ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 483/2016

Decizia nr. 483/2016

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, sub nr. x/33/2013 reclamanta Compania Națională Poșta Română SA în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Legislație și Reglementare în Domeniul Activelor Statului și Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Cluj, a solicitat instanței să dispună anularea Deciziei din 22 februarie 2013 privind soluționarea Plângerii prealabile formulate împotriva Dispoziției obligatorii din 29 noiembrie 2012 și a Raportului de inspecție economico-financiară din 29 noiembrie 2012 formulată de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Legislație și Reglementare în Domeniul Activelor Statului și implicit anularea Dispozițiilor obligatorii din 29 noiembrie 2012 și a Raportului de inspecție economico-financiară din 2012 emise de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Cluj, apreciind că actele enumerate sunt nelegale.

Hotărârea primei instanțe

Prin Sentința civilă nr. 574 din 26 noiembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta Compania Națională Poșta Română SA în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Legislație și Reglementare în Domeniul Activelor Statului, fiind anulat în parte Raportul de inspecție economico-financiară din 29 noiembrie 2012, Dispoziția obligatorie din 2012 emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj și Decizia din 22 februarie 2013 emisă de Direcția Generală de Legislație și Reglementare în Domeniul Activelor Statului, cu privire la obligațiile stabilite în sarcina reclamantei de înregistrate în contabilitate și recuperarea penalităților calculate la venituri aferente:

- perioada 20 ianuarie 2010 - 26 iulie 2012 în ceea ce privește Contractul nr. X din 1 septembrie 2009 încheiat cu SC A. SA;

- perioada 30 noiembrie 2010 - 27 martie 2012 în ceea ce privește contractul nr. Y din 8 iunie 2010 încheiat cu SC A. SA;

- perioada 11 februarie 2010 - 4 septembrie 2012 în ceea ce privește contractul nr. Z din 1 septembrie 2010 încheiat cu SC A. SA.

Au fost menținute celelalte măsuri cuprinse în Raportul de inspecție economico-financiară din 29 noiembrie 2012, dispoziția obligatorie din 29 noiembrie 2012, emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Cluj și Decizia privind soluționarea plângerii prealabile din 22 februarie 2013 emisă de Direcția Generală de Legislație și Reglementare în Domeniul Activelor Statului.

În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut în esență, că în mod greșit s-a stabilit în cuprinsul raportului de inspecție economico-financiară, cu încălcarea clauzelor contractuale expuse în contractele nr. X din 1 septembrie 2009, Z din 1 septembrie 2011 și Y din 8 iunie 2010, încheiate de reclamantă cu SC A. SA, că obligațiile contractuale principale de realizare a lucrărilor au luat sfârșit doar la momentul recepției finale sau ulterior acesteia, întrucât nu există identitate între obligațiile de efectuare a lucrărilor obiect al contractelor și cea de garanție, pentru neîndeplinirea obligației de garanție de bună execuție fiind stipulată sancțiunea specifică a dreptului achizitorului de a emite pretenții asupra fondului de garanție de bună execuție în limita prejudiciului creat.

În ceea ce privește Contractul nr. W din 22 septembrie 2011 având ca obiect furnizare lemn de foc, s-a apreciat că în mod corect s-a stabilit în sarcina reclamantei prin actele contestate, obligațiile de înregistrare în contabilitate și recuperarea penalităților calculate la veniturile aferente contractului, având în vedere dispozițiile art. 11.1 din contract.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva Sentinței civile nr. 574/2013 a Curții de Apel Cluj a declarat recurs atât reclamanta Compania Națională Poșta Română SA cât și pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca și Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Legislație și Reglementare în Domeniul Activelor Statului.

Prin recursul declarat de reclamanta Compania Națională Poșta Română SA, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304

1

din vechiul C. proc. civ. s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii formulate, cu consecința anulării Raportului de inspecție economico-financiare din 29 noiembrie 2012, a Dispoziției obligatorii din 29 noiembrie 2013, emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj și a Deciziei din 22 februarie 2013 emise de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Legislație și Reglementare în Domeniul Activelor Statului, raportat la momentul executării obligației principale a contractelor, obligații care au încetat la momentul recepției la terminarea lucrărilor, conform art. 16 din H.G. nr. 273/1994.

