ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4467/2014

Decizia nr. 4467/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința civilă nr. 126 din 08 februarie 2013, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P. (în prezent Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale), prin care a solicitat anularea deciziei nr. 56 din 03 ianuarie 2012, emisă de pârâtă, prin care a fost soluționată contestația formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 28 noiembrie 2011, privind proiectul C121040861300024 din 23 iunie 2009, „Construire fermă agrozootehnică” și admiterea contestației formulate, cu consecința invalidării acestui proces-verbal.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 21 noiembrie 2012, s-a constatat că sunt întemeiate propunerile aprobate prin raportul de control din 14 septembrie 2011 întocmit de A.P.D.R.P. și s-a propus retragerea ajutorului financiar nerambursabil acordat până la data controlului beneficiarului proiectului nr. C121040861300024 din 23 iunie 2009, valoarea creanței bugetare rezultate din nereguli, datorată autorității cu competente în gestionarea fondurilor europene, fiind în cuantum de 975.752,89 RON, din care 780.602,31 RON aferent bugetului Uniunii Europene și 195.150.58 RON aferent bugetului de stat.

Potrivit art. 7 din procesul-verbal, s-au stabilit temeiurile de drept care au fost încălcate de beneficiar, respectiv: Legea nr. 31/1999, Legea nr. 571/2003 coroborată cu H.G. nr. 44/2004 privind C. fisc. cu Normele metodologice de aplicare, prevederile contractului de finanțare nr. C121040861300024 din 23 iunie 2009, prevederile art. 1 alin. (2), (3), (4), art. 2 alin. (2), art. 8 alin. (1), art. 11 alin. (3), art. 13 alin. (3), art. 16 alin. (1), (3) din Anexa nr. I la contractul de finanțare și art. 4.1 din Anexa nr. IV la contractul de finanțare, prevederile cap. 3, H.G. nr. 875/2011.

Împotriva acestui proces-verbal reclamanta a formulat contestație, ce a fost soluționată prin decizia nr. 2504 din 01 februarie 2012 emisă de A.P.D.R.P., în sensul respingerii contestației formulate și menținerii procesului-verbal contestat ca fiind temeinic și legal.

Pornind de la aceste premise, Curtea constată că, raportat la motivele de nelegalitate invocate, este necesar a se pronunța, în primul rând, asupra apărărilor conform cărora, cele constatate de către pârâtă nu sunt în acord cu starea de fapt reală, neputând fi calificate ca nereguli, în accepțiunea conferită de O.U.G. nr. 66/2011.

Instanța ia act de faptul că aceste susțineri nu pot fi validate, iar pentru a aprecia astfel, s-au reținut, punctual, următoarele:

Cu privire la adeverința din 24 septembrie 2008, emisă de Asociația B. Cluj, nu au fost combătute pertinent alegațiile conform cărora aceasta a fost emisă doar pentru a-i servi solicitantului de fonduri la obținerea unui punctaj favorabil selecției proiectului, în condițiile în care societatea nu deținea animale. Proiectul a obținut prin această facilitate 65 puncte, fiindu-i acordate 10 puncte la criteriul S4, punctaj care permis selectarea acestuia. În lipsa celor 10 puncte, proiectul nu ar mai fi fost selectat, ultimul proiect selectat având în sesiunea de proiecte 61 puncte. Un indiciu în plus în acest sens este faptul că reclamanta nu a putut dovedi plata cotizației pentru anii 2009, 2010 și 2011, iar petenta a recunoscut că nu avea cele 100 de bovine, declarând ca avea doar intenția să le achiziționeze.

Nu există nicio justificare legală a poziției conform căreia reclamanta nu era ținută să păstreze documentele originale pentru justificarea copiilor depuse, o astfel de cerință fiind inerentă obligațiilor asumate în calitate de beneficiar, care răspunde de corectitudinea și exactitatea datelor furnizate autorității contractante.

