ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 387/RC/2017

Deliberând asupra recursurilor în casație declarate de inculpații A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 200/A din 10 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 2404 din 18 octombrie 2016 a Tribunalului București pronunțată în Dosarul nr. x/3/2015, s-au dispus următoarele:

I.1. în baza art. 48 C. pen. rap. la art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpatul B., necunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență (în raport de denunțătorul C.).

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) rap. la art. 38 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului B. în prezentul dosar și aplică acestuia pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare, la care a aplicat sporul obligatoriu de 1 (un) an închisoare (1 treime din pedeapsa de 3 ani la care a fost condamnat inculpatul prin prezenta sentință), inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 45 alin. (5) rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura preventivă a controlului judiciar dispus asupra inculpatului B. prin ordonanța Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție nr. x/P/2015 din data de 28 septembrie 2015 (cu mențiunea că ordonanța în cauză cuprinde o eroare materială îndreptată de reprezentantul Ministerului Public la termenul de judecată din data de 02 octombrie 2015, și anume în mod eronat s-a consemnat nr. Ordonanței ca fiind nr. x/P/2015 în loc de nr. x/P/2015, cum era corect).

II. 1. În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpatul A., necunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență în formă continuată (2 acte materiale în raport de denunțătorul C.).

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

II.2. În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență (în raport de denunțătorul D.).

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) rap. la art.

38 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului A. în prezentul dosar și a aplicat acestuia pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare, la care aplică sporul obligatoriu de 8 (opt) luni închisoare (1 treime din cealaltă pedeapsă de 2 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin prezenta sentință), inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 45 alin. (5) rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul

art. 91 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe o durată de 3 ani, termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 92 C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1)

C. pen., a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c)

să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d)

să comunice schimbarea locului de muncă;

e)

să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul E. sector 6 București sau în cadrul E. sector 3 București.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 96 alin. (1) și alin. (4)-(6) C. pen., referitoare la situațiile care atrag revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de supraveghere sau nerespectarea, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere impuse prin prezenta hotărâre.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura preventivă a controlului judiciar dispus asupra inculpatului A. prin Ordonanța Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție nr. 247/P/2015 din data de 24 septembrie 2015 (cu mențiunea că ordonanța în cauză cuprinde o eroare materială îndreptată de reprezentantul Ministerului Public la termenul de judecată din data de 02 octombrie 2015, și anume în mod eronat s-a consemnat nr. Ordonanței ca fiind 573/P/2015 în loc de nr. 247/P/2015, cum era corect).

III. În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 249 alin. (2) rap. la art. 249 alin. (4) C. proc. pen., a ridicat măsura sechestrului asigurător instituit prin Ordonanța nr. 247/P/2015 din data de 28 septembrie 2015 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, asupra bunurilor mobile și asupra conturilor inculpaților A. și B.

V. În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpații la plata sumei de 22.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare datorate statului.

II. Prin Decizia penală nr. 200/A din 10 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a penală, a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței penale nr. 2404 din 18 octombrie 2016 a Tribunalului București pronunțată în Dosarul cu nr. x/3/2015.

A fost desființată, în parte, hotărârea apelată și rejudecând:

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență în formă continuată (2 acte materiale în raport de denunțătorul C.).

În baza art. 67

alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 2 ani.

În

baza art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență (în raport de denunțătorul D.).

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În

baza art. 39 alin. (1) lit. b) rap. la art. 38 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului A. în prezentul dosar și aplică acestuia pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care a aplicat sporul obligatoriu de 1 an închisoare (1 treime din cealaltă pedeapsă de 3 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin prezenta decizie), inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 45 alin. (5) rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de către inculpații A. și B. împotriva sentinței penale nr. 2404 din 18 octombrie 2016 a Tribunalului București pronunțată în Dosarul cu nr. x/3/2015.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare dintre apelanții inculpați la plata a câte 800 de lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de către stat.

III. împotriva hotărârii instanței de apel

au formulat recurs în casație inculpații A. și B.

În

cererile scrise a fost invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. - s-au aplicat pedepse în alte limite, decât cele prevăzute de legea penală.

În motivarea recursurilor în casație, recurenții au formulat următoarele critici:

Recurentul Lăcătuș Tiberiu

a susținut că instanța de apel i-a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, ca urmare a faptului că nu a dat suficiență dispozițiilor art. 396 alin. (1) C. proc. pen.

Totodată, a susținut că neaplicarea dispozițiilor menționate anterior a condus și la o individualizare a pedepsei aplicate, defavorabilă, cu atât mai mult cu cât circumstanțele personale (bine integrat în societate; fără antecedente penale), impuneau aplicarea unei pedepse neprivative de libertate.

Recurentul A.

a motivat că instanța de apel i-a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, ca urmare a nereținerii circumstanțelor atenuante sau a unei cauze de reducere a pedepsei.

Totodată, a criticat faptul că instanța de apel „nu a analizat toate elementele care au stat la baza condamnării" sale și nu a ținut cont de situația sa personală (necunoscut cu antecedente penale, trei copii minori, etc).

Examinând recursurile în casație din perspectiva cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., se constată că în motivarea acestuia se formulează obiecțiuni care nu se subsumează acestui temei de casare, respectiv critici ce vizează în realitate modul de aplicare al pedepsei, incidența dispozițiilor art. 396 alin. (1) C. proc. pen. și valorificarea de către primele instanțe a datelor ce țin de persoana inculpaților, prin reținerea de circumstanțe atenuante.

Înalta Curte constată că natura criticilor formulate de recurenți ține de fondul cauzei, de aprecierea instanței cu privire la valorificarea unor împrejurări personale în favoarea inculpaților, în operațiunea de individualizare a pedepsei.

Or, toate aceste aspecte reprezintă chestiuni care vizează temeinicia hotărârii de condamnare, iar nu conformitatea hotărârii atacate cu dispozițiile legii.

Astfel, în cauză, recurenții inculpați au solicitat să se facă aplicarea art. 396 alin. (1) C. proc. pen., deși nu au recunoscut faptele pentru care au fost trimiși în judecată și nu au solicitat judecarea potrivit procedurii simplificate.

Reținerea dispozițiilor art. 396 alin. (1) C. proc. pen. în favoarea inculpaților nu poate avea loc la finalul cercetării judecătorești, dacă faptele pentru care au fost trimiși în judecată sunt reținute similar și de către prima instanța în stabilirea situației de fapt, astfel cum susține apărarea, ci aplicarea procedurii simplificate, cu consecințele reducerii pedepsei este o opțiune a inculpatului la debutul judecății în primă instanță.

Examinând eventualele erori produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau a unui cuantum al pedepsei superioare ori inferioare limitelor legale speciale, Înalta Curte constată că, în cauză, pedepsele de câte 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență - la care a fost condamnat inculpatul B. și de câte 2 ani închisoare - la care a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență, sunt legale și se încadrează în limitele minimului și maximului pedepsei prevăzute de textul de lege, respectiv art. 291 alin. (1) C. pen.

Având în vedere că în cauză nu este incident cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., instanța va respinge ca nefondate, recursurile în casație declarate de inculpații B. și A. împotriva Deciziei penale nr. 200/A din 10 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2015 (nr. x/2016).

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de câte 70 lei, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casație declarate de inculpații B. și A. împotriva Deciziei penale nr. 200/A din 10 februarie 2017 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a II-a penală,

în Dosarul nr. x

/3/2015 (nr. x/2016)

.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați, până la prezentarea apărătorilor aleși, în cuantum de câte 70 lei, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 9 octombrie 2017.