În subsidiar, se solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul aplicării pct. 11.1 din cele trei contracte de lucrări.

În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta arată că hotărârea instanței de fond a fost dată cu greșita aplicare a legii, fără a se ține cont de dispozițiile art. 16 din H.G. nr. 273/1994 și dispozițiile art. 11.1 din contractele de lucrări.

Penalitățile contractuale trebuie avute în vedere raportat la executarea obligației principale a contractelor, obligații considerate a fi executate, dacă remedierile ce urmează a fi executate "nu sunt de natură să afecteze utilizarea lucrărilor conform destinației", la data recepției la terminarea lucrărilor.

Referitor la Contractul de lucrări nr. X din 1 septembrie 2009, încheiat cu SC A. SA, în mod greșit s-a apreciat de prima instanță că pentru unele lucrări nu au fost respectate termenele de execuție, acestea fiind lucrări de remediere.

Remedierea unor lucrări nu poate fi interpretată ca lucrări neexecutate care să fie supuse penalităților. Ca urmare, nu au existat lucrări nefinalizate, ci doar lucrări ce au necesitat remedieri, motiv pentru care se impune anularea în totalitate a măsurilor dispuse.

Referitor la Contractul nr. Y din 8 iunie 2010, încheiat cu SC A. SA, recurenta arată că nu există lucrări neexecutate și ca urmare se impune anularea în totalitate a măsurilor dispuse, iar în subsidiar corectarea majorărilor calculate de la data de 16 octombrie 2010 până la 10 noiembrie 2010, de la 1.498 RON la suma de 44 RON.

- Referitor la Contractul de lucrări nr. Z încheiat cu SC A. SA se arată că lucrările au fost finalizate până la întocmirea Procesului-verbal din 18 ianuarie 2010, în care se precizează admiterea la recepție a lucrărilor, cu recomandarea de remediere a unor lucrări. Neexistând lucrări nefinalizate, ci doar lucrări care necesită remediere se impune anularea în tot a măsurilor dispuse de organele fiscale.

Contractul de furnizare nr. W din 22 septembrie 2011, încheiat cu SC B. SRL, a fost respectat de părțile contractante, durata de execuție fiind de 75 zile, iar termenul de livrare nu a fost depășit. În contractul de furnizare la pct. 8.1 a fost omis unul din cuvintele "fiecare", similar cu contractul încheiat în anul 2009, pe care echipa de inspecție economico-financiară l-a examinat.

Ca urmare, lucrările fiind executate se impune admiterea recursului și anularea în tot a actelor contestate, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul aplicării dispozițiilor art. 11.1 din contractul de lucrări.

Recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca

Prin recursul declarat, recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului, casarea sentinței și rejudecând pe fond, să se dispună respingerea în tot a acțiunii formulate de reclamanta SC Compania Națională Poșta Română SA.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că instanța de fond în mod greșit a stabilit situația de fapt și în mod greșit au fost interpretate clauzele contractuale inserate în cele trei contracte încheiate de reclamante cu SC A. SA.

Referitor la Contractul de lucrări din 1 septembrie 2009, față de conținutul Procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, nu se poate admite că lucrările au fost finalizate atâta timp cât în procesul-verbal se menționează lucrări nefinalizate.

Procesul-verbal de recepție finală este singurul document care atestă finalizarea integrală a lucrărilor și respectarea condițiilor impuse prin procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor conform cap. II art. 34 lit. b) și art. 26 din H.G. nr. 273/1994.

Cu privire la Contractul de lucrări nr. Y din 8 iunie 2010 încheiat cu SC A. SA, datorită faptului că nu au fost respectate termenele de executare a lucrărilor, reclamanta avea obligația de a deduce din prețul contractului, ca penalitate, o sumă echivalentă cu o cotă procentuală din prețul contractului, rămas de executat de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere.

Având în vedere faptul că în procesul-verbal de recepție încheiat la finalizarea lucrărilor precum și în procesul-verbal de recepție finală sunt prevăzute remedieri ale lucrărilor, rezultă că lucrările nu au fost efectiv finalizate. A considera că lucrările au fost finalizate, însemnă a ignora cuprinsul procesului-verbal menționat unde se precizează completarea sau finalizarea unor lucrări.

