asigurare, C. proc. civ. stabilește o competență teritorială alternativă, iar potrivit art. 116 C. proc. civ. cel care are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente este reclamantul. Cum reclamanții au înțeles să învestească cu soluționarea prezentei cauze instanțele din București, de la sediul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, în această situație, nici instanța din oficiu și nici pârâtul nu poate invoca excepția de necompetență teritorială.

Investită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte va constata că, în cauză, competența soluționării cauzei revine Tribunalului Dolj pentru considerentele ce succed:

În cauza dedusă judecății, există un element de extraneitate, decurgând din împrejurarea că autoturismul care a produs accidentul la data de 11 iulie 2012 este asigurat la D., cu sediul în Bulgaria.

Conform dispozițiilor art. 1088 C. proc. civ., în procesul civil internațional instanța aplică legea procesuală română, sub rezerva unor dispoziții contrare.

Art. 107 alin. (1) C. proc. civ. prevede că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în cărei circumscripție își are sediul pârâtul.

În speță, pârâta D. Bulgaria are sediul în Bulgaria și nu deține în România vreo sucursală, filială, punct de lucru sau reprezentanță, care să atragă competența teritorială, în baza dispozițiilor art. 109 C. proc. civ.

În materia asigurării de răspundere civilă, C. proc. civ. dă posibilitatea reclamanților de a-și valorifica pe teritoriul României dreptul de despăgubire pentru prejudiciile produse prin accidente rutiere, uzând fie de competența teritorială alternativă oferită de art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în raport de locul săvârșirii faptei ilicite, fie de dispozițiile exprese în materie de asigurări ale art. 115 C. proc. civ., care dau competența de soluționare a litigiului instanței de la locul producerii riscului asigurat, ori chiar de la domiciliul sau sediul terțului prejudiciat, conform alin. (1) pct. 3, respectiv alin. (3) al art. 115.

Față de aceste dispoziții legale, având în vedere că fapta ilicită prin care s-a produs prejudiciul reclamanților s-a produs în Craiova, județul Dolj, având în vedere și împrejurarea că domiciliile reclamanților sunt, de asemenea, în Craiova, competența teritorială de soluționare a prezentului litigiu aparține Tribunalului Dolj.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Dolj.