Nu au fost combătute nici reținerile pârâtei conform cărora a existat lipsă de transparență în procedura de selecție servicii proiectare și consultanță, proiectarea fiind realizata de fapt de către o altă firmă, SC C. SRL, aspect menționat doar în momentul controlului. Totodată, contractul încheiat între cele două societăți, SC D. SRL și SC C. SRL, a fost prezentat ulterior controlului, el purtând nr. 1 din 26 august 2008 și nefiind înregistrat în evidența niciuneia dintre ele, existând astfel serioase semne de întrebare cu privire la caracterul său conform, din perspectiva obligațiilor asumate prin contractul de finanțare.

Apoi, conform documentelor puse la dispoziție de petentul SC E. SRL și a documentelor contabile transmise de petentă, echipa de control a constatat că antreprenorul general SC F. SRL, cu toate că a fost radiat de la Oficiul Național al Registrului Comerțului, conform încheierii nr. 711 din 17 septembrie 2010, nu și-a încetat activitatea, utilizând în continuare documente financiar-bancare (facturi, ordine de plată, bilete la ordin), cât și alte documente (dispoziții de șantier, situații de lucrări, etc.). În plus, prin sentința nr. 4744 din 08 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, s-a dispus dizolvarea SC F. SRL, ca urmare a nedepunerii în termenul legal a situațiilor financiare aferente anului 2006, astfel încât această societate nu avea dreptul să participe la selecția de oferte.

De amintit este și că, din documentația care a stat la baza emiterii actului contestat, rezultă că, în afara contractelor de subcontractare aduse la cunoștința A.P.D.R.P., au mai fost încheiate de SC F. SRL și alte asemenea contracte, fără informarea acestei instituții. Or, această obligație de notificare și de deținere și prezentare a tuturor documentelor relevante în acest sens poate fi subsumată obligațiilor pe care beneficiarul și le-a asumat, în acord cu prevederile art. 8 și art. 14 din anexa nr. 1 - Prevederi generale ale contractului de finanțare.

Totodată, SC G. SRL, una dintre firmele participante cu „oferte suport” la selecția de oferte lucrări, preia rolul de antreprenor general al SC F. SRL, aspect care rezultă din documentele puse la dispoziție de autorul sesizării. Or, în cazul schimbării constructorului, beneficiarul era obligat să anunțe A.P.D.R.P. și să solicite reluarea procedurii de achiziție.

Serioase semne de întrebare sunt ridicate și în contextul în care doamna H., fără a putea demonstra această calitate, a fost implicată în derularea proiectului, prin semnarea unor documente în postura de antreprenor general/reprezentant al societăților de construcții participante la execuția lucrărilor.

În plus, din înscrisurile existente la dosar, rezultă că la selecția de oferte organizată pentru achiziția de servicii proiectare și consultanță, cât și la selecția de oferte pentru achiziția de lucrări, au fost utilizate „oferte suport” din partea acelorași societăți participante în cadrul procedurilor de achiziții și la alte proiecte cu finanțare U.E., la care consultanța este asigurată tot de către d-na H., concluzia conform căreia există indicii temeinice în sensul că selecția a fost organizată artificial, nefiind combătută pertinent de către reclamantă.

În documentele contabile transmise de petentă, registru de conturi, registru jurnal, se constată modificarea prin tăiere a numelui furnizorului SC F. SRL, radiată, și înlocuirea acestuia cu SC I. SRL, societate înființată în data de 22 aprilie 2011. Cu toate acestea, reclamanta nu a prezentat acest contract nici în timpul controlului și nici în corespondența ulterioară, iar din punct de vedere financiar, efectele contractului menționat nu se regăsesc în înregistrările contabile.

Corectă este și reținerea conform căreia există diferențe între documentele similare cuprinse în dosarele de achiziții în copie și în original, respectiv, oferte cu semnături diferite, O.R.C.-uri diferite, O.R.C.-uri în copie în ambele exemplare, fiind încălcate prevederile anexei nr. IV la contractul de finanțare, astfel că ofertele ar fi trebuit să fie considerate neconforme.

Un alt aspect sesizat prin actul atacat este legat de faptul că, în urma verificării comparative a situațiilor de lucrări puse la dispoziție de petent (anexate sesizării) și a celor prezentate de beneficiar în cererile de plată, s-a constatat că prețurile practicate de antreprenor sunt mai mari decât prețurile utilizate de subcontractant, la articole precum piatră spartă, balast, beton, etc.

Pentru a lămuri această chestiune, Curtea a dispus efectuarea unui raport de expertiză în specialitatea construcții, depus la dosar. Deși concluziile acestuia par a fi favorabile reclamantei, instanța constată că ele nu pot fi valorificate în această manieră în cadrul dosarului, în contextul în care expertul, audiat în baza prevederilor art. 211 C. proc. civ., a relevat că răspunsul său nu se referă la obiectivul stabilit.

Astfel, s-a arătat că documentele avute în vedere sunt cele existente la dosar - puse la dispoziție de reclamantă și cele depuse de pârâtă -, care reprezintă situațiile de lucrări depuse odată cu cererile de decontare. Or, pentru a lămuri acest aspect, era necesară o analiză comparativă a situațiilor de lucrări anexate cererilor de decontare cu cel de-al treilea set de documente reprezintă situațiile de lucrări depuse de subcontractor, titularul sesizării.

Expertul a învederat însă că situațiile de lucrări atașate sesizării nu conțin elemente suficiente pentru a putea fi calificate drept situații de lucrări, conform legislației existente în materia construcțiilor, motiv pentru care nici nu a putut proceda la analiza lor, din această perspectivă fiind inutilă acordarea unui nou termen pentru o astfel de completare a raportului, sau efectuarea unei contraexpertize.

Tocmai caracterul deficitar al acestor înscrisuri l-a determinat să nu realizeze o analiză comparativă a cantităților de materiale și a prețurilor cuprinse în cererile de plată și cele din situațiile de lucrări depuse de executant. Ca un element în plus, s-a solicitat instanței să ia act de faptul că, în general, toate sumele indicate în situațiile de lucrări sunt cifre rotunde, fără zecimale, ori o astfel de situație nu este niciodată întâlnită în practică.

Totodată, la întrebarea reprezentantului pârâtei dacă în baza acestor situații deficitare se putea proceda la întocmirea unor situații de lucrări reale, care să stea la baza cererilor de decontare, răspunsul expertului a fost unul negativ.

Așa fiind, Curtea va constata că reclamanta nu a reușit să facă dovada contrară nici celor imputate cu privire la acest aspect, nereușind să justifice corecta întocmire a situațiilor de lucrări anexate cererilor de decontare, în contextul în care este evident că era necesar ca ele să se întemeieze pe o documentație corect și legal întocmită de către executantul efectiv al lucrărilor, neregula generală constatată cu privire la modul deficitar de punere în practică a contractelor de proiectare și de lucrări subzistând.

Chiar dacă s-ar aprecia în sens contrar și s-ar lua act de faptul că nu s-a dovedit de către pârâtă existența unui prejudiciu concret și cuantificabil, din perspectiva obținerii sumelor de bani aferente celor două tranșe de finanțare, instanța reține că acesta este doar unul dintre aspectele imputate, gravitatea și caracterul repetat al celorlalte neregularități fiind suficiente pentru a fundamenta sancțiunile aplicate.

Din această perspectivă, de remarcat este că nu au fost formulate apărări pertinente legate de alegațiile pârâtei conform cărora din extrasele de cont existente în cererile de plată depuse la A.P.D.R.P., reiese că reclamanta nu a putut asigura cofinanțarea proiectului din surse proprii/împrumuturi, cofinanțarea fiind realizată prin transferurile de bani realizate între acesta, consultant și un alt beneficiar ce a derulat un proiect similar în aceeași perioadă, respectiv SC J. SRL, județul Cluj, transferuri realizate înainte de depunerea fiecărei cereri de plată.

