ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 29.05.2017

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

29.05.2017

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 221/RC/2017

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 389

din

octombrie

2015

pronun

Tribunalul

Constan

în

Dosarul

penal

nr. x

118

2013, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrarii juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului A., din infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 33 lit. a) C. pen. 1969, în infracțiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

În

baza

art. 367

alin. (1)

C. pen.

aplicarea

art. 5

C. pen.

pentru

vâr

irea

infrac

iunii

constituirea

unui

grup

infrac

ional

organizat

fost

condamnat

inculpatul

pedeapsa

(

patru

)

ani

închisoare

pedeapsa

complementar

interzicerii

exercit

rii

drepturilor

zute

art. 66

alin. (1)

lit. a) și b)

C. pen.

respectiv

exercitarea

drepturilor

ales

în

autorit

ăț

ile

publice

în

orice

alte

func

publice

ocupa

func

care

implic

exerci

iul

autorit

ăț

stat

perioad

(

doi

)

ani

dup

executarea

pedepsei

principale

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 7 (șapte) ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 (trei) ani închisoare, în final inculpatul

executând pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului A., ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. și art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. perioada reținerii, arestării preventive și a arestului la domiciliu, cu începere de la data de 07 iunie 2013 și până la data de 03 iulie 2015.

În baza art. 404 alin. (4) lit. b) raportat la art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul A.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrarii juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului B., din infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 33 lit. a) C. pen. 1969, în infracțiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 48 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat, a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 48 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de droguri de mare risc, a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului B., ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat. S-a constatat că inculpatul B. este arestat în altă cauză.

În baza art. 386 alin. (1)C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrarii juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului C., din infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1969, în infracțiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen. și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de un an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei principale.

executând pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului C., ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrarii juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului D., din infracțiunile prevăzte de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1969, în infracțiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen. și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de un an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 (unu) an închisoare, în final inculpatul D. executând pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului D., ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. 1969, art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, a fost condamnat inculpatul

la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. 1969, respectiv exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 (doi) ani.

În baza art. 71 C. pen. 1969, s-a interzis inculpatului E., ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute deart. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. 1969.

În baza art. 86

C. pen. 1969, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului E.

În baza art. 86

C. pen. 1969, s-a stabilit termen de încercare de 7 (șapte) ani, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate inculpatului E., la care s-a adăugat un interval de timp de 3 (trei) ani.

În baza art. 86

alin. (1) C. pen. 1969, s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul E. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța, desemnat cu supravegherea acestuia; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 86

alin. (2) C. pen. 1969.

S-a atras atenția inculpatului E. asupra dispozițiilor art. 86

C. pen. 1969, privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. 1969, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului E. s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. 1969, art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de droguri de mare risc, a fost condamnată inculpata

În

baza

art. 71

C. pen. 1969

interzis

inculpatei

pedeaps

accesorie

exerci

iul

drepturilor

zute

de art. 64

alin. (1)

lit. a)

teza a II-a și b)

C. pen.

1969

În baza art. 86

C. pen. 1969, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei F.

În baza art. 86

C. pen. 1969, s-a stabilit termen de încercare de 7 (șapte) ani, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate inculpatei F., la care s-a adăugat un interval de timp de 3 (trei) ani.

În baza art. 86

alin. (1) C. pen. 1969, s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpata F. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța, desemnat cu supravegherea acesteia; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 86

alin. (2) C. pen. 1969.

S-a atras atenția inculpatei F. asupra dispozițiilor art. 86

C. pen. 1969, privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. 1969, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului F. s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 42 alin. (2) C. pen. 1969, art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. 1969, art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de droguri de mare risc, a fost condamnat inculpatul

În baza art. 71 C. pen. 1969, s-a interzis inculpatului G., ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute deart. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. 1969.

În baza art. 86

C. pen. 1969, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului G..

În baza art. 86

C. pen. 1969, s-a stabilit termen de încercare de 7 (șapte) ani, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate inculpatului G., la care s-a adăugat un interval de timp de 3 (trei) ani.

În baza art. 86

alin. (1) C. pen. 1969, s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul G. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța, desemnat cu supravegherea acestuia; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 86

alin. (2) C. pen. 1969.

