ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 402/RC/2016

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 1033/A din 07 august 2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2015, î

n baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de A. împotriva sentinței penale nr. 1023 pronunțată la data de 25 iunie 2015 de Tribunalul București, în Dosarul nr. x/3/2015.

S-a desființat, în parte, sentința penală nr. 1023 pronunțată la data de 25 iunie 2015 de Tribunalul București, în Dosarul nr. x/3/2015 și, rejudecând:

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. combinat cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice) și b C. pen. (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani, pedeapsă a cărei executare începe conform prevederilor art. 68 lit. c) C. pen. (după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție, a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate).

În baza art. 404 alin. (5) C. proc. pen., art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului A. drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară), pedeapsă accesorie ce se va executa conform prevederilor art. 65 alin. (3) C. pen. (din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată).

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a constatat că

prin sentința penală nr. 1023 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, la data de 25 iunie 2015 în Dosarul nr. x/3/2015, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. combinat cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice) și b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani, pedeapsă a cărei executare începe conform prevederilor art. 68 lit. c) C. pen. (după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție, a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate).

În baza art. 404 alin. (5) C. proc. pen., art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului A. drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară), pedeapsă accesorie ce se executa conform prevederilor art. 65 alin. (3) C. pen. (din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată).

Conform art. 72 C. pen., art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. a fost computat timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului de la data de 29 ianuarie 2015 (conform Ordonanței nr. 1488/D/P/2014 și ulterior încheierii pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, la data de 30 ianuarie 2015 în Dosarul nr. x/3/2015 - Mandatul de Aplicarea Pedepsei nr. 52/UP din 30 ianuarie 2015) la zi (25 iunie 2015) și, în baza art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen., art. 362 C. proc. pen., art. 208 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpatul A.

S-a constatat că instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București nr. x/P/2014 din data de 23 februarie 2015, alături de alți inculpați, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, și inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, în forma continuată, în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen.

În fapt, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că inculpatul A., în cursul lunii noiembrie 2014, a deținut și vândut heroină, împrejurări în care,

la data de 04 noiembrie 2014 (împreună cu inculpata B.) și la datele de 06 noiembrie 2014 și 07 noiembrie 2014 (singur), a vândut colaboratorului cu identitate protejată ”C.” 6 doze de heroină, cu suma totală de 300 lei (cantitatea de 0,48 grame heroină, conform rapoartelor de constatare tehnico științifică din 11 noiembrie 2014, din 11 noiembrie 2014 și din 07 ianuarie 2015)

.

S-a reținut că procurorul a avut în vedere următoarele mijloace de proba: denunțurile formulate de către D.; ordonanțe de delegare a lucrătorilor de poliție din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Brigada de Combatere a Criminalității Organizate București; procese-verbale privind efectuarea unor investigații; procese-verbale de supraveghere operativă; procese-verbale întocmite de către investigatorul sub supraveghere; procese-verbale de redare a discuțiilor interceptate și înregistrate cu ocazia efectuării cumpărărilor autorizate de droguri; proces-verbal privind efectuarea unei percheziții domiciliare; procese-verbale privind realizarea unor planșe fotografice; rapoarte de constatare tehnico-științifică; declarațiile inculpaților; alte înscrisuri, atașate dosarului, conform opisului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția I penală, sub nr. x/3/2015 la data de 24 februarie 2015.

Inculpatul A. a fost cercetat în stare de reținere (conform Ordonanțelor nr. 1488/D/P/2014 din 29 ianuarie 2015) și ulterior arest preventiv (din data de 30 ianuarie 2015, fiind emis Mandatul de Aplicarea Pedepsei nr. 51/UP conform încheierii date la 30 ianuarie 2015 în Dosarul nr. x/3/2015), măsură preventivă menținută ulterior de instanță după învestirea acesteia cu rechizitoriu, conform prevederilor art. 348 C. proc. pen. (măsurile preventive în procedura de cameră preliminară) și art. 362 C. proc. pen. (masurile preventive în cursul judecății) prin încheierile din 26 februarie 2015, 16 martie 2015, 31 martie 2015 și 27 aprilie 2015.

