ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 884/2024

Ședința publică din data de 17 aprilie 2024

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, secția Civilă la 25.09.2017, reclamanta A.., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. B. S.R.L., a chemat în judecată pe pârâta C., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta să suporte întregul pasiv al societății debitoare, în sumă de 159.774,02 RON.

Reclamanta și-a modificat, prin intermediul cererilor din 19 și 25.02.2019, cuantumul pretențiilor, solicitând obligarea pârâtei la suportarea pasivului debitoarei în cuantum de 154.111,57 RON.

Prin sentința nr. 453/14.04.2022, Tribunalul Harghita, secția Civilă a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A.. a declarat apel.

Prin decizia nr. 34/A/07.02.2023, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis apelul, a schimbat în tot sentința, a admis cererea de chemare în judecată și a obligat pârâta să aducă la masa credală a debitoarei S.C. B. S.R.L. suma de 154.111,57 RON, în vederea acoperirii pasivului acesteia și a cheltuielilor de procedură.

Pârâta C. a declarat recurs împotriva acestei decizii, solicitând casarea ei în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., autoarea căii de atac a susținut că hotărârea instanței de apel cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei, iar motivarea, superficială și eronată cu privire la chestiuni de fapt și de drept, încălcă exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut că decizia atacată a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006, întrucât, din moment ce societatea nu avea bunuri la sfârșitul anului 2013, nu s-a probat folosirea bunurilor societății în folosul propriu al persoanei căreia i se impută starea de insolvență a debitoarei sau în beneficul altei persoane.

Circumscris cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., autoarea căii de atac a criticat decizia recurată pentru încălcarea normelor de procedură reglementate de art. 224 raportat la art. 14 C. proc. civ., art. 6 și art. 13 din același cod, privind contradictorialitatea, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare.

La 02.08.2023, A.. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, prin prisma dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Niciuna dintre părți nu și-a exprimat acordul ca, în ipoteza în care este admisibil în principiu, recursul să fie soluționat de completul de filtru.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; în urma analizării lui în ședința din 14.02.2024, raportul a fost comunicat părților, cu mențiunea că au dreptul de a depune punct de vedere, în termen de 10 zile de la comunicare, fără ca părțile să se prevaleze de acest drept.

Examinând recursul, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., sub aspectul admisibilității lui, Înalta Curte, în complet de filtru, reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și, astfel, nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Recursul are ca obiect decizia nr. 34/A/07.02.2023, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în apel, în materia insolvenței.

În cauză, față de data învestirii instanței cu cererea având ca obiect procedura insolvenței, litigiul este supus dispozițiilor Legii nr. 85/2006, iar potrivit art. 8 alin. (1) din lege, "Curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11. Hotărârile curții de apel sunt definitive", în timp ce art. 12 alin. (1) statuează în sensul că "Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel".

În conformitate cu art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., calea de atac a recursului nu poate fi exercitată împotriva hotărârilor date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Prin urmare, în raport cu dispozițiile legale evocate mai sus, decizia nr. 34/A/07.02.2023, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, este definitivă încă de la pronunțare, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Cum decizia recurată se încadrează în categoria hotărârilor excluse de legiuitor de la controlul de legalitate realizat prin recurs, iar recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală este de natură să încalce principiul legalității căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă C. împotriva deciziei nr. 34/A/07.02.2023, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 aprilie 2024.