S-a atras atenția inculpatului G. asupra dispozițiilor art. 86

C. pen. 1969, privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. 1969, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului G. s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpații A., B., E., F., G., C. și D. de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 16 alin. (1) și art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea și distrugerea cantității de 288,3 grame cannabis, rămasă după uscarea plantelor și efectuarea analizelor de laborator și predată Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția Cazierul Judiciar și Evidență Operativă în baza dovezii din 07 martie 2011.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea în folosul statului a următoarelor bunuri depuse la camera de corpuri delicte din cadrul Inspectoratului de Poliția a Județului Constanța, în baza dovezii din 21 noiembrie 2013: un telefon mobil, culoare neagră, cu cartelă, folosit; un telefon mobil, culoare gri petrol, funcționabil, cu cartelă, folosit; aparat GPS de culoare neagră, funcțional, cu încarcator auto; stik de memorie, roșu cu negru, folosit și fără capac, ce conțin fotografii făcute în Spania de inculpatul A.

În baza art. 16 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, au fost obligați inculpații A., B., E. și F. la plata sumei de 20.000 euro provenită din vânzarea cocainei.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., s-a menținut sechestrul asigurător dispus prin Ordonanța nr. 261 D/P/2010 emisă de Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism

- Serviciul Teritorial Constanța, asupra sumelor de 121.555 euro și 2.539 lei, formată din sumele de 101.555 euro și 2.539 lei ridicate de la inculpatul A. și suma de 20.000 euro ridicată de la inculpata F.

În baza art. 16 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea în folosul statului a următoarelor sume de bani: 100.455 euro, ridicată de la inculpatul A. și depusă la SC H. SA, în baza ordinului de încasare numerar din 09 august 2013 (reținându-se un comision de încasare de 3 euro); 17.900 euro, ridicată de la inculpata F. și depusă la SC H. SA, în baza ordinului de încasare din 09 august 2013 și suma de 2.539 lei, ridicată de la inculpatul A. și depusă în contul I. a Municipiului București, în baza chitanței din 12 august 2013.

În baza art. 16 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea următoarelor sume de bani, aflate în posesia Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism

- Serviciul Teritorial Constanța: suma de 3.200 euro, formată din 20 bancnote din cupiura de 10 euro, 45 bancnote din cupiura de 20 euro și 42 bancnote din cupiura de 50 euro, cu seriile menționate în adresa din 27 noiembrie 2013 și care va fi valorificată cu ocazia punerii în executare la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri; suma de 140 euro formată din 2 bancnote din cupiura de 20 euro, deteriorate și 2 bancnote din cupiura de 50 euro deteriorate, cu seriile menționate în adresa din 27 noiembrie 2013 și care va fi valorificată cu ocazia punerii în executare la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri; suma de 10 euro, formată din o bancnotă de 10 euro, fără elemente de identificare, care va fi distrusă.

În baza art. 112 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea fertilizatorilor folosiți la cultivarea plantelor de cannabis și a materialelor rezultate din demontarea instalației cu care era prevăzută sera, care au fost depuse la Camera de Corpuri Delicte a Inspectoratului de Poliție a Județului Constanța cu dovezile din 21 septembrie 2011 și din 20 august 2013.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligați inculpații A., B., E., F. și G. la plata a câte 7.000 lei și inculpații C. și D. la plata a câte 3.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.

Împotriva acestei hotărâri au exercitat calea de atac a apelului Parchetul de pe lângă

Înalta

Curte

Casa

Justi

Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism

Serviciul Teritorial Constanța

(criticând-o sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate inculpaților G., F. și E., precum și sub aspectul modalității de executare, întrucât pedepsele nu reflectă contribuția la săvârșirea faptelor și nici gradul de pericol social concret al infracțiunilor, impunându-se un tratament judiciar adecvat, apropiat celui aplicat celorlalți inculpați) și inculpații A., B., E., F., G., C. și D. (solicitând, în principal, achitarea, cu motivarea că probele administrate în cauză nu dovedesc apartenența lor la un grup infracțional organizat și nici existența faptelor imputate, în subsidiar solicitându-se aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai redus).

Prin Decizia penală nr. 1133/P din 11 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/118/2013,

s-au dispus următoarele:

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații G., D., C., A., B., F. și E. împotriva sentinței penale nr. 389 din 29 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. x/118/2013.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Constanța împotriva aceleiași sentințe penale.