Prin încheierea din cameră de consiliu din data de 31 martie 2015 în Dosarul nr. x/3/2015, nefiind formulate cereri și excepții în cauză, la expirarea termenelor prevăzute de art. 344 alin. (2) și (3) C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/D/P/2014 privind pe inculpatul A., ș.a.; în baza aceluiași text de lege a constatat legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penala și a dispus începerea judecății cauzei.

Analizând conținutul mijloacelor de proba administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești și, în raport de prevederile legale incidente în cauză, Tribunalul a constatat următoarele:

La data de 6 august 2014 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost înregistrat denunțul formulat de către D. cu privire

la comiterea unor infracțiuni de trafic ilicit de droguri de mare risc (heroină și alte tipuri de droguri neprecizate în mod concret), de către persoane care locuiesc la adresa din mun. București, sector 3, care ar distribui droguri pe raza mun. București și a județelor limitrofe. Ulterior, la data de 13 octombrie 2014, sus-numita a completat denunțul inițial, cu privire la alte persoane, care locuiesc într-un imobil situat în mun. București, sector 3.

În cauză, prin ordonanțele din data de 14 august 2014, 16 octombrie 2014 și 27 ianuarie 2015, lucrătorii de poliție judiciară din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Brigada de Combatere a Criminalității Organizate București, Serviciul Antidrog, Biroul Substituenți Droguri au fost delegați în vederea efectuării unor acte și activități procedurale.

Conform ordonanței din data de 23 octombrie 2014, s-a dispus autorizarea investigatorului cu identitate atribuită „E.” - nume de cod și a colaboratorului ”C.” - nume de cod, pentru a strânge date și informații cu privire la activitatea ilicită a persoanelor cercetate în prezenta cauză, precum și în vederea procurării cantității de 10 grame heroină sau alte droguri de mare risc.

Din investigațiile și verificările efectuate a rezultat că persoana autorizată ca și colaborator are posibilitatea de a intra în anturajul persoanei cercetate penal, care comercializează droguri, pentru a cumpăra autorizat astfel de substanțe.

Conform probatoriului administrat, în cauză, s-a stabilit că, în cursul lunii noiembrie 2014 de la inculpații A. și B., colaboratorul ”C.” a cumpărat autorizat droguri de mare risc (heroină), în trei ocazii. La data de 04 noiembrie 2014, în jurul orei 17:00, colaboratorul ”C.” s-a deplasat la adresa la care locuiesc inculpații A. și B., din mun. București, sector 3, unde i-a găsit pe cei doi inculpați de la care a cumpărat două doze de heroină pentru suma de 100 lei.

În urma analizării respectivelor droguri, prin raportul de constatare tehnico științifică din 11 noiembrie 2014 al

Inspectoratului General al Poliției Române - Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, s-a stabilit că cei doi inculpați, cu această ocazie, au vândut cantitatea de 0,19 grame heroină. Discuția purtată de către colaborator și inculpații

A. și B. a fost înregistrată audio, în temeiul unei autorizări dispusă de Tribunalul București.

Conform înțelegerii dintre colaborator, pe de o parte, și inculpații

A. și B.

, pe de altă parte, de la data primei cumpărări autorizate, din 04 noiembrie 2014, când inculpata B. i-a indicat colaboratorului ca, atunci când mai dorește heroină, să întrebe fie de ea, fie de inculpatul A., la data de 06 noiembrie 2015, în jurul orei 17:00, colaboratorul s-a deplasat la adresa

la care locuiesc cei doi inculpați, din mun. București, sector 3, unde l-a găsit pe inculpatul A.

