ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2584/2014

Decizia nr.

2584

/20

14

Asupra recursului de față;

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 120 din 25 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Vâlcea,

în temeiul art. 255 alin. (1) rap. la art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicare a art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul A., la 4 ani închisoare.

În

temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. anterior, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. anterior, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În

temeiul art. 71 C. pen. anterior, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. anterior.

În

baza art. 88 C. pen. anterior, s-a scăzut din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv de la data de 28 februarie 2013 la 06 martie 2013.

În

temeiul art. 255 alin. (4) C. pen. anterior, rap. la art. 254 alin. (3) C. pen. anterior, s-a confiscat de la inculpat suma de 1000 euro, indisponibilizată la Banca B. Sucursala Rm. Vâlcea cu recipisa de consemnare din data de 04 martie 2013.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, că prin rechizitoriul din 2 aprilie 2013, întocmit în Dosarul nr. x/P/2013, în temeiul disp. art. 262 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru infracțiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. anterior rap. la art. 6 și 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

În

cuprinsul actului de sesizare, s-au arătat următoarele:

Organele de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea au fost sesizate de numitul C., agent de poliție în cadrul Biroului Poliției Rutiere Rm. Vâlcea, în legătură cu faptul că în dimineața zilei de 28 februarie 2013, in timp ce executa serviciul pe str. D., împreună cu colegii săi, E. și F., conducătorul auto A., depistat sub influența băuturilor alcoolice, Ie-a oferit suma de 1.000 de euro, pentru a nu dispune măsurile legale.

S-a arătat, că din actele de cercetare penală efectuate în cauză de organele de urmărire penală, a rezultat, că inculpatul A. este posesor al permisului de conducere, valabil pentru categoriile B și C, iar la data de 24 aprilie 2012, fiind depistat în timp ce conducea pe drumurile publice un autoturism cu o concentrație de alcool în aerul expirat de 0,40 mg/l, s-a dispus măsura suspendării dreptului de a conduce.

Ulterior, în data de 01 iunie 2012, inculpatul A. a fost depistat din nou de organele de poliție în timp ce conducea pe drumurile

publice un autovehicul deși avea dreptul de a conduce suspendat, iar în urma testării cu aparatul etilotest, a rezultat o concentrație de alcool în aerul expirat de 0,57 mg/l. În urma recoltării probelor biologice de sânge, s-a stabilit o îmbibație alcoolică de 1,5, respectiv 0,90 g/00 alcool. Pentru această faptă, s-au efectuat cercetări penale de organele de poliție judiciare în Dosarul nr. x/P/2012 în supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea, la data de 09 august 2012, dispunându-se începerea urmăririi penale pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin. (2) și art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

În

dimineața zilei de 28 februarie 2013, inculpatul A. a condus, din nou, pe raza municipiului Rm. Vâlcea, autoturismul cu numărul de înmatriculare VL XXX, deplasându-se de la stația G. spre domiciliu, pe str. D.

În

acest interval de timp, în executarea serviciului de îndrumare, supraveghere și control al traficului rutier pe str. D. din municipiul Rm. Vâlcea, se aflau agenții de poliție C. și E., care își desfășoară activitatea ca polițiști rutieri în cadrul Biroului de Poliție Rutieră Rm. Vâlcea din Inspectoratul de Poliție al Județului Vâlcea, fiind desemnați organe de cercetare penală ale poliției judiciare.

În

aceste împrejurări, fiind sesizați prin ofițerul de serviciu despre faptul că, conducătorul autoturismului cu numărul de înmatriculare VL XXX este sub influența băuturilor alcoolice și nu a respectat culoarea roșie a semaforului, la intersecția str. D. cu str. H., au procedat la oprirea autoturismului, în jurul orei 08,50.

Agenții de poliție i-au solicitat conducătorului autoturismului, identificat ca fiind inculpatul A., documentele pentru control, însă acesta nu Ie-a prezentat. între timp, urmare apelului prin ofițerul de serviciu, la locul depistării a ajuns și un alt echipaj al poliției rutiere, din care făcea parte agentul de poliție F. Lucrătorii de poliție au procedat la ora 08,51, dată fiind starea în care inculpatul se afla - emanând miros puternic de alcool, la testarea cu aparatul etilotest, rezultând o concentrație de alcool în aerul expirat de 0,85 mg/l.

