ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 234/RC/2016

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 298/PI din 05 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. x/30/2015,

s-a dispus:

În

baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul A., la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc.

În

baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen., a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În

baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

În

baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În

baza art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare la care adaugă sporul obligatoriu prevăzut de lege și anume 1 an și 8 luni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani și 8 luni închisoare.

În

baza art. 45 alin. (2) C. pen., raportat la 66 alin. (1) lit. a), b) C pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară rezultantă, respectiv interzice exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În

temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., raportat la art. 65 alin. (1), la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În

baza art. 399 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În

baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv de la data de 25 martie 2015 și până la zi.

În

baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul B., la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc.

În

baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În

baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

În

baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare la care adaugă sporul obligatoriu prevăzut de lege și anume 1 an și 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani și 8 luni închisoare.

În

baza art. 45 alin. (2) C. pen., raportat la 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară rezultantă, respectiv au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În

temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 65 alin. (1), la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În

baza art. 399 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În

baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv de la data de 25 martie 2015 și până la zi.

În

baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea autovehiculului înmatriculat în Republica Serbia, utilizat de inculpatul B. la transportarea drogurilor din Kosovo către România.

În

baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpați a cantității de 4238 g. substanță care conține heroină rămasă după efectuarea analizelor de laborator.

În

baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus distrugerea drogurilor confiscate de la inculpați, cu păstrarea de contraprobe.

În

baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpați, învederându-le că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În

temeiul art. 274 C. proc. pen., au fost obligați inculpații să achite în favoarea statului suma de 4.000 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.

Prin decizia penală nr. 1350/A din 21 decembrie 2015, Curtea de Apel Timișoara, secția penală,

a dispus:

În

temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. împotriva sentinței penale nr. 298/PI din 05 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. x/30/2015.

În

temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpatul A. împotriva aceleiași hotărâri.

A desființat în parte sentința penală nr. 298/PI din 05 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul Timiș și rejudecând:

A reținut săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 de către inculpatul A. în forma complicității prev. de art. 48 C. pen. în locul formei autoratului, menținând cuantumul pedepsei aplicate acestuia.

În

baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a confiscat de la inculpați cantitatea 1,69 g. substanță pulverulentă care conține heroină rămasă după efectuarea analizelor de laborator. A completat conținutul pedepsei complementare aplicate fiecăruia dintre inculpați pentru infracțiunea prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, precum și al pedepsei rezultante complementare cu dispozițiile art. 66 alin. (1) lit. c) C. pen. - dreptul de a se afla pe teritoriul României pe perioadele stabilite prin sentința penală atacată.

A menținut în rest dispozițiile hotărârii penale apelate.

În

temeiul art. 424 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată fiecăruia dintre inculpați durata arestului preventiv de la data de 05 octombrie 2015 la zi.

A menținut starea de arest a inculpaților. În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul apelant B. la plata sumei de 450 RON, cheltuieli judiciare parțiale către stat în apel; în rest cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

În

temeiul art. 273 C. proc. pen. a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către traducător C. a sumei de 450 RON, onorariu servicii de traducere.

Împotriva deciziei penale nr. 1351/A din 21 decembrie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a declarat recurs în casație inculpatul A., invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Prin încheierea nr. 164/RC pronunțată la data de 06 mai 2016 în Dosarul nr. x/30/2015, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1351/A din 21 decembrie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția penală și s-a dispus trimiterea cauzei în vederea judecării recursului în casație la completul de judecată.

Examinând recursul în casație formulat de inculpatul A., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Cazurile în care se poate face recurs în casație sunt expres și limitative prevăzute de dispozițiile art. 438 C. proc. pen., respectiv:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac ce urmărește verificarea legalității hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de către curtea de apel.

Prin recursul în casație este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept aplicabile. Recursul în casație vizează așadar exclusiv legalitatea hotărârilor definitive. Scopul acestei căi extraordinare de atac este respectarea principiului legalității, ceea ce presupune ca întreaga activitate procesuală să se desfășoare în conformitate cu dispozițiile legale.