Aceleași critici vizează și contractul de lucrări din 1 septembrie 2009 încheiat cu SC A. SA în sensul că prin procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor s-a dispus remedierea unor lucrări cu termen la 10 februarie 2010, dar nu exista nici un înscris din care să rezulte că lucrările au fost remediate.

Față de mențiunile din procesul-verbal de recepție, nu se poate admite că lucrările au fost finalizate în totalitate, procesul-verbal de recepție finală fiind singurul document care atestă finalizarea integrală a lucrărilor (H.G. nr. 273/1994 ).

Recursul declarat de recurentul - pârât Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Legislație și Reglementare în Domeniul Activelor Statului

Recurentul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Legislație și Reglementare în Domeniul Activelor Statului, critică sentința pronunțată de prima instanță în raport de motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 și art. 488 pct. 8 C. proc. civ., arătând că hotărârea pronunțată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, sentința fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurenta concluzionează că instanța de fond a stabilit greșit situația de fapt rezultată din executarea celor trei contracte, considerentele sentinței fiind greșite.

În legătură cu Contractul de lucrări nr. X din 1 septembrie 2009 se arată că din probatoriul analizat rezultă că executantul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, iar instanța nu a ținut cont de faptul că doar prin Adresa din 25 iulie 2012 s-a confirmat că lucrările de remediere consemnate în procesul-verbal de recepție finală au fost executate.

De asemenea și pentru Contractul de lucrări din 8 iunie 2010, executantul nu a respectat clauzele contractuale, iar din procesul-verbal de recepție finală rezultă că s-a recomandat efectuarea unor reparații cu termen la data de 30 aprilie 2012.

În legătură cu Contractul de lucrări din 1 septembrie 2009, termenul pentru efectuarea lucrărilor de remediere a fost stabilit la data de 10 februarie 2010, lucrările nefiind finalizate.

Ca urmare în mod greșit a reținut instanța de fond că perioadele vizând obligațiile stabilite în sarcina reclamantei de înregistrare în contabilitate și recuperare a penalităților calculate la veniturile aferente celor trei contacte ar fi "ulterioare datei la care s-a constatat finalitatea lucrărilor".

În opinia recurentei data la care au fost întocmite procesele-verbale de recepție a lucrărilor nu se confundă cu data "îndeplinirii efective a obligațiilor".

Recurenta-reclamantă Compania Națională Poșta Română SA a formulat întâmpinare la recursurile declarate de recurenții-pârâți Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca și Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Legislație și Reglementare în Domeniul Activelor Statului arătând că în raport de dispozițiile art. 16 din H.G. nr. 273/1994 și art. 15.2 alin. (2) din contracte, etapa recepției la terminarea lucrărilor nu poate fi confundată cu etapa recepției finale, astfel că se impune respingerea recursurilor declarate de cele două pârâte.

Și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamantă, solicitând în esență, respingerea recursului ca nefondat, hotărârea instanței de fond fiind legală în raport de contractele de lucrări încheiate de recurenta-reclamantă SC A. SA.

Prin răspunsul la întâmpinare, formulat de reclamanta SC A. SA au fost reiterate motivele de recurs formulate prin cererea inițială, solicitând în esență, admiterea recursului său și respingerea recursurilor formulate de cele două recurente-pârâte.

Procedura filtru

În procedura filtru reglementată de dispozițiile art. 493 C. proc. civ., instanța de recurs a verificat îndeplinirea cerințelor de formă prevăzute de art. 486 C. proc. civ., fiind întocmit și comunicat părților raportul asupra admisibilității în principiu a recursurilor declarate în cauză, conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ., iar prin Încheierea de ședință din data de 11 decembrie 2015, au fost admise în principiu recursurile declarate în cauză, fiind fixat termen pentru judecarea recursurilor, conform art. 493 pct. 7 C. proc. civ.

Hotărârea instanței de recurs

Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate de cele trei recurente, raportat la dispozițiile legale incidente, se constată că în cauză nu subzistă motive de casare a hotărârii pronunțate în primul ciclu procesual, recursurile urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:

Se reține că reclamanta Compania Națională Poșta Română SA și-a întemeiat în drept recursul declarat, pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 304

1

din vechiul C. proc. civ. dar în cauză sunt aplicabile dispozițiile Noului C. proc. civ., motivele de casare invocate încadrându-se pe dispozițiile art. 488 pct. 8 din Noul C. proc. civ., criticile acestei recurente urmând a fi analizate prin raportare la dispozițiile menționate.