În

aceste condiții, conform dispozițiilor legale, agenții de poliție C. și E. au procedat la conducerea inculpatului A. la Spitalul Județean de Urgențe Vâlcea, pentru recoltarea probelor de sânge, deplasarea fiind realizată cu echipajul de serviciu M.A.I., însoțiți și de agentul de poliție F.

Pe traseul urmat, inculpatul a insistat să ajungă la o înțelegere cu lucrătorii de poliție, afirmând „lăsați, hai să ne înțelegem", spunându-le acestora că are probleme cu permisul, a mai fost prins cu alcool și „să ne înțelegem, să nu îmi faceți dosar penal", pentru că i se anulează permisul de conducere.

La Spitalul Județean de Urgențe Vâlcea, inculpatul a refuzat recoltarea probelor de sânge și, în discuțiile purtate cu agenții de poliție, Ie-a spus că nu dă sânge, pentru că nu se mai pot înțelege, mai are un dosar penal pentru conducere cu alcool, are permisul suspendat și nu va mai putea lua niciodată permisul, insistând să se înțeleagă. Mai mult, le-a promis agenților de poliție oferirea sumei de 1.000 euro pentru a-l lăsa în pace. În realizarea acestei rezoluții, inculpatul a avut o convorbire telefonică cu sora sa, I., căreia i-a solicitat să ia 1.000 de euro din sacoul său și să meargă la Spitalul Județean de Urgențe Vâlcea. În cadrul discuțiilor purtate în curtea unității sanitare, în mod repetat, inculpatul Ie-a promis agenților de poliție oferirea sumei de 1.000 de euro, pentru a se înțelege și a fi lăsat în pace, motiv pentru care agentul de poliție C. s-a deplasat la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, sesizând organele de urmărire penală despre acțiunile inculpatului.

Urmare sesizării organelor de urmărire penală, prin ordonanța nr. x/P/2013 din data de 28 februarie 2013, s-a autorizat, cu titlu provizoriu, înregistrarea audio-video a convorbirilor și comunicărilor purtate în mediu ambiental, precum și luarea de imagini, măsură confirmată de Tribunalul Vâlcea, prin încheierea nr. 73 din 01 martie 2013.

Dat fiind refuzul de a i se recolta probe de sânge, inculpatul a fost condus de agenții de poliție E. și F. la sediul Poliției Municipiului Rm. Vâlcea, pentru întocmirea documentelor legate de faptele săvârșite din codul rutier și audierea sa. Și pe traseul urmat, inculpatul a reiterat oferirea sumei de bani, insistând să se înțeleagă, iar când în trafic a observat-o pe sora sa într-un autoturism TAXI, a insistat ca lucrătorii de poliție să oprească mașina la „Hanul J." pentru a le remite banii și a se înțelege.

La sediul Poliției Municipiului Rm. Vâlcea, inculpatul a fost condus de agenții de poliție în biroul în care aceștia își desfășurau activitatea, însă pe traseul parcurs până la birou, lângă sediu, inculpatul a stat de vorbă cu sora sa, care i-a dat banii, astfel că în momentul în care a intrat în birou, inculpatul avea suma de bani asupra sa.

În

biroul de poliție, între agenții de poliție C. și E., respectiv inculpatul A. au avut loc o serie de discuții, în cadrul cărora agentul de poliție i-a solicitat, în mod repetat, să dea o declarație cu privire la depistarea sa în trafic. În cele din urmă, inculpatul a scris pe o foaie de hârtie, de format A4, doare mențiunea „declarație". Din conținutul discuției rezultă, în esență, insistența inculpatului A. manifestată pentru ca

cei doi agenți de poliție să primească suma de 1.000 euro, precum și scopul pentru care a fost oferită această sumă de bani.