Deși există depuse la dosar contracte de împrumut încheiate între aceste entități, Curtea constată că, raportat la starea de fapt corect reținută de către organul de control, întocmirea lor pro-causa este evidentă, ele nefiind de natură să ducă la o altă concluzie decât aceea conform căreia reclamanta nu a putut asigura cofinanțarea proiectului din surse proprii sau împrumuturi contractate în condiții de legalitate, care să nu intre în conflict cu principiile generale care guvernează modul de alocare și folosire al fondurilor alocate acesteia, în baza contractului de finanțare.

În conformitate cu prevederile contractului de finanțare și anexele la acesta, petenta este singura răspunzătoare în fața autorității contractante pentru implementarea proiectului, incluzând aici și modul de desfășurare a procedurilor de selecție și achiziții, trebuind să se asigure de corectitudinea desfășurării acestora, în condițiile în care societățile ofertante au fost invitate de acesta pentru a participa la selecția de oferte.

Așa fiind, nu au suport nici apărările ce se referă la încălcarea principiului proporționalității, în sensul în care, raportat la natura și gravitatea așa-ziselor neconformități, sancțiunea aplicată ar fi excesivă.

În acest sens, se va lua act de justețea poziției pârâtei conform căreia neregulile constatate in derularea și implementarea proiectului afectează întreg proiectul de investiții prin F.E.A.D.R. În acest sens, de subliniat este trimiterea pe care A.P.D.R.P. o face la adresa Comisiei Europene - Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală din 30 noiembrie 2011, depusă la dosar.

În plus, în speță, în mod corect s-au aplicat dispozițiile art. 11 alin. (3) „Încetarea contractului”, din Anexa nr. l Ia contractul de finanțare.

De asemenea, sunt de amintit prevederile art. 5 alin. (3) din Regulamentul CE nr. 1975/2007 privind normele de aplicare a Regulamentului CE nr. 1698/2005, în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a eco-condiționalității în privința măsurilor de sprijin pentru dezvoltarea rurală, care prevăd că: „fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către persoane in cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a beneficia de aceste plăți și a obține astfel un avantaj care contravine obiectivelor schemei de sprijin”.

Totodată, conform art. 4 din Regulamentul CE nr. 2988/1995, orice abatere despre care se stabilește că are drept scop obținerea unui avantaj care contravine obiectivelor dreptului comunitar aplicabil în situația in cauza, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea lui, atrage după sine retragerea avantajului obținut nejustificat, această regulă fiind întărită de prevederile art. 5 din același regulament coroborat cu art. 16 din Anexa nr. I - Prevederi Generale din contractul de finanțare care dispune că în cazul abaterilor intenționate sau săvârșite din neglijență, sancțiunea este retragerea integrală a ajutorului nerambursabil acordat.

Pârâta relevă corect că atâta timp cât cel puțin neglijența beneficiarului in desfășurarea programului de achiziții rezultă cu claritate din constatările echipei de control, este evident că teza încălcării de către acesta a principiului proporționalității sancțiunii nu are suport.

În acest context și legat și de susținerile conform cărora nu s-a relevat prin actul de control vreun prejudiciu, premisă a existenței unei nereguli, în sensul definit de O.U.G. nr. 66/2011, Curtea va reține ca pertinente apărările pârâtei legate de faptul că instituția pârâtă este obligată să procedeze la recuperarea sumelor acordate beneficiarilor culpabili de nerespectarea clauzelor contractuale asumate, fondurile provenite din contribuția comunitară nerecuperate de la beneficiarii culpabili ajungând să greveze bugetul României, în acest sens, fiind invocate prevederile art. 33 pct. 8 „Prevederi specifice FEADR” din Regulamentul CE nr. 1290/2005 privind finanțarea politicii agricole comune.

Trecând chiar peste aceste aspecte, pârâta este obligată să sancționeze neregulile sesizate în derularea și implementarea proiectului, asumat atât de beneficiar cât și de contractori, și din perspectiva faptului că deficientele investițiilor finanțate afectează credibilitatea Programului P.N.D.R. și a României privitor la capacitatea de administrare corectă a fondurilor europene.