Cu această ocazie, colaboratorul a cumpărat autorizat o cantitate de 0,14 grame heroină, conform raportului de constatare tehnico științifică din 11 noiembrie 2014 al

Inspectoratului General al Poliției Române - Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor.

Această întâlnire a fost înregistrată audio și video, iar filmarea a relevat faptul că la momentul la care colaboratorul s-a întâlnit cu inculpatul A., la ușa locuinței celui din urmă, acesta mai discuta cu doi ”clienți”, cumpărători de heroină, unuia dintre aceștia remițându-i o doză de heroină, în prezența colaboratorului. De asemenea, s-a observat că inculpatul A. a ieșit din locuința sa având în mână o pungă din material plastic transparent în care se află un număr însemnat de doze de heroină, ambalate în vedere vânzării acestora.

La data de 07 noiembrie 2014, în jurul orei 15:00, colaboratorul s-a deplasat la aceeași adresă la care locuiesc cei doi inculpați, găsindu-l doar pe inculpatul A. Cu acest prilej, colaboratorul a cumpărat două doze de heroină, cu suma de 100 lei, respectiv, cantitatea de 0,15 grame heroină, conform raportului de constatare tehnico științifică din 07 ianuarie 2015 al

Inspectoratului General al Poliției Române - Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor; și această întâlnire a fost înregistrată audio și video.

În declarația dată la termenul de judecată din 27 aprilie 2015, inculpatul A. a arătat că locuiește împreuna cu inculpata B., concubina sa în București; la data de 4 noiembrie 2014, a menționat inculpatul, a vândut heroină unei persoane, concubina sa nefiind la domiciliu în acel moment, drogurile fiind procurate de inculpat, în chiar acea zi, de la o persoană la care împreuna cu cumpărătorul s-ar fi deplasat. Inculpatul a recunoscut că la data de 6 noiembrie și ulterior la 7 noiembrie a vândut heroina unei persoane în condițiile descrise în actul de sesizare a instanței.

Susținerile inculpatei B. în sensul necomiterii faptei au fost înlăturate de instanță ca nesincere, fiind infirmate de conținutul mijloacelor de probă administrate în cauza și anume: înregistrarea audio și video a cumpărării autorizate de heroină în data de 4 noiembrie 2014, din a cărei analiză a reieșit chiar un rol activ al inculpatei în derularea activității de traficare de droguri, aceasta fiind cea care l-a întrebat pe colaborator despre tipul drogurilor pe care le dorește și despre cantitate, aducându-i totodată, la cunoștință prețul drogurilor și cerându-i ca pe viitor când vine să cumpere să întrebe de ea sau de concubinul său, inculpatul A. („întrebi de A. sau de B.”); declarațiile date de martorul colaborator cu nume de cod „C.” atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței („Arăt că B. mi-a spus că pot să vin oricând ca dacă nu este A. este ea acasă. În una dintre cele trei dăți 4, 6, 7 noiembrie 2014 am cumpărat heroină chiar de la B. (…) eu nu știu exact când s-au făcut cumpărările de droguri, dar știu exact în ce împrejurări și de la cine am luat drogurile”; declarațiile martorei D., aceasta aflând de la o altă persoană că în București, ocupanții imobilului în cauză („o casă naționalizată”) printre care se află și inculpații B. și A. se ocupă de trafic de droguri, faptele petrecându-se în anul 2014; procesul verbal întocmit de lucrătorul de politie judiciară E. (pseudonim) autorizat să desfășoare activități în calitate de investigator sub acoperire în prezenta cauză, în cuprinsul căruia se consemnează” în momentul în care a cumpărat cele două doze de heroină de la „A.” (este vorba de cumpărarea de heroină realizată la 4 noiembrie 2014 de „C.”) în locuință se mai aflau soția acestuia „B.” și alte persoane care erau, cel mai probabil, consumatori”; procesul verbal de redare a discuțiilor purtate de colaboratorul „C.” la data de 4 noiembrie 2014 cu ocazia cumpărării de heroina (discuțiile fiind purtate cu inculpatul A. și inculpata B.).