În

acest sens, având în vedere procesul-verbal aflat la dosar, în baza ordonanței de autorizare cu titlu provizoriu confirmată de Tribunalul Vâlcea, se rețin, în esență, cu caracter relevant următoarele:

„A.: Hai (...) N-auzi? Băi, n-auzi?

C.: Ce să aud?

A.: Că ne-am înțeles!

C.: la (...) ia banii de aici. Te rog frumos.

A.: Bă, n-auzi?!

C.: Pentru ce sunt acești bani?

A.: Bă, ești nebun?

C.: la-ți banii! Te rog (...) pentru ce sunt acești bani?

A.: Îi bagi în buzunar.

C.: Pentru ce sunt acești bani? Nu (...) Spune!

A.: Să fim și noi prieteni!

C.: De ce ai venit? Hai să (...) să-ți explic. Eu am (...) am o valoare la etilotest (...) o testare, da? Deci, nu am cum (...) să te ajut. Cum vrei să te ajut eu?

A.: Păi (...) îi dăm foc!

C.: Cu ce vrei să îi dai foc? la-ți ăștia de aici. Te rog

A.: (...) te rog eu frumos (...) la mâna (...) ascultă-mă un pic. Bă, ia mâna! Lasă! Lasă mâna. Pune mâna pe pălărie, dacă (...) te rog eu frumos.

A.: (...) închide, mă, ăsta (...) dosarul (...) hai (...). Te rog eu frumos. închide, mă, dosarul ! Ești nebun? Bă, te-am rugat frumos să închizi dosarul. Am vorbit o vorbă, în mașină, bă (...) închizi dosarul?!

E.: (...) Dosar și alea, da? Câți bani (...) aici, ca să știe și colegul.

A.: 1000.

C.: Pentru ce sunt ăștia? Pentru ce sunt (...) zi! Pentru ce sunt ăștia?

A.: pentru (...)

C.: Pentru ce?

E.: Să facem să dispară dosarul? Da?

A.: Da!

E.: Să se încheie cu dosarul?

A.: Da!

A.: eu te-am rugat frumos. Ți-am spus (...). Eu sunt (...). Cu problemele mele (...). N-am permis. N-am aia. Și (...) nu mai pot să-mi iau permisul înapoi.

A.: Să nu mai am: aia, aia, aia (...)

C.: Ce (...) aia?

A.: Să nu mai (...) mă iei cu permisul (...) cu băutura și (...) dosarul".

În

esență, în biroul de poliție inculpatul Ie-a remis agenților de poliție suma de 1.000 de euro, în bancnote de câte 50 de euro, pentru a nu i se întocmi dosar penal, organele de urmărire penală procedând la constatarea în flagrant a infracțiunii.

Cu această ocazie, a fost identificată suma de bani, precum și protocolul etilotest, rupt de inculpat și un înscris cu mențiunea „Declarație".

În

cadrul constatării în flagrant a infracțiunii, așa cum rezultă din procesul-verbal aflat la dosar, după ce inițial inculpatul a precizat că nu a remis nicio sumă de bani organelor de urmărire penală, în momentul în care suma de bani a fost identificată pe biroul de lucru, sub cascheta polițistului, a afirmat că sunt banii lui. De asemenea, inculpatul a susținut că a pus acei bani pe birou, sub caschetă, în timp ce lucrătorii de poliție se aflau în altă încăpere, aspect infirmat atât de înregistrarea convorbirilor purtate în mediu ambiental, cât și de precizările agenților de poliție, chiar la momentul constatării infracțiunii, când au indicat inclusiv pozițiile pe care le ocupau în birou.

De altfel, la momentul întocmirii procesului-verbal de constatare în flagrant, inculpatul a solicitat menționarea unor precizări, în sensul că „nu sunt adevărate afirmațiile lucrătorilor de poliție rutieră iar suma de bani identificată sub cascheta de poliție îmi aparține și o oferisem acestora pentru a nu-mi întocmi dosar penal pentru faptul că am condus un autovehicul pe drumurile publice, sub influența băuturilor alcoolice".

