ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2152/2015

Decizia nr. 2152/2015

Asupra cererii de recurs, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1266 din 17 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, s-au respins ca nefondate apelurile formulate de apelanta reclamantă A. și apelantul intervenient B., precum și de către apelantele aderente la apel C. Bank AG și D. GMBH împotriva sentinței civile nr. 6184 din 18 octombrie 2013, precum și împotriva încheierii din 19 iunie 2013 pronunțate de Tribunalul București, secția a Vl-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Banca E.

Prin cererile formulate petentele C. Bank AG, D. GMBH și Banca E., înregistrate pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă, la data de 22 aprilie 2015 și respectiv 26 mai 2015, s-a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ. (1865) îndreptarea erorilor materiale strecurate în considerentele deciziei civile nr. 1266 din 17 decembrie 2014, referitor la trimiterile făcute de instanță la dispozițiile art. 479 alin. (1) și art. 480 alin. (1) din noul C. proc. civ., în loc de corespondentul acestora din vechiul C. proc. civ.

Prin încheierea nr. 7 din 15 iunie 2015, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a admis cererile formulate de petentele C. Bank AG, D. GMBH și Banca E. și, în temeiul dispozițiilor art. 281 C. proc. civ.(1865), a dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate în considerentele deciziei civile nr. 1266 din 17 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în sensul că trimiterile făcute la dispozițiile noului C. proc. civ. se vor considera ca fiind făcute la dispozițiile corespondente ale C. proc. civ. din 1865, incidente în prezenta cauză, în temeiul dispozițiilor art. 25 din noul C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs intervenientul B.

Prin motivele de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., recurentul susține că instanța a interpretat și aplicat greșit norma prevăzuta la art. 281 C. proc. civ., considerând că este o eroare materială ceea ce în realitate era o eroare de judecată și de procedură, iar motivele invocate de către instanță nu au legătura cu textul de lege și nici cu speța în concret sau cu cererea de îndreptare formulată de intimată.

Recurentul consideră că instanța nu a făcut o eroare materială atunci când s-a referit la dispozițiile noului C. proc. civ., ci întreaga judecată s-a întemeiat pe acesta.

Astfel, aderarea la apel formulată în condițiile art. 293 C. proc. civ. de la 1865 este în mod expres transpusă de instanță în noua matrice juridică procedurală dată de noul C. proc. civ., la art. 472 alin. (1). Mai departe, curtea de apel a verificat legalitatea și temeinicia lucrărilor dosarului de fond din perspectiva, de asemenea, a dispozițiilor art. 479 alin. (1) din noul C. proc. civ., prin prisma cărora - art. 480 alin. (1) tot din noul C. proc. civ., judecă apelurile și le respinge ca nefondate.

Susține recurentul că instanța de apel nu a avut nici un dubiu că aplicabil este noul C. proc. civ., întregul său raționament și întregul parcurs al procesului desfășurându-se conform dispozițiilor noului C. proc. civ.

În realitate, arată recurentul, nu este vorba de o eroare materială, ci de soluționarea litigiului într-un alt cadru procesual, este o eroare de procedură de judecată, nu o greșeală de redactare, motiv pentru care sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv textul de lege prevăzut de art. 282 C. proc. civ. a fost interpretat greșit și aplicat acolo unde nu era incident, încheierea de îndreptare fiind dată fără a exista un temei legal valid.

Recurentul subliniază și faptul că la momentul aderării pârâtelor la apelul reclamanților, instanța a calificat potrivit noului C. proc. civ., apelul ca fiind apel incident.

De asemenea, în încheierea de amânare a pronunțării, instanța vorbește tot de noul C. proc. civ., ca și în încheierile în care se stabilește instanța competentă sau compunerea completului de judecată.

De altfel, nici instanța nu susține că ar fi fost o eroare materială, ci doar că poate reveni și modifica sentința deoarece prin această modificare nu i se cauzează recurentului niciun prejudiciu.

Un alt motiv de recurs este acela că instanța s-a pronunțat asupra cererii formulate de intimatele pârâte cu toate că era recuzată, pentru interes în cauză și antepronunțare, în condițiile art. 27 C. proc. civ.

