ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1148/2015

Decizia nr. 1148/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 11 din 22 ianuarie 2014 Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția prematurității introducerii acțiunii și a respins acțiunea în contencios administrativ având ca obiect „obligația de a face” formulată de reclamanta Școala Creștină "A" - cu Clasele I - XII Suceava, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, Ministerul Educației Naționale, Inspectoratul Școlar al Județului Suceava și Municipiul Suceava prin Primar, ca prematur introdusă.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin acțiunea formulată reclamanta Școala Creștină "A" - Cl. I - XII în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Suceava, Inspectoratul Școlar al Județului Suceava și Municipiul Suceava prin Primar a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să oblige:

- Guvernul României să-și îndeplinească atribuțiunile prevăzute în Anexa nr. 7 la Legea nr. 293/2011 a bugetului de stat pe anul 2012, în sensul de a emite hotărârea cu privire la repartizarea pe unități administrativ-teritoriale a sumelor necesare finanțării de bază a unităților din învățământul particular și confesional acreditat;

- Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să propună Guvernului României repartizarea pe unități administrativ teritoriale a sumelor alocate care să fie cuprinsă în hotărârea de guvern, potrivit metodologiei elaborate de acest minister conform art. 101 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 a educației naționale;

- Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava să emită decizia cu repartizarea sumelor, pentru reclamantă și pentru toți beneficiarii aparținând de ordonatorul principal - Municipiul Suceava - obligație prevăzută de art. 4 din H.G. 1.274 din 21 decembrie 2011, precum și să repartizeze din taxa pe valoare adăugată pentru reclamantă suma cuvenită pentru anul 2012, potrivit calculului conform metodologiei aprobate prin H.G. 1.274/2011 și sumei repartizate prin hotărâre de guvern pe unități administrativ-teritoriale;

- Inspectoratul Școlar al Județului Suceava să verifice și să acorde asistență tehnică de specialitate cu privire la repartizarea sumelor defalcate pe Municipiul Suceava (în raport de care se va emite decizia de către DGFP Suceava), astfel cum se prevede în art. 4 alin. (3) din H.G. 1.274/2011;

- Municipiul Suceava prin primar, în calitate de ordonator principal de credite să transmită datele comunicate, conform art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 1.274/2011, către DGFP Suceava cu privire la repartizarea sumei cuvenite reclamantei, conform documentației întocmite de aceasta și verificate de Inspectoratul Școlar al Județului Suceava;

- pârâtele la plata daunelor cominatorii de câte 100 RON pe fiecare zi întârziere, începând cu data introducerii acțiunii și până la îndeplinirea obligațiilor legale.

Pârâții Ministerul Educației Naționale și Guvernul României, prin întâmpinările depuse la dosar, au invocat excepția prematurității cererii introductive, solicitând respingerea acțiunii ca fiind prematur introdusă, fiind incidente în speță prevederile art. II din O.U.G. nr. 92/2012.

Pârâtul Municipiul Suceava - prin Primar, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Suceava, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea ca inadmisibilă a acțiunii.

Curtea de Apel a apreciat că acțiunea reclamantei vizează practic, alocarea acesteia, între alte unități de învățământ, a sumei necesare finanțării sale de bază ca unitate de învățământ particular și confesional acreditată. Mecanismul de realizare a acestei finanțări, este într-adevăr stabilit prin Legea 1/2011 a educației naționale (art. 101 alin. (2) acesta antrenând și Legea nr. 293/2011 a bugetului de stat pentru anul 2012 - anexa 7 (prin care s-a alocat suma de 30.000 RON în scopul finanțării de bază); Legea nr. 283/2011 prin O.U.G. nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 - O.U.G. nr. 37/2008 (conform cărora până la începutul anului școlar 2012 - 2013 nu se acordă finanțare, iar cu începere din anul 2012 - 2013 aceasta se acordă în limita costului standard); H.G. 1.274/2011 care stabilește metodologia de calcul pentru stabilirea costului standard pe elev și care se finalizează prin stabilirea pentru fiecare beneficiar a sumei ce i se repartizează.

Această amplă procedură, vizează ordonatorii principali de credite, Direcția Generală a Finanțelor Publice și unitățile de învățământ.

Prin O.U.G. nr. 92 din 18 decembrie 2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învățământului și cercetării precum și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2013 se stabilesc însă la art. II, următoarele:

- prevederile art. 9 alin. (2) și art. 101 alin. (2) referitor la finanțarea de bază pentru învățământul preuniversitar particular și confesional acreditat, precum și prevederile art. 27 alin. (6) și art. 361 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 1/2011 a educației Naționale, se prorogă până la data de 31 decembrie 2013.