S-a arătat, că actele de urmărire penală efectuate în cauză demonstrează indubitabil acțiunea inculpatului, care fiind depistat în timp ce conducea un autovehicul sub influența băuturilor alcoolice și cu permisul suspendat, pentru a nu i se întocmi un nou dosar penal care să îi agraveze situația, a promis agenților de poliție care constatau faptele oferirea sumei de 1.000 de euro, pe care a oferit-o și remis-o efectiv în cadrul biroului de poliție, ceea ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art 255 alin. (1) C. pen. anterior rap. la art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Din fișa de cazier judiciar, rezultă faptul că inculpatul A. nu posedă antecedente penale (fiind reabilitat de drept cu

privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 124/2005 a Judecătoriei Rm. Vâlcea), însă a mai fost arestat preventiv în perioada 18 mai 2010-18 ianuarie 2011, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. anterior și inculpatul mai este cercetat pentru comiterea unor infracțiuni la codul rutier în Dosarul nr. x/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale cu respectarea garanțiilor procesuale, inculpatul A. a declarat faptul că în dimineața zilei de 28 februarie 2013, după ce împreună cu alți cunoscuți a consumat băuturi alcoolice, mașina sa fiind condusă de un prieten, a mers la domiciliul acestuia, iar el a rămas acasă. Apoi, cunoscând că nu are o distanță mare de parcurs până la domiciliu, întrucât prietenul său locuia în zona G., inculpatul s-a gândit că poate să conducă autovehiculul, astfel că a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare VL XXX pe str. D., până la intersecția cu str. H., unde a fost oprit de un echipaj la Poliției Rutiere, fapt care s-a realizat în jurul orei 07,00. Ulterior, la circa 5-6 minute, a fost testat cu aparatul etilotest, după care cei doi lucrători de poliție l-au condus la Spitalul Județean de Urgență Vâlcea. Conform susținerilor inculpatului, în discuțiile purtate la locul depistării, agenții de poliție, în mod repetat, I-ar fi întrebat „ce facem", discuții care s-au repetat și pe traseul parcurs până la spital. În esență, prin declarația dată inculpatul încearcă să acrediteze ideea că inițiativa a aparținut agenților de poliție, care i-au dat de înțeles că se pot „înțelege" contra unei sume de bani neprecizate. Mai mult, la Spitalul Județean de Urgență Vâlcea nu i s-a solicitat recoltarea probelor de sânge, nici măcar nu au intrat în spital, astfel că a contactat-o pe sora sa pentru a-i aduce suma de 1.000 euro, pe care să Ie-o remită agenților de poliție. Apoi s-au deplasat la sediul poliției, unde s-a întâlnit cu sora sa, a luat banii și a mers într-un birou, unde Ie-a remis lucrătorilor de poliție suma de 1.000 euro.

S-a arătat, că susținerile inculpatului nuanțate, așa cum au fost menționate anterior, care oricum nu îl exonerează de răspundere penală, sunt infirmate de materialul probator administrat în cauză.

Astfel, a reținut instanța de fond, este cert că inculpatul a plecat cu autovehiculul de la stația G. la ora 08,37 (conform înregistrărilor camerelor stației Peco, aflate pe suport optic la dosar), în scurt timp a parcurs distanța până la intersecția străzii D. cu str. H., unde a fost oprit de cei doi lucrători de poliție și testat cu aparatul etilotest, la ora 08,51.

Inculpatul a fost condus la Spitalul Județean de Urgență Vâlcea de cei trei lucrători de poliție și i s-a solicitat, în mod repetat, recoltarea probelor de sânge. Susținerea inculpatului în sensul că la Spitalul

Județean de Urgență Vâlcea nici măcar nu i s-ar fi solicitat recoltarea probelor de sânge

:

este infirmată chiar de înregistrarea în mediul ambiental, astfel:

„C.: Ă (...), de ce ai refuzat? De ce refuzași (...) sânge (...) să iei sânge?

A.: Nu suportam (...)

C.: Nu suporți acul?"

