ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7268/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

judiciare

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Suceava, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, la

data de 17 decembrie 2012 sub nr. 1008/39/2012, reclamanta Școala Creștină

„Filadelfia” - Clasele I-XII în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, M.E.C.T.S.,

Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Suceava, Inspectoratul

Școlar al Județului Suceava și Municipiul Suceava prin Primar a solicitat

următoarele:

- Guvernul României,

să-și îndeplinească

atribuțiunile prevăzute în Anexa nr. 7 la Legea nr. 293/2011 a bugetului de

stat pe anul 2012, în sensul de a emite hotărârea cu privire la repartizarea pe

unități administrativ teritoriale a sumelor necesare finanțării de bază a

unităților din învățământul particular și confesional acreditat.

-

M.E.C.T.S.

să fie obligat pe baza datelor comunicate din teritoriu,

să propună Guvernului României repartizarea pe unități administrativ

teritoriale a sumelor alocate care să fie cuprinse în hotărârea de guvern menționată;

-

Direcția

Generală a Finanțelor Publice Suceava,

pe baza datelor

comunicate de ordonatorul principal de credite - Municipiul Suceava prin primar

să fie obligată să emită decizia cu repartizarea sumelor, pentru reclamantă și

pentru toți beneficiarii aparținând de ordonatorul principal - Municipiul

Suceava - obligație prevăzută de art. 4 din H.G. nr. 1274 din 21 decembrie

2011.

Totodată,

s-a mai solicitat ca această pârâtă să fie obligată să repartizeze din taxa pe

valoare adăugată pentru reclamantă suma cuvenită pentru anul 2012, potrivit

calculului conform metodologiei aprobate prin H.G. nr. 1274/2011 și sumei

repartizate prin hotărâre de guvern pe unități administrativ teritoriale.

-

Inspectoratul

Școlar al Județului Suceava

să fie obligat să

verifice și să acorde asistență tehnică de specialitate cu privire la

repartizarea sumelor defalcate pe Municipiul Suceava (în raport de care se va

emite decizia de către D.G.F.P. Suceava), astfel cum se prevede în art. 4 alin.

(3) din H.G. nr. 1274/2011.

-

Municipiul Suceava prin primar,

în

calitate de ordonator principal de credite să fie obligat în temeiul art. 4 alin.

(2) din H.G. nr. 1274/2011 să transmită datele comunicate conform art. 4 alin.

(1), către D.G.F.P. Suceava cu privire la repartizarea sumei cuvenite

reclamantei, conform documentației întocmite de aceasta și verificate de

Inspectoratul Școlar al Județului Suceava.

- Obligarea pârâtelor la plata daunelor cominatorii

de

câte 100 lei pe fiecare zi întârziere începând cu data introducerii acțiunii și

până la îndeplinirea obligațiilor legale menționate.

În motivarea acțiunii

a arătat că

potrivit

prevederilor art. 101 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 a educației naționale,

statul asigură finanțarea de bază pentru toți preșcolarii și pentru toți elevii

din învățământul primar, gimnazial, profesional și liceal de stat, particular

sau confesional acreditat, precum și pentru elevii din învățământul postliceal

de stat.

A

precizat reclamanta că în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, a formulat

plângeri prealabile față de toți pârâții, primind răspuns doar de la D.G.F.P.

Suceava, care prin adresa nr. 11337 din 14 noiembrie 2012, a precizat că în situația în care vor fi publicate acte normative referitoare la alocarea sumei

prevăzute în Anexa 7 la legea bugetului de stat pentru anul 2012, se vor lua

măsurile necesare pentru respectarea prevederilor legale.

2.

Hotărârea

primei instanțe aflate în conflict

Prin sentința nr. 108

din 5 martie 2013, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și

fiscal, a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâtul Guvernul

României prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de apel a reținut că, actul administrativ prin care se

repartizează sumele de bani solicitate de către reclamantă este decizia

directorului direcției generale a finanțelor publice județene, autoritate publică

locală, astfel că instanța competentă material este Tribunalul Suceava.

de-a doua instanțe aflate în conflict

Prin sentința nr. 4568

din 6 iunie 2013, Tribunalul Suceava, secția contencios administrativ și fiscal,

a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția contencios

administrativ și fiscal, constatând ivit conflictul negativ de competență.

Pentru a pronunța

această hotărâre, s-a reținut că în cauză reclamanta a chemat în judecată

Guvernul României și M.E.N.C.T.S., ambele autorități centrale, ceea ce atrage

competența Curții de Apel Suceava.

4.

Regulatorul de competență

Înalta

Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21

și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență

și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava,

secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi

arătate în continuare.

Astfel

cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, l

itigiul dedus judecății

are ca obiect obligarea pârâtului

Guvernul României

să-și

îndeplinească atribuțiunile prevăzute în Anexa nr. 7 la Legea nr. 293/2011 a bugetului de stat pe anul 2012, în sensul de a emite hotărârea cu

privire la repartizarea pe unități administrativ teritoriale a sumelor necesare

finanțării de bază a unităților din învățământul particular și confesional

acreditat.

S-a

mai solicitat ca

M.E.C.T.S.

să

fie obligat pe baza datelor comunicate din teritoriu, să propună Guvernului

României repartizarea pe unități administrativ teritoriale a sumelor alocate care

să fie cuprinse în hotărârea de guvern menționată.

Acțiunea formulată de

reclamantă se circumscrie sferei de aplicare a dispozițiilor Legii

contenciosului administrativ

nr. 554/2004, astfel cum aceasta

este definită, din perspectiva subiectelor de sezină, la art. 1 alin. (1) din

lege.

Or, conform

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

„Litigiile

privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se

soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind

actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale,

precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în

fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel,

dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”

.

În

interpretarea și aplicarea normelor de competență prevăzute de dispozițiile

legale citate, în jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut, cu caracter

unitar, că ele

instituie

două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după

cum urmează:

- criteriul

poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității

centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat, respectiv

căreia îi revine obligația corelativă dreptului legitim invocat de reclamant,

în cazul actelor administrative cu caracter general;

- criteriul valoric,

stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei

vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor

administrativ-fiscale.

În cauză,

reclamanta a chemat în judecată Guvernul României și M.E.C.T.S.,

autorități publice de

nivel central, astfel încât, conform art. 10 din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004 și art. 2 C. proc. civ., competența materială de

soluționare a cauzei aparține curții de apel ca instanță de contencios

administrativ.

Astfel fiind, rezultă

că pentru stabilirea instanței competentă material să judece această cauză,

devine incident criteriul rangului central sau local al autorității emitente a

actului administrativ atacat.

În consecință, având

în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin.

(3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a

cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de

contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Școala Creștină Filadelfia

Clasele I-XII în contradictoriu cu pârâtele Guvernul României, M.E.N., Direcția

Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, Inspectoratul Școlar al Județului

Suceava și Municipiul Suceava prin Primar, în favoarea Curții de Apel Suceava, secția

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 noiembrie 2013.