În cazul de față, este evident faptul că emiterea actului administrativ a cărui anulare s-a solicitat este rezultatul nerespectării de către reclamantă a dispozițiilor legale și contractuale asumate, în contextul în care, așa cum s-a arătat în cele ce preced, beneficiarul este singurul răspunzător în fata autorității contractante pentru implementarea proiectului.

Nu pot fi reținute nici susținerile legate de nelegalitatea actului, din perspectiva neindicării exacte și concrete a temeiurilor de drept care fundamentează alegațiile organului de control, cele indicate în cadrul pct. 7 al procesului-verbal fiind apreciate ca respectând cerințele ce se impun autorităților administrative din această perspectivă.

Reclamanta a mai arătat că la întocmirea procesului-verbal de constatare și la stabilirea măsurilor, precum și la emiterea deciziei nr. 56 din 03 ianuarie 2012, nu s-a ținut seama de faptul că toate actele pe baza cărora s-a întocmit contractul de finanțare au fost verificate minuțios de personalul cu atribuții în acest sens din cadrul A.P.D.R.P., astfel încât aplicarea sancțiunii în cursul executării proiectului este apreciată ca fiind rezultatul invocării propriei culpe a pârâtei.

Nici această apărare nu are substanță, în contextul în care din analiza actului atacat rezultă că deficiențele majore au fost reținute în legătură cu etape ulterioare semnării contractului de finanțare, legate de achiziția și execuția serviciilor de proiectare și executare lucrări. Numai în situația în care s-ar fi procedat, în esență, la o reverificare a aceleiași documentații s-ar fi putut pune în discuție, eventual, încălcarea cerințelor referitoare la coerența și previzibilitatea care trebuie să caracterizeze activitatea administrației, ceea ce nu este însă cazul în speță.

De altfel, așa cum rezultă din actul atacat, mare parte din neregularitățile sesizate nici nu au putut fi identificate anterior, în contextul în care reclamanta nu și-a respectat obligațiile asumate și nu a pus la dispoziția autorității contractante toate informațiile și documentele relevante pentru modul de derulare al contractului.

Așa fiind, rezultă că procesul-verbal contestat a fost legal întocmit, întrucât primirea unui ajutor financiar nerambursabil generează în sarcina tuturor persoanelor implicate, dar, mai ales, a beneficiarului direct, obligația de a respecta cu strictețe condițiile de realizare a obiectivului subvenționat, fapt ce justifică aplicarea din partea pârâtei a unor măsuri corective, în scopul evitării pe viitor a punerii în dificultate a proiectelor.

Împotriva sentinței civile nr. 126 din 08 februarie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul declarat de reclamantă s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ., în temeiul cărora s-a solicitat casarea hotărârii atacate și rejudecarea fondului cauzei, în sensul admiterii acțiunii, pentru următoarele motive:

I. Instanța de fond a apreciat în mod greșit cererile și actele depuse la dosar, fapt ce a determinat pronunțarea unei hotărâri nelegale.

Recurenta a învederat că adeverința din 24 septembrie 2008, atestă faptul că s-a înscris în Asociația B. și că are numai intenția de a crește 100 de bovine la finalizarea implementării proiectului.

De asemenea, instanța de fond a constatat eronat că societatea nu a dovedit plata cotizației pentru anii 2009, 2010 și 2011, or, după cum rezultă din adeverința din data de 07 noiembrie 2011, emisă de Asociația B. Cluj, SC A. SRL este membru al asociației din anul 2008, fiind cu plata cotizației la zi.

Recurenta a susținut că în contractul de finanțare nu se menționează interdicția subcontractării lucrărilor sau obligativitatea notificării către A.P.D.R.P, singura interdicție de subcontractare vizând beneficiarul proiectului și contractul de finanțare.

II. Instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale în materie, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta a arătat că selecția de oferte pentru servicii s-a derulat în 2008, dată la care nu era în vigoare O.U.G. nr. 66/2011.

Conform contractului de finanțare, procedura selecției de oferte era respectată în situația în care se prezenta, cel puțin, o ofertă conformă.

Recurenta a susținut, că potrivit prevederilor contractului, nu avea obligația menținerii unui exemplar original al dosarului de achiziții și nici a unei copii a dosarului.

În ceea ce privește situația juridică a SC F. SRL, reclamanta a învederat că nu a avut cunoștință de radierea acesteia de la Registrul Comerțului, societatea având bilanțurile înregistrate la A.N.A.F. Cluj, până în prezent.

Referitor la situațiile de lucrări executate, recurenta a afirmat că, după cum rezultă din concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară depus la dosarul cauzei, situațiile de lucrări din 06 septembrie 2010 și 01 octombrie 2010 sunt corect întocmite, neexistând diferențe între acestea și devizul ofertă.

Într-o altă critică, reclamanta a arătat că prin hotărârea atacată, instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 969 C. civ., întrucât contractele de împrumut la care instanța face referire, sunt valabile și nu există vreo hotărâre judecătorească prin care să se constate în mod irevocabil vreun motiv de nulitate al acestora.

Recurenta a mai susținut că nu sunt îndeplinite toate condițiile cuprinse în definiția dată neregulii de prevederile O.U.G. nr. 66/2011, astfel încât, nu se poate reține că există nereguli de natură să determine rezilierea contractului de finanțare și adoptarea unor măsuri împotriva beneficiarului.

Deși organul de control a făcut referire la pretinse nereguli, nu a făcut dovada că aceste nereguli ar fi determinat un prejudiciu pentru bugetul Uniunii Europene ori pentru fondurile publice naționale.

De asemenea, la întocmirea procesului-verbal de constatare, precum și la emiterea deciziei nr. 56 din 03 ianuarie 2012, nu s-a respectat principiul proporționalității, reglementat de O.U.G. nr. 66/2011.

Într-o ultimă critică adusă sentinței recurate, reclamanta a reiterat susținerea privind nelegalitatea actelor administrative contestate, sub aspectul neindicării exacte și concrete a temeiului de drept care fundamentează constatările organului de control.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, reiterând apărările formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de recurs formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Critica formulată de recurentă cu privire la aprecierea de către instanța de fond, în mod greșit, a cererilor și actelor depuse la dosar, este neîntemeiată.

În cuprinsul adeverinței din 24 septembrie 2008, emisă de Asociația B. Cluj, se menționează că reclamanta figurează în evidențele asociației cu un număr de 100 de capete bovine adulte, în condițiile în care, atât la data respectivă, cât și la momentul controlului efectuat de pârâtă, societatea nu deținea animalele respective, aspect necontestat, de altfel, de către reclamantă, care a afirmat că avea intenția de a crește aceste animale la finalizarea implementării proiectului.

În acest context, în mod corect instanța de fond a reținut că adeverința din 24 septembrie 2008 a fost emisă numai pentru a-i servi reclamantei la obținerea unui punctaj favorabil selecției proiectului, respectiv, la obținerea unui punctaj de 65 de puncte, din care 10 puncte au fost acordate la criteriul S4.

Cu privire la procedurile de achiziție derulate de reclamantă în vederea implementării proiectului, în mod judicios autoritatea publică pârâtă a reținut lipsa de transparență în procedura de selecție servicii proiectare și consultanță, deoarece, în fapt, proiectarea a fost realizată de către SC C. SRL, iar contractul încheiat între această societate și SC D. SRL, a cărei ofertă a fost desemnată câștigătoare, având nr. 1 din 26 august 2008, a fost prezentat ulterior controlului.

În acord cu opinia exprimată de judecătorul fondului, instanța de control judiciar reține că respectivul contract este un contract de servicii consultanță și asistență tehnică și nu a fost înregistrat în evidența nici uneia dintre societățile menționate, fapt ce nu susține autenticitatea acestuia.