Cei trei recurenți, respectiv reclamanta Compania Națională Poșta Română SA, pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Legislație și Reglementare în Domeniul Activelor Statului au criticat sentința recurată în raport de dispozițiile art. 488 pct. 8 în sensul că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, iar recurentul Ministerul Finanțelor Publice a criticat sentința și în raport de dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Dispozițiile art. 488 pct. 6 vizează atât nemotivarea cât și motivarea contradictorie a hotărârii pronunțate dar în cauza de față, hotărârea pronunțată de prima instanță îndeplinește cerințele impuse de dispozițiile art. 425 lit. b) C. proc. civ., instanța de fond stabilind pe deplin situația de fapt, arătând pe larg, în raport de fiecare contract analizat, care au fost considerentele de fapt și drept avute în vedere pentru admiterea în parte a acțiunii promovată de reclamanta Compania Națională Poșta Română SA, situație în care motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. nu poate fi reținut.

Dealtfel, aceste motiv de recurs a fost invocat formal de recurentul Ministerul Finanțelor Publice, criticile formulate subsumându-se motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Cu privire la incidența în cauză a motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. ce vizează încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, urmează a fi analizate în raport de criticile formulate de toți cei trei recurenți, având în vedere strânsa legătură dintre criticile formulate și situația de fapt și drept constatată de instanță.

Criticile recurenților vizează executarea/neexecutarea următoarelor contracte:

- Contractul de lucrări nr. X din 1 septembrie 2009, încheiat între reclamanta Compania Națională Poșta Română SA - Direcția Regională Poștă Cluj și SC A. SA;

- Contractul de lucrării nr. Z din 1 septembrie 2009 încheiat între reclamanta Compania Națională Poșta Română SA și SC A. SA;

- Contractul de furnizare nr. W din 22 septembrie 2011 încheiat de reclamanta Compania Națională Poșta Română SA și SC B. SRL.

Recurenții critică modalitatea de interpretare a clauzelor contractuale și a dispozițiilor legale incidente; termenele de execuție; recepția la terminarea lucrărilor și recepția finală; respectiv interpretarea dispozițiilor H.G. nr. 273 din 14 iunie 1994 prin care a fost aprobat Regulamentul de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora.

Potrivit art. 3 din Regulamentul de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora, aprobat prin H.G. nr. 273/1994, "Recepția lucrărilor de construcții de orice categorie și instalații aferente acestora (...) se realizează în două etape: 1. recepția la terminarea lucrărilor; 2. recepția finală la expirarea perioadei de garanție."

Potrivit art. 16 din Regulament, "Comisia de recepție recomandă admiterea recepției în cazul în care nu exista obiecții sau cele care s-au consemnat nu sunt de natură să afecteze utilizarea lucrării conform destinației sale".

De asemenea, potrivit art. 22 din Regulament aprobat prin H.G. nr. 273/1994, în cazul în care admiterea recepției se face cu obiecții, în procesul-verbal de recepție se vor indica în mod expres lipsurile care trebuie remediate și termenele de remediere potrivit art. 30 din Regulament, Anexa 1 la H.G. nr. 273/1994, iar după acceptarea recepției de către investitor, cu sau fără obiecții, acesta nu mai poate emite alte solicitări de remediere lucrări, penalizări, diminuări de valori.

Recepția finală de expirare a perioadei de garanție stabilită la art. 3 din Regulament este reglementată ca etapă distinctă la Cap. 3 art. 32 - 39.

Față de dispozițiile legale evocate se constată că instanța de fond în mod corect a reținut în raport de situația de fapt vizând executarea contractelor că se identifică două etape de recepție, respectiv: recepția la terminarea lucrărilor și recepția finală la expirarea perioadei de garanție.

Astfel procesele-verbale de recepție pentru terminarea lucrărilor au fost întocmite în raport de dispozițiile art. 16 și 22 din Regulament, recepțiile fiind admise, stabilindu-se totodată termen pentru remedierea lucrărilor, termene respectate conform proceselor-verbale de recepție finală încheiate conform art. 36 din Regulament.