Deși la termenul din data de 27 aprilie 2015 inculpatul A. a solicitat ca judecarea cauzei în ceea ce-l privește să se realizeze potrivit procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin. (4) C. proc. pen., prin încheierea de la acea dată, motivat de faptul că actul material ce intră în compunerea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc din data de 4 noiembrie 2014 este prezentat de inculpat în mod diferit (persoane participante, grad de implicare a fiecărei persoane, condițiile de comitere a faptei, împrejurările realizării acesteia), față de situația de fapt descrisă în actul de sesizare, instanța de fond a dispus respingerea cererii inculpatului.

Conform prevederilor art. 396 alin. (1) C. proc. pen., când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în condițiile art. 375 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a fost respinsă, iar instanța a reținut aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare ori amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime.

Instanța de fond a constatat că în cauză nu sunt incidente prevederile legale mai-sus-enunțate, motivat de faptul că între situația de fapt descrisă în actul de sesizare și cea prezentată de inculpatul A. privitor la fapta din 4 noiembrie 2014 există diferențe, astfel cum s-a arătat și anterior; inculpatul A. a susținut că B. nu se afla în locuința comună la data comiterii faptei, că împreună cu persoana ce a cumpărat heroina s-ar fi deplasat în Ferentari de unde ar fi procurat heroina, că nu deținea droguri în propria locuință, astfel cum s-a dezvoltat anterior de către instanță (inculpatul deținea heroina în locuința pe care o ocupă împreună cu coinculpata B., vânzarea drogului s-a realizat în imobilul celor doi inculpați cu participarea atât a inculpatului A. cât și a coinculpatei B.).

În drept:

Faptele inculpatului A., constând în aceea că în cursul lunii noiembrie 2014 a deținut și vândut heroină, împrejurări în care,

la data de 04 noiembrie 2014 (împreună cu inculpata B.) și la datele de 06 noiembrie 2014 și 07 noiembrie 2014 (singur), a vândut colaboratorului cu identitate protejată ”C.” 6 doze de heroină, cu suma totală de 300 lei (cantitatea de 0,48 grame heroină, conform rapoartelor de constatare tehnico științifică din 11 noiembrie 2014, din 11 noiembrie 2014 și din 07 ianuarie 2015)

, realizează elementele de conținut constitutiv ale infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Prima instanță a reținut prevederile art. 35 alin. (1) C. pen. în raport de infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A., motivat de faptul că acesta a realizat la diferite intervale de timp, dar în baza unei unice rezoluții infracționale, acțiuni care prezintă fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni (de trafic ilicit de droguri de mare risc).

Din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului A. a rezultat că acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 257 din 30 martie 2010 pronunțată de Tribunalul București, definitivă prin Decizia penală nr. 2332 din 9 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, inculpatul fiind arestat la 5 octombrie 2008 și liberat condiționat la 12 iulie 2011, cu un rest rămas de executat de 433 zile.

Potrivit prevederilor art. 41 alin. (1) C. pen. există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an și până la reabilitarea sau împlinirea termenului de reabilitare condamnatul săvârșește din nou o infracțiune, cu intenție sau cu intenție depășită pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii de 1 an sau mai mare; având în vedere datele comiterii faptelor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin prezenta, condamnarea anterior menționată constituie prim termen al recidivei postexecutorii fiind făcută aplicațiunea prevederilor art. 43 alin. (5) C. pen. la momentul stabilirii pedepsei principale.