A fost desființată, în parte, sentința penală apelată și, în rejudecare:

În baza art. 386 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului E., din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1968 și art. 5 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 386 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpaților F. și G., din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. 1968, raportat la art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1968 și art. 5 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 48 C. pen., raportat la art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul E. la pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 48 C. pen., raportat la art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata F. la pedeapsa de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 48 C. pen., raportat la art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul G. la pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 60 C. pen., s-a dispus ca pedepsele aplicate celor trei inculpați să se execute în regim de detenție.

Au fost înlăturate din cuprinsul sentinței apelate dispozițiile privind aplicarea față de inculpații G., F. și E. a prevederilor art. 86

- art. 86

, art. 71 - 64 și art. 71 alin. (5) C. pen. 1968, precum și celelalte dispoziții contrare deciziei penale de față.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale atacate.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați apelanții inculpați G., D., C., A., B., F. și E. la plata a câte 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate în apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Constanța au rămas în sarcina statului.

Împotriva hotărârii instanței de apel au declarat recurs în casație inculpații E., B. și A.

, calea de atac fiind fundamentată pe dispozițiile

art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 C. proc. pen.

(pentru

inculpații E. și B.

) respectiv

art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

(pentru

inculpatul A.

Astfel, recurenții inculpați E. și B. au invocat în susținerea căii extraordinare de atac cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 C. proc. pen.

Prin prisma primului caz de recurs în casație invocat, recurenți inculpați E. și B. au susținut că probatoriul administrat în cauză nu este de natură a contura vinovăția acestora, context în care au apreciat că soluția care se impune a fi adoptată este aceea de achitare, conform art. 16 lit. b) C. proc. pen.

Recurentul inculpat E. a mai susținut, circumscris aceluiași caz de recurs în casație, că potrivit art. 9 alin. (3) din N.C.P., care este legea mai favorabilă în prezenta cauză, punerea în mișcare a acțiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei rază teritorială se află parchetul mai întâi sesizat sau, după caz, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, or, în dosarul de față, o astfel de autorizare nu există. Prin urmare, aplicând dispozițiile art. 5 C. pen. și constatând lipsa autorizației, a apreciat că se impune adoptarea unei soluții de încetare a procesului penal, în temeiul art. 16 lit. e) C. proc. pen.

Recurentul inculpat B. a mai arătat că multiplele convorbiri care au fost înregistrate și redate în actul de inculpare nu sunt de natură a conduce la ideea că acesta, din detenție, ar fi acordat acte de ajutor material sau moral, în mod repetat, persoanei care se reține că ar fi comis infracțiunea în Spania. În consecință, s-a apreciat de către recurentul inculpat că, pentru această infracțiune, se impune pronunțarea unei soluții de achitare, în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen., nefiind vorba despre o faptă de complicitate, iar în subsidiar, în temeiul art. 16 lit. c) din același cod.

Cu referire la cel de al doilea caz de recurs în casație, respectiv cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., s-a susținut, de către ambii recurenți inculpați anterior menționați, că în mod greșit s-a procedat la schimbarea încadrării juridice, legea mai favorabilă în cauză fiind vechiul cod.

În final, recurenții inculpați E. și B. au apreciat că se impune admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și, pe fond, pronunțarea unei soluții de achitare a acestora, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., iar în subsidiar, încetarea procesului penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Recurentul inculpat A.

a invocat în susținerea căii extraordinare de atac cazul de recurs în casație prevăzut de

art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

, susținând că nu au fost luate în considerare toate dispozițiile legale favorabile aplicabile, ceea ce a făcut ca instanța de apel să pronunțe o hotărâre greșită, din perspectiva aplicării de pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, având în vedere limitele de pedeapsă, astfel cum acestea rezultă din aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, beneficiu refuzat fără temei - deși condiția existenței unui denunț care a facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri era îndeplinită - și, în continuare, aplicarea greșită a dispozițiilor din N.C.P., privind infracțiunea continuată și concursul de infracțiuni, în locul dispozițiilor C. pen. anterior.

