ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2140/2015
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2140/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 2140/2015
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Recursul are ca obiect decizia nr. 628/A din 12 noiembrie 2014, prin care Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins apelul declarat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 1729 din 30 mai 2014 a Tribunalului Harghita, secția civilă, prin care judecătorul sindic a admis acțiunea formulată de SC B. SRL, prin lichidator Cabinet Individual de Insolvență C. și a obligat pârâtul să vireze în contul de faliment al debitoarei SC B. SRL, suma de 11.659,80 RON.
Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, care a fost comunicat părților.
La 09 iulie 2015, intimata a depus note scrise, arătând că recursul este inadmisibil, întrucât este declarat împotriva unei decizii definitive, dar și că motivele de casare invocate nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel că se impune anularea recursului.
Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele:
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional, în art. 129 din Constituția României, dar și în art. 457 C. proc. civ.
Prezentul recurs are ca obiect decizia nr. 628/A din 12 noiembrie 2014, prin care Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins apelul declarat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 1729 din 30 mai 2014 a Tribunalului Harghita, secția civilă, prin care judecătorul sindic a admis acțiunea formulată de SC B. SRL, prin lichidator Cabinet Individual de Insolvență C. și a obligat pârâtul să vireze în contul de faliment al debitoarei SC B. SRL, suma de 11.659,80 RON.
Conform prevederilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 „hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel”.
Or, potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ. „nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”, prevedere menținută și în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, aplicabil proceselor pornite până la data de 31 decembrie 2015.
Prin urmare, decizia recurată are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.
În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva deciziei nr. 628/A din 12 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 octombrie 2015.