La realizarea procesului de individualizare a pedepsei ce s-a aplicat fiecărui inculpat pentru infracțiunea comisă au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 C. pen., și anume gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea fiecărui inculpat care se evaluează, avându-se în vedere împrejurările și modul de comitere a fiecărei infracțiuni (prin acțiuni repetate în cazul inculpatului A.), cantitatea de drog cu privire la care s-a făcut dovada faptului că a făcut obiectul material în cazul fiecărei infracțiuni, și anume 0,48 gr heroină în cazul inculpatului A., natura și gravitatea rezultatului produs, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită (infracțiunile prevăzute de Legea nr. 143/2000 cunoscând o alarmantă ascensiune de natură a periclita sănătatea din ce în ce la mai multe persoane, motivul săvârșirii infracțiunii, scopul urmărit (obținerea de bani pe căi nelegale în cazul inculpaților A. și B.), nivelul de educație, vârsta, situația familială și socială a fiecărui inculpat (inculpații A. și B. sunt concubini), poziția procesuală a fiecărui inculpat pe parcursul procesului, fiind stabilită, pentru fiecare inculpat o pedeapsa orientată către minimul prevăzut de textul de lege incriminator.

S-a menținut măsura arestării preventive față de inculpatul A., motivat de faptul că temeiurile ce au fundamentat inițial luarea acestei măsuri preventive nu s-au modificat, menținându-se în continuare, având în vedere modalitatea comiterii infracțiunii, durata îndelungată de timp în care au fost implicați în activități ilicite de distribuire de droguri de mare risc pe raza mun. București, scopul săvârșirii faptelor, și anume obținerea unor venituri ilicite considerabile, precum și circumstanțele care caracterizează persoana inculpaților, respectiv, împrejurarea că nu are ocupație și loc de muncă, precum și că acesta a mai fost condamnat anterior pentru comiterea aceleiași infracțiuni, de trafic ilicit de droguri de mare risc.

Pe de altă parte, s-a avut în vedere pericolul concret pentru ordinea publică, sentimentul de insecuritate provocat în rândul societății de comiterea unor astfel de infracțiuni, care, în raport de natură și gravitate, aduc atingere unei dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv, sănătatea publică, ceea ce justifică menținerea măsurilor preventive a inculpaților și în cursul judecății, fiind îndeplinite și prevederile art. 5 parag. 1 lit. c) și parag. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul A..

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel București la data de 02 iulie 2015 sub nr. x/3/2015.

Apelantul inculpat A., prin apărător, a solicitat admiterea apelului, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., desființarea hotărârii atacate și, rejudecând pe fond, aplicarea art. 396 alin. (1) C. proc. pen., având în vedere conduita ulterioară a inculpatului, respectiv că acesta a înțeles să dea declarații în fața instanței de fond prin care a recunoscut fapta, solicitând judecarea cauzei în procedură prevăzută de art. 374 alin. (4) C. proc. pen.

În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv are doi minori în întreținere, cu o situație materială dificilă, mama este decedată, iar cei doi minori sunt în grija bunicului patern, acesta fiind bolnav și el. A mai arătat că inculpatul este calificat în meseria de zugrav.

Examinând sentința penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art. 420 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., Curtea a apreciat fondat apelul declarat de către inculpatul A., pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește situația de fapt, Curtea a constatat, din coroborarea mijloacelor de probă ce au fost administrate pe parcursul urmăririi penale și a judecății în primă instanță, că situația de fapt ce a fost reținută de către instanța de fond este una corectă, încadrarea juridica a faptei deduse judecații fiind conforma cu cele prevăzute de dispozițiile legale incidente.

Curtea a constatat că, într-adevăr, probele administrate în prima faza procesuală și în cadrul judecății în primă instanță (denunțurile formulate de către numita D.; procese-verbale de investigații; procese-verbale de supraveghere operativă; procese-verbale întocmite de către investigatorul sub acoperire; procese-verbale de redare a discuțiilor interceptate și înregistrate cu ocazia efectuării cumpărărilor autorizate de droguri; proces-verbal privind efectuarea unei percheziții domiciliare; planșe foto; rapoarte de constatare tehnico-științifică; declarațiile inculpaților), confirmă fără dubiu săvârșirea de către inculpatul A. a infracțiunilor de care este acuzat, și anume trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., constând în aceea că în cursul lunii noiembrie 2014 a deținut și vândut heroină, împrejurări în care la data de 04 noiembrie 2014 (împreună cu inculpata B.) și la datele de 06 noiembrie 2014 și 07 noiembrie 2014 (singur), a vândut colaboratorului cu identitate protejată ”C.” 6 doze de heroină, cu suma totală de 300 lei (cantitatea de 0,48 grame heroină, conform rapoartelor de constatare tehnico științifică din 11 noiembrie 2014, din 11 noiembrie 2014 și din 07 ianuarie 2015).