A subliniat că, deși pedepsele aplicate se încadrează în limitele prevăzute de lege, inclusiv în condițiile aplicării dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, nu se poate susține că acestea au fost aplicate prin raportare la limitele prevăzute de lege, atâta vreme cât instanța de judecată s-a raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege prin ignorarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, așadar, într-un cadru legal care reglementa și opera cu alte limite de pedeapsă decât cele prevăzute de ansamblul dispozițiilor legale aplicabile.

Prin încheierea din

6 aprilie 2017

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen.

s-au

admis în principiu cererile de recurs în casație formulate de

inculpații B., E. și A.

împotriva Deciziei penale nr. 1133/P din 11 noiembrie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/118/2013

Examinând

cererile de recurs în casație formulate de

inculpații B., E. și A.

prin prisma dispozițiilor legale incidente și a actelor dosarului, Înalta Curte apreciază că sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru următoarele considerente:

Conform N.C.P.P., recursul a devenit o cale extraordinară de atac, reglementat sub denumirea de recurs în casație (Partea Specială, Titlul III, cap. V, Secțiunea a 2-a), prin care se atacă hotărârile definitive care au intrat în autoritate de lucru judecat și care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate.

Potrivit art. 433 C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 C. proc. pen., pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate. Astfel, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Se asigură echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizând numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege și numai anumite motive expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să se poată invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție să poată analiza orice nelegalitate a hotărârii, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante.

Conform dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., invocate de inculpații B. și E., hotărârile sunt supuse casării, când „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală”.

Înalta Curte constată că recurenții inculpați

au invocat formal nelegalitatea hotărârii atacate, întrucât criticile formulate, referitoare la nelegala condamnare pentru infracțiunile reținute în sarcina acestora, vizează, în esență, reevaluarea stării de fapt, activitate ce implică și reaprecierea probatoriului administrat pe întreg parcursul procesului penal. Or, stabilirea situației de fapt este atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel, care devoluează cauza în fapt și în drept, doar în cazul acestora fiind posibilă administrarea de

probe

pentru corecta și completa stabilire a faptelor.

În consecință, starea de fapt reținută în cauză și concordanța acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței supreme

, în calea extraordinară a recursului în casație.

Referitor la cel de-al doilea caz de recurs în casație invocat de recurenții inculpați B., E. și A., prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte reține că acesta prevede că, hotărârile sunt supuse casării în cazul în care „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege” și este incident în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita individualizare.

Astfel, prin „pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege” legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

În prezenta cauză, se constată că, în temeiul cazului de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. recurenții inculpați B., E. și A. nu au invocat faptul că pedepsele aplicate acestora nu se încadrează în limitele prevăzute de lege, ci au criticat modalitatea în care instanțele au analizat și aplicat legea penală mai favorabilă până la judecarea definitivă a cauzei, însă criticile menționate nu se încadrează în cazul de casare indicat.

Reanalizarea aplicării de către instanțe a dispozițiilor art. 5 C. pen. excede cazului de casare invocat, întrucât acest temei legal vizează doar nelegalitatea pedepsei aplicate de instanțele inferioare și nu permite verificarea modului în care au fost individualizate pedepsele inculpaților, sub acest aspect, alegerea legii mai favorabile intrând în puterea lucrului judecat.

Critica formulată de inculpatul A. vizând faptul că instanța de apel, în mod greșit, nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, nu poate fi circumscrisă cazului de recurs în casație casare prevăzut în dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., întrucât reținerea sau nu a cauzei legale de reducere a pedepsei este o chestiune de apreciere a instanței de fond/apel, aceasta fiind în măsură să stabilească dacă un inculpat a denunțat și a facilitat sau nu identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni.

De asemenea, nici critica invocată de recurentul inculpat E. referitoare la neaplicarea în cauză a dispozițiilor art. 9 alin. (3) din N.C.P., nu poate fi analizată prin prisma niciunuia dintre cazurile de recurs în casație prevăzute de dispozițiile art. 438 C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile în casație declarate de inculpații B., E. și A. împotriva Deciziei penale nr. 1133/P din 11 noiembrie 2016 a Curții de Apel

Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/118/2013.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga

recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen.,

onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații

B. și E.

, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 70 lei, precum și onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., în sumă de 260 lei rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casație declarate de inculpații B., E. și A. împotriva Deciziei penale nr. 1133/P din 11 noiembrie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/118/2013.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații