ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1665/2024

Ședința publică din data de 26 septembrie 2024

Asupra recursului de față, constată și reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, secția Civilă la data de 03.10.2019, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții B. S.R.L., C. S.R.L. și D., solicitând instanței ca, prin hotărârea care o va pronunța, să oblige pârâții la plata către reclamantă a sumei de 3.442.610 RON, cu titlu de daune, sumă compusă din 1.071.840 RON, reprezentând contravaloarea tichetelor cadou acordate nelegal, pentru care se solicită răspunderea în solidar a pârâților B. S.R.L. și D., din 2.370.770 RON, reprezentând contravaloarea produselor denumite generic "produse acordate în mod gratuit către consumatori", pentru care se solicită răspunderea în solidar a pârâtelor B. S.R.L. și C. S.R.L. și din 1.452.317 RON, reprezentând daune indirecte cauzate prin suportarea unor obligații bugetare suplimentare stabilite de organele de inspecție fiscală din cauza cheltuielilor nedeductibile înregistrate în perioada 2014-2019 și executării culpabile a contractului de comision încheiat între reclamantă și pârâta C. S.R.L., pentru care se solicită, de asemenea, răspunderea în solidar a pârâtelor B. S.R.L. și C. S.R.L.

Prin sentința civilă nr. 438/2023 din 19.04.2023, Tribunalul Harghita, secția Civilă a respins excepțiile autorității de lucru judecat, a lipsei calității procesuale pasive a pârâților, a prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară datei de 03.10.2016 ca lipsită de obiect și a prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 03.10.2016-03.10.2019; a respins ca neîntemeiată acțiunea și a obligat-o pe reclamantă la plata cheltuielilor de judecată, constând în sumele de 20.000 RON către pârâta B. S.R.L. și câte 15.000 RON fiecăruia dintre pârâții C. S.R.L. și D..

Prin încheierea din 29.05.2023, Tribunalul Harghita, secția Civilă a îndreptat eroarea materială de calcul strecurată în considerentele sentinței civile nr. 438/2023, în sensul menționării corecte, respectiv obligă reclamanta la plata cheltuielilor de judecată, constând în sumele de 23.425 RON către pârâta B. S.R.L. și câte 18.425 RON fiecăruia dintre pârâții C. S.R.L. și D..

Împotriva sentinței și încheieri, reclamanta a declarat apel, criticându-le pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin decizia nr. 270/A/17.11.2023, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondate apelurile.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

În motivare, recurenta a susținut că instanța de apel a aplicat în mod greșit art. 1349 C. civ., deoarece a judecat cauza prin prisma art. 998 și art. 999 C. civ. din 1864, atât în ceea ce privește excluderea intereselor sale legitime, cât și în privința recuperării integrale a prejudiciului, fără a conferi eficiență art. 264 C. proc. civ.

Pornind de la această susținere, în expunerea situației de fapt, recurenta a arătat că fapta ilicită constă în faptul că cele două societăți pârâte nu au distribuit tichetele cadou, aspect ce rezultă și din cuprinsul actelor de control efectuate de A.N.A.F.; aceasta consideră că este inechitabil și nelegal ca, în temeiul răspunderii contractuale, să fie obligată la plata unor sume de bani printr-o hotărâre judecătorească, însă când este vorba despre o răspundere delictuală axată pe un raport juridic contractual paralel, asumat de pârâte, nu se mai aplică aceleași principii, ci se respinge acțiunea în baza puterii de lucru judecat.

În continuare, a mai susținut că primele două capete de cerere, deși au o aparentă legătură, sunt autonome, fiind generate prin fapte ilicite distincte, cu prejudicii și legături de cauzalitate diferite. A argumentat că anularea deciziei de impunere nr. x/28.06.2019 de către instanțele de contencios administrativ în dosarul nr. x/2020 și renunțarea la cel de-al doilea capăt de cerere nu înseamnă că trebuia respinsă acțiunea în ceea ce privește primul petit.

Concluzionând, a susținut că hotărârile pronunțate sunt nelegale, având în vedere că poziția procesuală a pârâților a fost ignorată.

Cel de-al doilea motiv de recurs vizează aplicarea greșită a art. 431 C. proc. civ., în argumentarea căruia recurenta a afirmat că excepția puterii de lucru judecat putea fi invocată doar cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, față de care renunțase, nu și în raport cu primul capăt.

Totodată, a arătat că instanța nu a indicat clar în ce măsură și în legătură cu ce aspecte din hotărârea dată în contencios administrativ s-a invocat excepția puterii de lucru judecat, ceea ce reprezintă o deficiență a motivării hotărârii instanței de fond.

În continuare, recurenta a prezentat pe larg aspecte legate de prejudiciul suferit, activitatea și modul de operare a celor două societăți pârâte, evidențiind că instanța de apel nu a dat eficiență probelor administrate în apel și că în dosarul purtat în contencios nu a fost discutată problema caracterului fictiv al distribuirii tichetelor cadou.