Cu referire la criticile aduse de inculpatul A. hotărârii instanței de fond, legate de greșita nereținere a dispozițiilor art. 396 alin. (1) C. proc. pen., Curtea a reținut, după cum s-a menționat și în cuprinsul sentinței apelate, că, deși la termenul din data de 27 aprilie 2015 inculpatul a solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc potrivit procedurii simplificate prevăzută de art. 374 alin. (4) C. proc. pen., acesta nu a recunoscut însă actul material din data de 04 noiembrie 2014 care intra in conținutul constitutiv al infracțiunii continuate de trafic ilicit de droguri de mare risc de care este acuzat, fiind prezentat de inculpat în mod diferit cu referire la persoanele participante si gradul de implicare al fiecărei persoane.

Prin urmare, văzând ca situația de fapt descrisă în rechizitoriu (reținută ca atare de instanța de fond și însușită întru totul de către instanța de control judiciar) și cea prezentată de inculpatul A. privitor la fapta din 04 noiembrie 2014 există diferențe, Curtea a observat că acesta nu a recunoscut învinuirea care i se aduce pentru a beneficia de dispozițiile art. 396 alin. (1) C. proc. pen., criticile inculpatului sub aspectul prezentat nefiind întemeiate.

Curtea a constatat, în acord cu instanța de fond, că nu există niciun dubiu privind săvârșirea de către inculpatul A. a faptelor ce i se impută, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen.

Cu referire la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, Curtea a constatat că, potrivit art. 74 C. pen., stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În raport de criteriile de mai sus, Curtea a constatat că prima instanță s-a orientat în mod corespunzător și a dat în mod corect eficiență prevederilor art. 74 C. pen. în ceea ce privește alegerea modalității de executare a pedepselor aplicate, și anume în regim de detenție, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei, dar și statutul de recidivist postexecutoriu al inculpatului A.

Cu referire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului A., deși faptele săvârșite prezintă o gravitate deosebită prin raportare la caracterul de repetabilitate și, în special, antecedența infracțională a acestuia, Curtea a considerat, însă, că aplicarea unei pedepse de 7 ani închisoare este suficientă pentru realizarea scopului preventiv/educativ al sancțiunii penale, cuantum apreciat ca fiind suficient de ridicat pentru a-l determina pe inculpat să conștientizeze urmărire ilicite ale conduitei sale, iar pe viitor să respecte rigorile legii penale.

Împotriva Deciziei nr. 1033/A din 07 august 2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la data de 16 martie 2016.

Prin Încheierea nr. 239/RC din data de 21 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/3/2015, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

împotriva Deciziei penale nr. 1033/A din

07 august 2015

a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2015.

S-a trimis cauza completului C7 în vederea judecării recursului în casație.

S-a fixat termen la data de 11 octombrie 2016, pentru când s-a citat condamnatul A.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație cu care a fost învestită, Înalta Curte a constatat următoarele:

Cererea de recurs în casație este formulată în termenul prevăzut de art. 435 C. proc. pen., iar Decizia nr. 1033/A din 07 august 2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, nu face parte din categoria celor ce nu pot fi atacate cu recurs în casație conform dispozițiilor art. 434 alin. (2) C. proc. pen.