Afirmațiile recurentei cu privire la stabilirea eronată a interdicției de subcontractare a lucrărilor sau a obligativității notificării A.P.D.R.P., nu pot fi primite.

Conform prevederilor art. 1 din Anexa nr. I la contractul de finanțare, „1 (2) Regulile privind achizițiile realizate de beneficiari sunt emise de către Autoritatea Contractantă, iar Beneficiarul finanțării nerambursabile este obligat să le respecte. 1 (3) Beneficiarul va fi singurul răspunzător în fața Autorității Contractante pentru implementarea proiectului. Subcontractarea totală sau parțială a proiectului este strict interzisă. 1 (4) Beneficiarul trebuie să implementeze Proiectul cu maximum de profesionalism, eficiență și vigilență în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat și în concordanță cu acest contract”.

Potrivit art. 13 alin. (3) din Anexa nr. I la contractul de finanțare, „13 (3) Beneficiarul trebuie să notifice Autoritatea Contractantă la apariția oricărei modificări survenite în derularea proiectului.”

De asemenea, dispozițiile art. 7 alin. (2) din H.G. nr. 224/2008, cu modificările și completările ulterioare, stabilesc: „În cazul subcontractării operațiunilor de furnizare de bunuri, lucrări și servicii, contractorul răspunde în integralitate de respectarea prevederilor contractuale față de beneficiarii cofinanțării prin F.E.A.D.R. și este obligat să furnizeze A.P.D.R.P. toate informațiile legate de subcontractori, conform cerințelor A.P.D.R.P. Subcontractarea totală a achiziției nu este permisă pentru operațiunile derulate pentru cofinanțarea din F.E.A.D.R.”

În cauză, contrar prevederilor menționate, reclamanta nu a informat autoritatea publică pârâtă cu privire la toate contractele de subcontractare încheiate de SC F. SRL, iar după preluarea rolului de antreprenor general de către SC G. SRL, beneficiarul finanțării nu a adus la cunoștința pârâtei schimbarea constructorului și nu a solicitat reluarea procedurii de achiziție.

În ceea ce privește criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că sunt neîntemeiate, constatând

că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod corect dispozițiile legale incidente în speță, în raport de elementele de fapt ale cauzei.

Astfel, deși selecția de oferte organizată pentru achiziția de servicii s-a derulat în anul 2008, în cauză sunt incidente prevederile O.U.G. nr. 66/2011, aplicabilitatea acestor norme de procedură fiind atrasă de data la care se desfășoară activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.

Susținerea recurentei în sensul că nu avea obligația păstrării unui exemplar original al dosarului de achiziții, nu poate fi primită, având în vedere că, în calitate de beneficiar al fondurilor nerambursabile, reclamanta răspunde de corectitudinea datelor transmise autorității contractante și are obligația de a se asigura că toate documentele utilizate în cadrul implementării proiectului sunt autentice și complete, context în care, se justifică și cerința păstrării exemplarului original al acestor documente.

În ceea ce privește situația juridică a SC F. SRL, societate dizolvată pentru nedepunerea în termen legal a situațiilor financiare aferente anului 2006 (sentința civilă nr. 4744 din 08 decembrie 2008 a Tribunalului Cluj) și ulterior, radiată de la Oficiul Național al Registrului Comerțului (încheierea nr. 711 din 17 septembrie 2010), se reține că reclamanta avea obligația de a depune toate diligențele pentru verificarea societăților comerciale participante la selecția de oferte pentru achiziția de lucrări, simpla invocare de către recurentă a faptului că nu a avut cunoștință de radierea SC F. SRL, nefiind de natură a o exonera de această obligație, menită să asigure corectitudinea desfășurării procedurii de selecție.

Afirmațiile recurentei referitoare la întocmirea în mod corect a situațiilor de lucrări din 06 septembrie 2010 și 01 octombrie 2010, sunt neîntemeiate.

