ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7268/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii judiciare Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, la data de 17 decembrie 2012 sub nr. 1008/39/2012, reclamanta Școala Creștină „Filadelfia” - Clasele I-XII în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, M.E.C.T.S., Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Suceava, Inspectoratul Școlar al Județului Suceava și Municipiul Suceava prin Primar a solicitat următoarele: - Guvernul României, să-și îndeplinească atribuțiunile prevăzute în Anexa nr. 7 la Legea nr. 293/2011 a bugetului de stat pe anul 2012, în sensul de a emite hotărârea cu privire la repartizarea pe unități administrativ teritoriale a sumelor necesare finanțării de bază a unităților din învățământul particular și confesional acreditat.

- M.E.C.T.S. să fie obligat pe baza datelor comunicate din teritoriu, să propună Guvernului României repartizarea pe unități administrativ teritoriale a sumelor alocate care să fie cuprinse în hotărârea de guvern menționată; - Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava, pe baza datelor comunicate de ordonatorul principal de credite - Municipiul Suceava prin primar să fie obligată să emită decizia cu repartizarea sumelor, pentru reclamantă și pentru toți beneficiarii aparținând de ordonatorul principal - Municipiul Suceava - obligație prevăzută de art. 4 din H.G. nr. 1274 din 21 decembrie 2011. Totodată, s-a mai solicitat ca această pârâtă să fie obligată să repartizeze din taxa pe valoare adăugată pentru reclamantă suma cuvenită pentru anul 2012, potrivit calculului conform metodologiei aprobate prin H.G.

nr. 1274/2011 și sumei repartizate prin hotărâre de guvern pe unități administrativ teritoriale. - Inspectoratul Școlar al Județului Suceava să fie obligat să verifice și să acorde asistență tehnică de specialitate cu privire la repartizarea sumelor defalcate pe Municipiul Suceava (în raport de care se va emite decizia de către D.G.F.P. Suceava), astfel cum se prevede în art. 4 alin. (3) din H.G. nr. 1274/2011. - Municipiul Suceava prin primar, în calitate de ordonator principal de credite să fie obligat în temeiul art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 1274/2011 să transmită datele comunicate conform art. 4 alin. (1), către D.G.F.P. Suceava cu privire la repartizarea sumei cuvenite reclamantei, conform documentației întocmite de aceasta și verificate de Inspectoratul Școlar al Județului Suceava.

- Obligarea pârâtelor la plata daunelor cominatorii de câte 100 lei pe fiecare zi întârziere începând cu data introducerii acțiunii și până la îndeplinirea obligațiilor legale menționate. În motivarea acțiunii a arătat că potrivit prevederilor art. 101 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 a educației naționale, statul asigură finanțarea de bază pentru toți preșcolarii și pentru toți elevii din învățământul primar, gimnazial, profesional și liceal de stat, particular sau confesional acreditat, precum și pentru elevii din învățământul postliceal de stat. A precizat reclamanta că în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, a formulat plângeri prealabile față de toți pârâții, primind răspuns doar de la D.G.F.P.

Suceava, care prin adresa nr. 11337 din 14 noiembrie 2012, a precizat că în situația în care vor fi publicate acte normative referitoare la alocarea sumei prevăzute în Anexa 7 la legea bugetului de stat pentru anul 2012, se vor lua măsurile necesare pentru respectarea prevederilor legale. 2. Hotărârea primei instanțe aflate în conflict Prin sentința nr. 108 din 5 martie 2013, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâtul Guvernul României prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că, actul administrativ prin care se repartizează sumele de bani solicitate de către reclamantă este decizia directorului direcției generale a finanțelor publice județene, autoritate publică locală, astfel că instanța competentă material este Tribunalul Suceava. 3. Hotărârea celei de-a doua instanțe aflate în conflict Prin sentința nr. 4568 din 6 iunie 2013, Tribunalul Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, constatând ivit conflictul negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că în cauză reclamanta a chemat în judecată Guvernul României și M.E.N.C.T.S., ambele autorități centrale, ceea ce atrage competența Curții de Apel Suceava. 4. Regulatorul de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, l itigiul dedus judecății are ca obiect obligarea pârâtului Guvernul României să-și îndeplinească atribuțiunile prevăzute în Anexa nr. 7 la Legea nr. 293/2011 a bugetului de stat pe anul 2012, în sensul de a emite hotărârea cu privire la repartizarea pe unități administrativ teritoriale a sumelor necesare finanțării de bază a unităților din învățământul particular și confesional acreditat. S-a mai solicitat ca M.E.C.T.S. să fie obligat pe baza datelor comunicate din teritoriu, să propună Guvernului României repartizarea pe unități administrativ teritoriale a sumelor alocate care să fie cuprinse în hotărârea de guvern menționată.

Acțiunea formulată de reclamantă se circumscrie sferei de aplicare a dispozițiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum aceasta este definită, din perspectiva subiectelor de sezină, la art. 1 alin. (1) din lege.

Or, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel” . În interpretarea și aplicarea normelor de competență prevăzute de dispozițiile legale citate, în jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut, cu caracter unitar, că ele instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează: - criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat, respectiv căreia îi revine obligația corelativă dreptului legitim invocat de reclamant, în cazul actelor administrative cu caracter general; - criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei,

contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale. În cauză, reclamanta a chemat în judecată Guvernul României și M.E.C.T.S., autorități publice de nivel central, astfel încât, conform art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 2 C. proc. civ., competența materială de soluționare a cauzei aparține curții de apel ca instanță de contencios administrativ. Astfel fiind, rezultă că pentru stabilirea instanței competentă material să judece această cauză, devine incident criteriul rangului central sau local al autorității emitente a actului administrativ atacat. În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc.

civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Școala Creștină Filadelfia Clasele I-XII în contradictoriu cu pârâtele Guvernul României, M.E.N., Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, Inspectoratul Școlar al Județului Suceava și Municipiul Suceava prin Primar, în favoarea Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2013.