De asemenea, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) și d) C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele procurorului care a exercitat calea de atac, organul judiciar din care face parte, hotărârea care se atacă, precum și semnătura procurorului care a exercitat recursul în casație.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în cuprinsul cererii se indică temeiul de drept pe care se întemeiază calea de atac, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., în sensul că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În cuprinsul motivelor de recurs în casație, s-a arătat că această cale de atac vizează aplicarea față de inculpatul A., pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen., a unei pedepse de 7 ani închisoare, al cărei cuantum este situat sub limita specială minimă.

S-a arătat că atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut în sarcina inculpatului A. săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în stare de recidivă mare postexecutorie, față de sentința penală nr. 257 din 30 martie 2010 pronunțată de Tribunalul București, definitivă prin Decizia penala nr. 2332 din 9 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care inculpatul A. fusese condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, iar în aceste condiții, făcându-se aplicarea tratamentului sancționator al recidivei mari postexecutorii, prevăzută de art. 43 alin. (5) C. pen., limitele legale speciale ale pedepsei închisorii se situează între 7 ani și 6 luni și 18 ani.

Astfel, s-a susținut că ambele instanțe au avut în vedere, în mod corect, faptul că inculpatul, în executarea pedepsei mai sus indicate a fost arestat la data de 5 octombrie 2008 și liberat condiționat la data de 12 iulie 2011, cu un rest rămas de executat de 433 zile (executarea efectivă a pedepsei de 4 ani închisoare datează 04 octombrie 2012, termenul de reabilitare judecătorească împlinindu-se, potrivit art. 166 alin. (1) lit. a) C. pen., în data de 04 octombrie 2016).

Prin urmare, s-a menționat că instanța de apel, în urma admiterii apelului inculpatului A., i-a aplicat acestuia pedeapsa închisorii într-un cuantum nelegal, respectiv de 7 ani, contrar faptului că limita legală specială minimă este de 7 ani și 6 luni.

În temeiul art. 448 pct. 2 C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului în casație și casarea, în parte, a Deciziei penale nr. 1033/A din 07 august 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, doar în ceea ce privește greșita aplicare a pedepsei de 7 ani închisoare inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen. și, în urma rejudecării, majorarea cuantumului acesteia la 7 ani și 6 luni.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că poate fi analizată critica formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen., în cazul în care se constată că cererea îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434 - 438, instanța dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării recursului în casație.

La termenul de judecată din data de 10 octombrie 2016, stabilit pentru judecarea pe fond a recursului în casație, în dezbateri, Pachetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin reprezentantul său legal, a solicitat admiterea recursului în casație întemeiat pe cazul de casație prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen. S-a solicitat a se observa faptul că, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, pentru care s-a dispus condamnarea față de inculpatul A. sunt de la 5 la 12 ani, însă inculpatul a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie. Prin urmare, față de prevederile art. 43 alin. (5) C. pen., se impunea majorarea limitelor de pedeapsă. Astfel, limita minimă specială a pedepsei fiind de 7 ani și 6 luni, pedeapsa aplicată în apel, de 7 ani, este nelegală.

Intimatului A., prin intermediul apărătorului din oficiu, a solicitat respingerea recursului în casație formulat de Parchet și menținerea deciziei atacate ca fiind temeinică și legală, considerând că pedeapsa aplicată de instanța de apel este corect individualizată și stabilită în limitele prevăzute de lege.

Analizând recursul în casație declarat de Pachetul de pe lângă Curtea de Apel București, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că este fondat pentru următoarele considerente:

Conform art. 438 pct. 12 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Recursul în casație, în reglementarea N.C.P.P., este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicție în care părțile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurile de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen.

Recursul în casație se exercită doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate,

urmărind să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. A

precierea legalității limitelor de pedeapsă în calea de atac a recursului în casație se face în funcție de încadrarea juridică reținută/menținută prin hotărârea atacată, neexistând posibilitatea legală de a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei, datorită limitării erorilor de drept ce pot fi corectate în calea extraordinară de atac a recursului în casație.