Astfel, în privința activității societăților C. S.R.L. și B. S.R.L., recurenta a arătat că aceste două societăți au susținut că nu au fost implicate în distribuirea tichetelor cadou sau a produselor gratuite, iar instanțele au minimalizat activitatea efectivă a acestora în cadrul contractului de intermediere, tratând activitatea lor ca fiind una lipsită de importanță și redusă doar la înregistrarea în contabilitate a tichetelor, fără a detalia necesitatea și utilitatea activității lor în contract.

Recurenta a menționat că, deși valoarea comisionului perceput de aceste firme era substanțială și că activitatea lor prestată nu justifica onorariile încasate, acestea au introdus pe rolul instanțelor două cereri de chemare în judecată pentru sume importante, menționând dosarul nr. x/2021 - pretenții de 952.011 RON și penalități și dosarul nr. x/2022 - pretenții de 361.875 RON, penalități și alte daune.

În plus, recurenta a invocat faptul că instanța a omis că obiectul său de activitate nu era distribuirea tichetelor, ci vânzarea produselor de tutun, distribuirea tichetelor fiind invenția pârâtelor C. S.R.L. și B. S.R.L., context în care a evidențiat discrepanțele din raționamentul instanței de apel, care nu a acordat atenția cuvenită probelor depuse, inclusiv facturile și procesele-verbale emise de cele două firme.

În sprijinul celor afirmate, recurenta a detaliat schema de operare dintre pârâți, subliniind relevanța în cauză a art. 1.309 C. civ. în ceea ce îl privește D., precum și faptul că au fost ignorate prevederile art. 802 și art. 803 C. civ.; în acest sens, a arătat că tichetele de cadouri au fost distribuite în mod fraudulos, context în care a detaliat pe larg în ce constă culpa fiecărui pârât.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 10.05.2024, intimații-pârâți au depus la dosar întâmpinare, invocând excepția nulității recursului, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului.

Înalta Curte a luat în examinare excepția nulității recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., reține următoarele:

Articolul 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Sancțiunea nulității este incidentă nu numai în cazul în care lipsesc motivele de nelegalitate, ci și în situația în care acestea sunt invocate formal sau vizează aspecte de netemeinicie. Soluția nulității la care legiuitorul s-a oprit este justificată de împrejurarea că recursul este o cale extraordinară de atac, în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

În cauză, recurenta a indicat în mod expres motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Curtea de apel a dat eficiență art. 431 alin. (2) C. proc. civ. și efectului pozitiv al lucrului judecat conferit de sentința nr. 18/19.03.2021, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă, reținând că aspectul litigios referitor la veridicitatea distribuirii tichetelor cadou și a produselor oferite gratuit clienților reclamantei a fost tranșat cu putere de lucru judecat și, prin urmare, nu mai poate face obiectul unei noi analize judiciare în prezentul litigiu; în acest context, instanța a înlăturat susținerile reclamantei privind pretinsa încălcare de către pârâți a obligațiilor contractuale.

Așadar, într-un prim considerent, Înalta Curte constată că hotărârea atacată nu cuprinde statuări în privința aplicării art. 1.349 C. civ. care să fie verificate prin prisma criticilor recurentei, context în care susținerile recurentei sub acest aspect nu au fundament.

Totodată, instanța supremă reține că, sub pretextul unei interpretări și aplicări greșite a art. 431 C. proc. civ., în esență, recurenta face trimitere la situația de fapt, schema de operare dintre pârâți și presupusul caracter fictiv al distribuirii tichetelor cadou; aceasta susține că instanța de apel nu a dat eficiență probelor administrate în apel și că, în dosarul purtat anterior în fața instanței de contencios administrativ, nu a fost discutată chestiunea supusă analizei în prezenta cauză, situație în care au fost expuse aspecte factuale.

Prin argumentele expuse în memoriul de recurs, autoarea căii de atac nu prezintă un raționament care să invalideze aplicarea puterii de lucru judecat, reținută de instanța de apel; aceasta urmărește restabilirea stării de fapt și o evaluare a probelor, scopul fiind acela de a demonstra prejudiciul suferit de reclamantă ca urmare a neîndeplinirii obligației pârâților de a distribui efectiv către clienți tichetele cadou și produsele acordate gratuit. Aceasta ar presupune un control de fond, incompatibil cu examenul de legalitate pe care instanța supremă îl poate desfășura în această cale extraordinară de atac.

Față de considerentele anterior expuse, cum analiza criticilor invocate a condus la concluzia că niciuna dintre acestea nu poate fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2), cu aplicarea art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul astfel declarat și, întrucât recurenta-reclamantă a pierdut procesul, aceasta urmează să fie obligată, la cererea intimaților-pârâți la plata sumei de 10.000 RON către fiecare din aceștia, cu titlu de cheltuieli de judecată, în baza art. 451, art. 452 și 453 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 270/A/17.11.2023, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. S.R.L., B. S.R.L. și D..

Obligă recurenta-reclamanta la plata sumelor de 10.000 RON către intimata-pârâtă C. S.R.L., de 10.000 RON către intimata-pârâtă B. S.R.L. și de 10.000 RON către intimatul-pârât D., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2024.