Aceleași aspecte sunt reluate în conținutul discuției confirmând motivul pentru care inculpatul a fost condus la Spitalul Județean de Urgență Vâlcea, respectiv recoltarea probelor de sânge, așa cum de altfel, impuneau dispozițiile legale, dată fiind împrejurarea că la testarea cu aparatul etilotest a rezultat o concentrație de alcool în aerul expirat de peste 0,40 mg/l.

„C.: Sânge (...) de ce nu ați dat?

A.: Păi, nu vrea. Mi-e frică de ac. Hai, te rog eu frumos. Ascultă o secundă. Să-ți spun eu ceva (...) noi rămânem prieteni (...)".

Procesul-verbal de redare în formă scrisă a convorbirilor și comunicărilor purtate în mediul ambiental scoate în evidență insistențele repetate ale inculpatului de a-i convinge pe agenții de poliție să primească suma de 1.000 euro, pentru ca astfel, prin coruperea acestora, să nu i se mai întocmească un alt dosar penal, care să-i agraveze situația.

„A.: Eu te-am rugat frumos. Ascultă-mă o secundă. Eu sunt (...) cu problemele mele. Sunt judecat pe 10 (...) 20 (...) n-am permis. N-am aia. Și (...) nu mai pot să-mi iau permisul înapoi.

C.: Și (...) îți cauzează acesta?

A.: Păi (...) Bă (...) nu-l mai iau. Bă, ești nebun?

C.: Păi, de ce conduseși? De ce conduseși?

A.: Păi (...) dacă nu pot să merg! Bă, n-auzi! Am fost din România până în Spania și, din Spania până în România.

C.: Tot fără permis?

A.: Bă (...) acesta e nebun! Păi (...) îți arăt acuma (...) să vezi (...) că am (...). Pentru permis. Te roagă fratele tău (...) să fie bine (din imaginile video se observă faptul că în mâna stângă A. are un teanc de bancnote pe care i-l oferă lui C., care se află în fața sa)".

În concluzie, s-a apreciat că probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor, procesul-verbal de constatare a infracțiunii de redare a convorbirilor și comunicărilor purtate în mediul ambiental, precum și celelalte acte de cercetare, au condus la concluzia că situația de fapt este cea reținută prin prezentul rechizitoriu, iar fapta inculpatului constituie infracțiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. anterior rap. la art. 6 și 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

În

cauză, prin ordonanța nr. x/P/2013 din data de 28 februarie 2013, s-a dispus reținerea pe o perioadă de 24 de ore, începând cu ora 16.15, a învinuitului A., iar prin ordonanța nr. x/P/2013 din data de 01 martie 2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpat.

Prin încheierea nr. 8 din 01 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în Dosarul nr. x/90/2013, a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea și s-a dispus măsura arestării preventive față de inculpatul A. pe o perioadă de 29 de zile, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. x/U din 01 martie 013. Prin încheierea nr. x/E din 06 martie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, a fost admis recursul declarat de inculpat și rejudecând, a fost respinsă propunerea de arestare preventivă, luându-se față de inculpat măsura obligării de a nu părăsi localitatea, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 06 martie 2013, până la data de 04 aprilie 2013, inclusiv.

În

cursul urmăririi penale, prin ordonanța nr. x/P/2013 din data de 04 martie 2013, s-a dispus indisponibilizarea în vederea confiscării speciale a sumei de 1.000 euro, identificată cu ocazia constatării în flagrant a infracțiunii comise de inculpat.

În

ceea ce îi privește pe agenții de poliție C., E. și F., s-a dispus neînceperea urmăririi penale, sub aspectul infracțiunii prev. de art. 254 C. pen. rap. la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000, întrucât din cercetările efectuate în cauză a rezultat faptul că în niciun moment nu au acceptat oferirea sumei de bani, acționând potrivit dispozițiilor legale, dimpotrivă agentul de poliție C. s-a prezentat la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea și a încunoștințat organele de urmărire penală despre acțiunile inculpatului, iar comportamentul manifestat în cadrul discuției din 28 februarie 2013, de respingere repetată a primirii sumei de bani, ceea ce de fapt a și determinat insistența inculpatului, sunt elemente pe baza cărora se poate concluziona în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

La termenul de judecată din data de 18 septembrie 2013, inculpatul a arătat că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. anterior.