În speță, criticile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București vizează greșita aplicare a pedepsei inculpatului A., solicitându-se aplicarea pedepsei minime prevăzute de lege, respectiv 7 ani și 6 luni închisoare. Pachetul și-a întemeiat recursul în casație pe cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. S-a arătat că atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut în sarcina inculpatului A. săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în stare de recidivă mare postexecutorie, iar în aceste condiții, dându-se aplicare tratamentului sancționator al recidivei mari postexecutorii, prevăzută de art. 43 alin. (5) C. pen., limitele legale speciale ale pedepsei închisorii se situează între 7 ani și 6 luni și 18 ani. Prin urmare, instanța de apel a aplicat pedeapsa închisorii într-un cuantum nelegal, respectiv de 7 ani închisoare, limita legală specială minimă fiind de 7 ani și 6 luni.

Motivele care stau la baza exercitării recursului în casație de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București sunt întemeiate.

Analizând situația juridică a inculpatului A., Înalta Curte constată că acesta a fost condamnat în apel

la pedeapsa principală de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă continuată și în stare de recidivă postexecutorie, reținându-se situația de fapt descrisă prin rechizitoriu.

În drept, faptele comise de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

republicată

,

privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen.

Prin urmare, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa în stare de recidivă mare postexecutorie (conform art. 35 alin. (1) C. pen.), având în vedere sentința penală nr. 257 din 30 martie 2010 pronunțată de Tribunalul București, definitivă prin Decizia penală nr. 2332 din 9 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Sancționarea recidivei postexecutorii se realizează potrivit dispozițiilor art. 43 alin. (5) C. pen., limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune majorându-se cu jumătate.

Se observă să instanța de apel a redus pedeapsa

de 8 ani închisoare

aplicată inculpatului A. prin

sentința penală nr. 1023 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, la data de 25 iunie 2015 în Dosarul nr. x/3/2015, având în vedere circumstanțele generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen. reținute de prima instanță (modul de comitere infracțiunii prin acțiuni repetate, cantitatea de drog, și anume 0,48 gr heroină, situația familială și socială a acestuia - relații de concubinaj cu inculpata B.), apreciind că pedeapsa de 7 ani închisoare este suficientă pentru realizarea scopului preventiv/educativ prevăzut de legiuitor în art. 3 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Conform legii, limitele speciale ale pedepsei închisorii pentru infracțiunea dedusă judecății (

trafic ilicit de droguri de mare risc

prevăzută de

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

republicată

,

privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri

), prin majorarea impusă de art. 43 alin. (5) C. pen., se situează între 7 ani și 6 luni și 18 ani. În acest context, pedeapsa principală aplicată de instanța de apel, de 7 ani închisoare, se află sub limita minimă admisă de lege ceea ce impune majorarea acesteia până la concurența acestei limite.

Pe cale de consecință, având în vedere că instanța de prim control judiciar a aplicat recurentului o pedeapsă în alte limite decât cele legale, Înalta Curte, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza finală raportat la art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., va admite recursul în casație formulat de Pachetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 1033/A din 07 august 2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2015.

Va casa, în parte, decizia penală atacată numai în ceea ce-l privește pe inculpatul A. și va înlătura greșita aplicare a legii în ceea ce privește pedeapsa principală, și rejudecând:

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen. va condamna inculpatul A. pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii trafic ilicit de droguri de mare risc.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate.

Va anula mandatul de executare a pedepsei și dispune emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei decizii.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație formulat de Parchet rămân în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 260 lei, rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de Pachetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 1033/A din 07 august 2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2015.

Casează, în parte, decizia penală atacată numai în ceea ce-l privește pe inculpatul A. și înlătură greșita aplicare a legii în ceea ce privește pedeapsa principală, și rejudecând:

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen. condamnă inculpatul A. pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii trafic ilicit de droguri de mare risc.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate.

Anulează mandatul de executare a pedepsei și dispune emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație formulat de Parchet rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 260 lei, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11 octombrie 2016.