Necesitatea ca hotărârile penale definitive, dar contrare legii, să fie îndreptate, trebuie însă conciliată cu autoritatea de lucru judecat, respectiv cu siguranța și stabilitatea circuitului juridic. Astfel, siguranța raporturilor juridice reglementate prin hotărâri judecătorești definitive impune, cu privire la exercitarea unei căi de atac, atât o limitare în timp (termenul de declarare a recursului), cât și din perspectiva interesului procesual (persoane care pot declara), precum și a cazurilor ce pot fi invocate.

Din examinarea cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A. se constată că a fost invocat în mod formal cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Înalta Curte reține că recursul în casație este conceput ca o cale extraordinară de atac în care părțile își pot apăra drepturile lor, înlăturând efectele hotărârilor definitive pronunțate în condițiile celor cinci cazuri de nelegalitate prevăzute de art. 438 C. proc. pen. și nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu dispozițiile legii material și procesuale atacate.

Se constată că inculpatul A. a invocat în curpinsul cererii de recurs în casație incidența dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.: „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală”.

În

motivarea recursului în casație, inculpatul a precizat că instanța de apel, ca motivare, a reținut în sarcina sa, ca a săvârșit fapta în varianta introducerii în țară fără drept, droguri de mare risc, conducând un alt autoturism decât cel în care se aflau drogurile și asigurând conspirativitatea transportului, ținând în permanență legătura cu inculpatul B. și însoțindu-l pe traseul parcurs.

Raportat la starea de fapt expusa, a apreciat ca aceasta nu este prevăzuta de legea penala, art. 3 din Legea nr. 143/2000 incriminând

„(1) Introducerea sau scoaterea din țara, precum și importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.”

A învederat faptul că acesta a condus un alt autoturism, fără legătură cu drogurile introduse în țară de către B., conducându-l pe acesta până în localitatea Timișoara, nu poate avea relevanță penală, activitatea penală desfășurată nefiind încriminată ca infracțiune.

În

concluzie, a solicitat admiterii recursului în casație și pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri în temeiul art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen.

Înalta Curte constată că prin cererea de recurs în casație inculpatul critică de fapt greșita condamnare prin reținerea ca situație de fapt a conducerii unui alt autoturism decât cel în care se aflau drogurile, faptă ce s-a stabilit de către instanța de apel că reprezintă complicitate la infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, astfel încât se solicită o reapreciere a situației de fapt, cu consecința achitării inculpatului, aspecte ce nu mai pot fi analizate de instanța de recurs în acest cadru procesual.

În

acest sens, se reține că motivele invocate de inculpatul A. se circumscriu doar formal cazului de recurs în casație invocat, deoarece, pe de o parte, faptele pentru care a fost condamnat inculpatul sunt prevăzute de legea penală, iar pe de altă parte, în calea extraordinară de atac a recursului în casație, Înalta Curte analizează cauza numai în limitele cazurilor de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen. verificând exclusiv legalitatea hotărârii atacate, aspectele privind netemeinicia deciziei instanței de apel neputând fi analizate în prezenta cale de atac.

Sub acest aspect, Înalta Curte are în vedere practica recentă a instanței supreme prin care s-a apreciat că indicarea formală a unuia din cazurile de casare prevăzute de lege fără ca argumentele aduse în susținere să se subsumeze cazului de casare invocat nu este suficientă pentru admiterea cererii de recurs în casație și achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic internațional de droguri, instanța de recurs neputând examina cauza sub toate aspectele, ci numai sub aspectul controlului legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu dispozițiile legii material și procesuale atacate, solicitarea apărării implicând o reapreciere a situației de fapt, a participației penale a inculpatului, a stabilirii vinovăției acestuia raportat la faptul că acesta a condus o altă mașină decât cea în care se aflau drogurile ce au fost traficate.

Pentru cele evocate, Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1351/A din 21 decembrie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În

temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1351/A din 21 decembrie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 iunie 2016.