Analizând această cerere a inculpatului, în raport de dispozițiile legale incidente, instanța a considerat-o ca întemeiată și a procedat la soluționarea cauzei,conform dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. anterior.

Analizând probatoriul, în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul a constatat, că starea de fapt expusă în cuprinsul rechizitoriului și anume că inculpatul, fiind depistat în timp ce conducea un autovehicul sub influența băuturilor alcoolice și cu permisul suspendat, pentru a nu i se întocmi un nou dosar penal care să îi agraveze situația, a promis agenților de poliție care constatau faptele oferirea sumei de 1.000 de euro, pe care a oferit-o și remis-o efectiv în cadrul biroului de poliție, este dovedită pe deplin de probatoriul administrat, respective declarațiile martorilor, procesul-verbal de constatare a infracțiunii de redare a convorbirilor și comunicărilor purtate în mediul ambiental, precum și celelalte acte de cercetare și recunoscută de către inculpat prin declarația dată în fața instanței.

Instanța de fond a apreciat, că fapta inculpatului constituie infracțiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. anterior rap. la art. 6 și 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, motiv pentru care a dispus condamnarea sa.

La stabilirea pedepsei aplicate au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare,gravitatea infracțiunii săvârșite, modalitatea de săvârșire și calitatea persoanei căruia inculpatul i-a oferit mita.

De asemenea, s-a avut în vedere faptul că inculpatul a săvârșit fapta, deși se afla sub restricțiile măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, luată ca urmare a înlocuirii arestării preventive într-o altă cauză, fiind cercetat în același timp pentru săvârșirea unor infracțiuni prevăzute de legislația rutieră, acesta continuând să conducă autovehicule sub influența băuturilor alcoolice în timp ce dreptul de a conduce îi era suspendat, atitudinea acestuia relevând lipsa oricărei considerații față de valorile sociale ocrotite de către legea penală și impunând fără niciun dubiu necesitatea intervenției prompte a funcției represive a pedepsei penale, spre maximul acesteia, fiind evident că măsurile de clemență față de acesta nu pot conduce la realizarea funcțiilor pedepsei și nici a scopului acesteia, atât în raport cu necesitatea reeducării inculpatului și modelarea comportamentului său social, cât și față de scopul pedepsei de a asigura prevenția generală,societatea fiind necesar a fi protejată față de riscul major de comitere a altor fapte penale, pe care persoana inculpatului îl prezintă, motiv pentru care pedeapsa aplicată va fi orientată spre maximul special, așa cum a fost necesar a fi redus prin dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. anterior. în favoarea inculpatului nefiind dovedită existența vreunei circumstanțe atenuante.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. anterior, rap. la art. 64 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. anterior, respectiv dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani.

În

baza art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. anterior.

În

baza art. 88 C. pen. anterior, din pedeapsa aplicată a fost scăzută perioada arestului preventiv, iar în baza art. art. 255 alin. (4) C. pen. anterior, rap. la art. 254 alin. (3) C. pen. anterior, s-a confiscat de la inculpat suma de 1000 euro, indisponibilizată la Banca B. Sucursala Rm. Vâlcea cu recipisa de consemnare din data de 04 martie 2013.

II. Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul A.

formulând prin apărătorul său critici în privința individualizării judiciare a pedepsei aplicate pe care o apreciază excesiv de severă atât în ceea ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare.

În

opinia inculpatului, reeducarea sa ar fi fost posibilă și în contextul unei suspendări sub supraveghere, alternativă sancționatorie ce conține o serie întreagă de măsuri și obligații ce concură la atingerea tuturor scopurilor sancționatorii.

Examinând apelul inculpatului, în raport cu motivele susținute de acesta, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 371 C. proc. pen. anterior, Curtea l-a apreciat întemeiat însă numai în legătură cu unele dintre susținerile acestuia.