Recurentul consideră că actele pe care Ie-a depus la dosar nu au fost observate de instanță, deoarece, fiind recuzat, completul de judecata ar fi trebuit să înainteze dosarul completului următor pentru soluționarea cererii de recuzare și abia apoi să soluționeze cererea formulată de intimatele pârâte.

Astfel, recurentul apreciază că, trecând peste cererea de recuzare, după desesizarea lor prin efectul legii ca urmare a intervenției incidentului procedural prevăzut la art. 27 C. proc. civ., instanța a încălcat dispozițiile art. 33 alin. (3) din același cod.

În aceste condiții, recurentul susține că este incident motivul de casare prevăzut la art. 304 pct. 1 C. proc. civ., instanța nefiind compusă potrivit dispozițiilor legale, deoarece ea fusese deja desesizată în condițiile art. 27 C. proc. civ. raportat la art. 33 pct. 3 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, recurentul-intervenient solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de îndreptare formulată de intimate.

Înalta Curte, examinând cu prioritate critica invocată de recurentul intervenient, raportată la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ., constată că recursul este fondat pentru considerentele ce succed:

Verificând criticile formulate în recurs, în raport de probele dosarului, Înalta Curte constată că, la data de 15 iunie 2015, prin cererea aflată la Dosarul nr. x/3/2012 al Curții de Apel București, secția a V-a civilă, apelanta-reclamantă A. a formulat cerere de recuzare a completului de judecată și concluzii scrise.

Apelanta-reclamantă a susținut că membrii completului de judecată care au pronunțat decizia civilă nr. 1266 din 17 decembrie 2014 au un interes direct ca această hotărâre să nu fie casată, prin rămânerea fără obiect a motivelor de recurs de ordine publică invocate din oficiu de Înalta Curte. Astfel, membrii completului de judecată, având interes în cauză pentru salvarea propriei hotărâri sunt într-o situație de incompatibilitate absolută și ar trebui să facă declarație de abținere.

În ipoteza în care nu vor declara că se abțin, apelanta-reclamantă a arătat că formulează cerere de recuzare a fiecăruia din membrii completului de judecată, potrivit art. 27 pct. 1 C. proc. civ.

Recuzarea constituie o instituție procedurală în cadrul căreia partea poate să ceară îndepărtarea din completul de judecată a unuia sau a mai multor judecători, întrucât are suspiciuni cu privire la imparțialitatea acestora.

Potrivit dispozițiilor art. 29 și urm. C. proc. civ., cererea de recuzare trebuie soluționată de un complet de judecată în alcătuirea căruia nu pot intra judecătorii recuzați, în camera de consiliu și fără participarea părților. Cererea de recuzare, având caracter de cerere incidentală, trebuia soluționată în prealabil de judecătorii fondului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 29 și urm. C. proc. civ.

Judecătorii împotriva cărora a fost formulată cerere de recuzare nu pot face niciun act de procedură sau de judecată, în timpul procedurii soluționării cererii de recuzare, potrivit dispozițiilor art. 31 alin. (3) C. proc. civ.

Cum în cauză, cererea de recuzare, formulata de apelanta-reclamantă A., nu a fost soluționată, hotărârea pronunțată asupra fondului, (prin care s-au admis cererile de îndreptare a erorilor materiale strecurate în considerentele deciziei civile nr. 1266 din 17 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă), este lovită de nulitate, în temeiul dispozițiilor legale sus menționate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că încheierea nr. 7 din 15 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2012 a fost dată cu nerespectarea dispozițiilor legale privitoare la compunerea și constituirea legală a instanței, fiind astfel, incident, în cauză, motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea nr. 7 din 15 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, și va trimite cauza pentru rejudecare la aceiași instanță, urmând ca în rejudecare, curtea de apel să analizeze toate cererile și apărările părților, în vederea soluționării temeinice și legale a litigiului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-intervenient B. împotriva încheierii nr. 7 din 15 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2012.

Casează încheierea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2015.