Pentru Contractul de lucrări nr. X din 1 septembrie 2009 s-a încheiat Procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor în 17 decembrie 2009, iar termenul pentru remedierea lucrărilor a fost stabilit la 20 ianuarie 2010, iar prin Procesul-verbal de recepție finală din 28 martie 2012 s-a constatat că lucrările au fost terminate la 19 ianuarie 2010, consemnându-se în anexa 2 - lucrări care necesită remediere.

Pentru contractul de lucrări nr. Z din 1 septembrie 2010 a fost încheiat Procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor din 29 noiembrie 2010, stabilindu-se termen pentru remedierea lucrărilor la data de 10 decembrie 2010, iar prin Procesul-verbal de recepție finală încheiat în raport de dispozițiile art. 36 din Regulament, s-a constatat că lucrările au fost finalizate complet la data de 29 noiembrie 2010.

Procesul-verbal de recepție de terminare a lucrărilor vizând contractul nr. Z din 1 septembrie 2009 a fost întocmit la data de 18 ianuarie 2010, fiind recomandată admiterea recepției (art. 16 din H.G. nr. 273/1994), stabilind termen pentru remedierea unor lucrări la 10 februarie 2010 conform art. 22 din Regulament, iar prin Procesul-verbal de recepție finală din 4 septembrie 2010 s-a constatat că lucrările au fost executate complet la data de 10 februarie 2010.

Față de situația de fapt și drept expusă, se constată că alegațiile recurentelor nu pot fi reținute, instanța de fond interpretând și aplicând corect dispozițiile din Regulamentul de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora, aprobat prin H.G. nr. 273/1994, lucrările fiind finalizate în termenele menționate în procesele-verbale de terminare a lucrărilor, termene stabilite în raport de art. 22 din Regulament, fapt confirmat prin procesele-verbale de recepție finală întocmite în raport de dispozițiile art. 36 din Regulament.

De asemenea, instanța de fond a făcut o interpretare corectă a clauzelor contractuale făcând distincție între obligația de executare a lucrărilor și obligația de garanție a lucrărilor, sancțiunile pentru neexecutarea cele două obligații fiind diferite, criticile cu referire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 16 din H.G. nr. 273/1994 și art. 11 din contractele de lucrări ce vizează "sancțiunile pentru neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor", neputând fi reținute.

Recurenta-reclamantă Compania Națională Poșta Română SA a criticat sentința pronunțată de instanța de fond și cu privire la contractul de lucrări nr. W din 22 septembrie 2011, având ca obiect furnizarea de lemne de foc, contract încheiat de reclamantă cu SC B. SRL, valoarea totală a contractului fiind de 417.238,14 RON, susținând că termenul de livrare nu a fost depășit, instanța interpretând greșit clauzele contractuale.

Susținerea recurentei în sensul "omisiunii" față de contractul din 2009 a mențiunii "fiecare" de la clauza 8.1 din contract nu are un fundament legal, instanța de fond analizând clauzele contractuale în raport de conținutul lor concret, voința părților fiind clar exprimată în contractul care reprezintă legea părților conform art. 968 - 969 C. civ.

Față de conținutul clauzelor contractuale se constată că în mod corect s-a reținut că termenul de livrare a fost depășit, în raport de dispozițiile art. 8 din contract termenul de livrare maxim fiind de 15 respectiv 10 zile de la comanda transmisă de achizitor. În condițiile în care comanda transmisă de achizitor nu este datată și înregistrată, termenul de livrare începe să curgă de la data încheierii contractelor, respectiv 22 septembrie 2011, penalitățile de întârziere fiind datorate până la data recepției.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că în cauză nu subzistă motivele de casare întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., context în care, în temeiul art. 496 C. proc. civ. vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de reclamanta Compania Națională Poșta Română SA și de pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca și Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Legislație și Reglementare în Domeniul Activelor Statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de reclamanta Compania Națională Poșta Română SA și de pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca și Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Legislație și Reglementare în Domeniul Activelor Statului împotriva Sentinței civile nr. 574 din 26 noiembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2016.

Procesat de GGC - MI