În mod corect judecătorul fondului a înlăturat concluziile formulate în cuprinsul raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză, constatând, în urma audierii expertului tehnic, potrivit art. 211 C. proc. civ., că acesta nu a răspuns obiectivului stabilit de instanță, deoarece s-a aflat în imposibilitatea de a proceda la analiza cantităților de materiale și a prețurilor cuprinse în cererile de plată, comparativ cu cele cuprinse în situațiile de lucrări depuse de executant, datorită modului deficitar de întocmire a acestora din urmă, raportat la normele legale incidente în materie.

În condițiile în care situațiile de lucrări anexate cererilor de decontare nu s-au întemeiat pe o documentație legal întocmită de către executantul lucrării, în mod judicios prima instanță a reținut că reclamanta nu a făcut dovada corectei întocmiri a situațiilor de lucrări, concluzie care se menține și în privința situațiilor de lucrări din 06 septembrie 2010 și 01 octombrie 2010.

De asemenea, din verificarea extraselor de cont prezentate în cererile de plată depuse la A.P.D.R.P., organele de control au constatat că reclamanta nu a asigurat cofinanțarea proiectului din surse proprii/împrumuturi, cofinanțarea fiind realizată prin transferurile de bani efectuate între beneficiari înainte de depunerea fiecărei cereri de plată.

Susținerile recurentei conform cărora, aspectele constatate de pârâtă nu pot fi calificate drept nereguli, în accepțiunea conferită de O.U.G. nr. 66/2011, sunt nefondate.

Conform art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, neregula este definită ca fiind „orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul U.E./bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.”

În conformitate cu dispozițiile legale menționate, prejudiciul produs bugetului U.E. sau bugetelor naționale poate fi real sau potențial, iar producerea unei nereguli și utilizarea necorespunzătoare a fondurilor accesate, atrage sancțiunea restituirii parțiale sau totale a acestora.

În cauză, modul în care s-au desfășurat procedurile de achiziție publică a condus la încălcarea prevederilor contractului de finanțare și la prejudicierea bugetelor în discuție. Aspectele constatate de organul de control se circumscriu noțiunii de neregulă, care atrage sancțiunea restituirii finanțării acordate.

Potrivit art. 5 alin. (1) lit. c) din Regulamentul CE nr. 2988/1985, abaterile intenționate sau cele săvârșite din neglijență pot să atragă retragerea totală sau parțială a unui avantaj acordat prin norme comunitare, chiar dacă agentul economic a beneficiat în mod nejustificat numai de o parte din avantajul respectiv.

Comisia Europeană prin Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală recomandă constituirea unui debit pentru întreaga finanțare nerambursabilă, în ipoteza în care neregula afectează proiectul în proporție de mai mult de 50% și chiar într-un procent mai mic, în cazul în care se dovedește că s-au creat condiții artificiale pentru a beneficia de finanțare nerambursabilă.

Cum în cauză, valoarea finanțării nerambursabile reprezintă maxim 55% din valoarea totală eligibilă a proiectului, se justifică retragerea totală a finanțării.

Prin urmare, instanța de fond a reținut în mod judicios legalitatea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, prin care s-au constatat întemeiate propunerile raportului de control încheiat la 14 septembrie 2011, privind retragerea ajutorului financiar nerambursabil, rezilierea contractului de finanțare și recuperarea debitului.

Contrar susținerilor recurentei, procesul-verbal de constatare încheiat la data de 28 noiembrie 2011 și menținut prin decizia nr. 56 din 03 ianuarie 2012, prin care a fost respinsă contestația formulată de reclamantă, conține dispozițiile legale încălcate de beneficiarul finanțării, făcând referire la prevederile contractului de finanțare și ale Anexelor nr. I și IV - cap. 3 la contract, precum și la dispozițiile H.G. nr. 875/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 66/2011.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de reformare a sentinței atacate, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamanta SC A. SRL, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva sentinței civile nr. 126 din 08 februarie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2014.