În

acest sens, Curtea a reținut că potrivit actului de inculpare în dimineața zilei de 28 februarie 2013, apelantul A. a fost surprins în traficul rutier în timp ce conducea un autovehicul și pentru că în acel moment inculpatul avea permisul suspendat și, în plus, se afla sub influența băuturilor alcoolice, insistând să nu i se întocmească un nou dosar penal care ar fi pus probleme situației sale juridice, a promis agenților de poliție care constatau faptele, suma de 1000 euro, în schimbul omisiunii de către aceștia de a-l cerceta penal, remițând efectiv polițiștilor suma de bani precizată, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită incriminată prin art. 255 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 6 și 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Faptele incontestabile prin prisma probatoriului administrat în cauză și, de altfel, asumate de către inculpat se înscriu în categoria infracțiunilor de corupție ce se regăsesc cu o frecvență semnificativă în cazuistica instanțelor judecătorești, fenomenul corupției, care se manifestă tot mai accentuat pe multiple planuri în societatea contemporană .

Într-un asemenea context, firește că nevoile de apărare socială împotriva acestui gen de infracțiuni ce riscă să amenințe ordinea de drept și valorile sociale, reacția organelor judiciare trebuie să fie cât mai fermă și descurajantă, astfel încât din perspectiva arătată, Curtea a fost în favoarea executării pedepsei aplicate inculpatului în regim de detenție.

Această alternativă deosebit de severă este susținută în cazul de față și de perseverența infracțională ce îl caracterizează pe inculpat, rezultând din fișa de cazier judiciar că mai este cercetat pentru comiterea altor infracțiuni la Codul Rutier în Dosarul nr. x/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea, că a mai fost arestat preventiv în intervalul 18 mai 2010-18 ianuarie 2011 pentru comiterea unor infracțiuni de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. anterior, art. 7 din Lega nr. 39/2003, și art. 49 din Legea nr. 161/2003, că în momentul când a fost surprins în traficul rutier conducea un autoturism, deși permisul îi fusese suspendat și se afla sub influența băuturilor alcoolice, cu toate că în această stare alcoolemică a mai fost depistat la datele de 24 aprilie 2012 și 01 iunie 2012.

Totuși, Curtea a apreciat că durata pedepsei aplicate de prima instanță, respectiv 4 ani închisoare, accentuează datorită dimensiunii ei mai mult asupra caracterului represiv în detrimentul laturii de reeducare a sancțiunii, încălcând criteriul proporționalității față de gravitatea faptei și scopul urmărit, astfel încât din acest punct de vedere Curtea a apreciat întemeiat apelul inculpatului.

Ținând seama de toate aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 379 alin. (2) lit. d) C. proc. pen. anterior, prin decizia penală nr. 5/A din 16 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul inculpatului, s-a desființat în parte sentința și, rejudecând s-a redus la 1 an și 6 luni închisoare pedeapsa principală ce urmează a se executa în regim de detenție.

Având în vedere diminuarea acestei pedepse sub limita de doi ani în raport cu dispozițiile art. 65 alin. (1) C. pen. anterior, Curtea a înlăturat pedeapsa complementară aplicată de prima instanță, referitoare la interzicerea pe o durată de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. anterior.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Ill. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul A.

Recurentul inculpat A. a depus motivele de recurs, în termenul legai, la data de 28 mai 2014.

Acesta a solicitat admiterea recursului și casarea deciziei penale atacate, invocând cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. anterior, iar în rejudecare computarea arestării preventive dispusă prin

încheierea nr. 35 a Tribunalului Vâlcea din 18 mai 2010 începând cu 18 mai 2010 până la 18 ianuarie 2011, acest lucru fiind posibil conform art. 88 C. pen. anterior.

Tot în rejudecare a mai solicitat aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării conform art. 81 C. pen. anterior pentru aceleași motive invocate și în apel, în măsura în care acestea se circumscriu art. 385

9

C. proc. pen. anterior.

Analizând recursul declarat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 12 din Legea nr. 255/2013, conform cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. în consecință, instanța urmează să analizeze cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 385

9

C. proc. pen. anterior.

Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385

6

C. proc. pen. anterior stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385

9

din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385

9

C. proc. pen. anterior.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluției recursului, art. 385

10

C. proc. pen. anterior prevede, în alin. (2

1

), că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen. anterior, dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. anterior, se iau în considerare din oficiu.