Astfel, instanța de fond a apreciat că acțiunea formulată de reclamantă la 14 decembrie 2012 este prematur introdusă față de dispozițiile O.U.G. nr. 92/2012. După 31 decembrie 2013 reclamanta poate formula o astfel de cerere, evident prin reluarea procedurii prealabile la organele competente.

Împotriva hotărârii instanței de fond, reclamanta Școala Creștină A. - clasele I - XII a declarat recurs.

În motivarea recursului se arată că prin acțiunea formulată s-a solicitat alocarea sumelor de bani necesare finanțării de bază ca unitate de învățământ preuniversitar particular și confesional acreditată.

Recurenta consideră că modalitatea de soluționare a cauzei pe excepție este greșită, având în vedere neretroactivitatea legii civile, precum și în raport de preciziile făcute, prin care și-a restrâns acțiunea, în sensul că a solicitat obligarea pârâtelor la îndeplinirea „obligației de a face" doar cu privire la drepturile care se cuveneau a fi alocate pentru perioada septembrie - decembrie 2012. De altfel, aceste precizări au fost susținute și cu ocazia dezbaterii fondului, potrivit celor consemnate în practicaua încheierii din 15 ianuarie 2014.

În susținerea recursului se invocă și se citează texte de lege incidente cauzei, în opinia recurentei.

De asemenea, recurenta mai susține că datorită faptului că prin O.U.G. nr. 92/2012 „obligația de a face" a pârâtelor a devenit afectată de un termen suspensiv prin voința legiuitorului, care s-a împlinit la 31 decembrie 2013, termen prorogat ulterior până la 31 decembrie 2014 prin O.U.G. 103/2013, nu poate transforma, așadar, dreptul dedus judecății din unul pur și simplu într-unul afectat de un termen suspensiv, pentru că se opun dispozițiilor art. 1 din Protocolul 1 Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dar și dispozițiilor ar. 15 alin. (2) din Constituție și dispozițiilor art. 66 alin. (1) din Legea nr. 24/2000.

Prin întâmpinare, Guvernul României a invocat excepția lipsei calității de reprezentat a semnatarului recursului, excepție pe care Înalta Curte o va respinge ca neîntemeiată, având în vedere că la dosarul cauzei există împuternicirea avocațială a avocatului, iar recursul este semnat și ștampilat de acesta.

Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Instanța de fond a reținut că prin acțiunea formulată recurenta-reclamantă a solicitat, față de Guvernul României, ca această autoritate să își îndeplinească atribuțiile prevăzute în Anexa nr. 7 la Legea nr. 293/2011 a bugetului de stat pe anul 2012, în sensul de a emite hotărârea cu privire la repartizarea pe unități administrativ-teritoriale a sumelor necesare finanțării de bază a unităților din învățământul particular și confesional acreditat.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că potrivit prevederilor art. 101 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 a educației naționale, statul asigură finanțarea de bază pentru toți preșcolarii și pentru toți elevii din învățământul primar, gimnazial, profesional și liceal de stat, particular și confesional acreditat, precum și pentru elevii din învățământul postliceal de stat.

Prin Legea nr. 293/2011 a bugetului de stat pe anul 2012, Anexa nr. 7, pentru îndeplinirea prevederilor art. 101 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 a educației naționale, a fost alocată suma de 30.000 RON pentru finanțarea de bază din învățământul particular și confesional acreditat, sens în care se prevede că această sumă se repartizează pe unități administrativ-teritoriale prin hotărâre de guvern.

Legea nr. 283/2011 privind aprobarea O.U.G. nr. 80/2011 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, prevede că "până la începutul anului școlar 2012 - 2013 nu se acordă finanțarea de bază pentru elevii din învățământul primar particular acreditat, prevăzută de art. 101 alin. (2) din Legea nr. 1/2011", iar începând cu anul 2012 - 2013, finanțarea de bază se asigură conform art. 101 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 din bugetul de stat, în limitele costului standard pe elev.

Metodologia de calcul pentru determinarea costului standard pe elev a fost adoptată prin H.G. nr. 1.274/2011, aceste norme stabilind practic o procedură la finalul căreia fiecare beneficiar al finanțării de bază să-și primească suma ce i se repartizează.

Prin O.U.G. nr. 92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învățământului și cercetării, precum și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2013, se stabilește că finanțarea de bază pentru învățământul preuniversitar particular și confesional acreditat, se prorogă până la data de 31 decembrie 2013.

Deci, în mod corect a constatat instanța de fond faptul că acțiunea formulată la 14 decembrie 2012 este prematur introdusă față de dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 92/2012.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, iar susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite.

În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului recursului invocată de intimatul-pârât Guvernul României.

Respinge recursul declarat de reclamanta Școala Creștină A. - clasele I - XII împotriva Sentinței nr. 11 din 22 ianuarie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2015.

Procesat de GGC - LM