În

cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Pitești la data de 16 ianuarie 2014, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. ll din lege nefiind aplicabile în speță - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen. anterior, intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac și limitat doar la chestiuni de drept.

În

ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen. anterior - când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii, invocat de recurentul inculpat, se constată că, nu a fost modificat dar a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen. anterior, respectiv invocarea, în scris, cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

Se observă că inculpatul a invocat acest caz de casare în termenul legal, la data de 28 mai 2014 în condițiile în care primul termenul de judecată a fost la data de 04 iunie 2014.

Cu privire la criticile invocate pe acest caz de casare, s-a invocat greșita aplicare a legii de instanța de apel prin faptul că nu s-a dedus din pedeapsa aplicată și durata arestării preventive dispusă prin încheierea nr. 35 a Tribunalului Vâlcea din 18 mai 2010 începând cu 18 mai 2010 până la 18 ianuarie 2011.

De asemenea, s-a mai invocat și greșita individualizare a executării pedepsei, apreciindu-se că aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării ei conform art. 81 C. pen. anterior ar fi fost suficientă pentru reeducarea inculpatului.

În

ce privește critica vizând greșita aplicare a legii de instanța de apel prin faptul că nu s-a dedus din pedeapsa aplicată și durata arestării preventive dispusă prin încheierea nr. 35 a Tribunalului Vâlcea din 18 mai 2010 începând cu 18 mai 2010 până la 18 ianuarie 2011, Înalta Curte apreciază că aceasta nu poate fi primită deoarece, deși se circumscrie cazului de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen. anterior, se constată că art. 88 C. pen. anterior nu este aplicabil în prezenta cauză deoarece cealaltă cauză concurentă nu este definitiv judecată.

Astfel, conform art. 88 C. pen. anterior: "Timpul reținerii și al arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate. Scăderea se face și atunci când condamnatul a fost urmărit sau judecat, în același timp ori în mod separat, pentru mai multe infracțiuni concurente, chiar dacă a fost scos de sub urmărire, s-a încetat urmărirea penală sau a fost achitat ori s-a încetat procesul penal pentru fapta care a determinat reținerea sau arestarea preventivă". Din interpretarea acestui text de lege, rezultă că deducerea poate fi făcută doar atunci când cauzele, chiar concurente fiind, au fost soluționate în mod definitiv, însă, în speță, cauza în care inculpatul a fost arestat preventiv este încă în lucru la D.I.I.C.O.T., nefiind soluționată în mod definitiv.

În

ce privește critica vizând greșita individualizare a executării pedepsei, odată cu modificarea fostului caz de casare prevăzut de pct. 14 prin Legea nr. 2/2013, nu mai este posibilă reindividualizarea pedepsei dacă aceasta a fost aplicată în limitele prevăzute de lege, fiind definitiv stabilită, de instanța de apel, modalitatea de executare a pedepsei.

Înalta Curte, analizând dosarul cauzei, constată că în cauză nu este incident cazul de casare invocat și nici cazuri de casare care se iau în considerare din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. anterior.

În

ce privește aplicarea legii penale mai favorabile conform art. 5 C. pen.,

examinând cauza, în raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la săvârșirea infracțiunilor, instanța de recurs constată că infracțiunea de dare de mită incriminată prin art. 255 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 6 și 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 prevedea ca limite speciale de pedeapsă închisoarea de la 6 luni la 5 ani, fiind incriminată în noul C. pen. în art. 290 cu limite speciale de pedeapsă de la 2 la 7 ani închisoare, fiind astfel mai favorabilă vechea lege, motiv pentru care nu se impune aplicarea art. 5 C. pen.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 5/A din 16 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 5/A din 16 ianuarie 2014

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 septembrie 2014.