ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.06.2015

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 211/2015

HOTĂRÂRE
08.06.2015
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 211/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia nr. 211/2015

Deliberând asupra apelului de față. în baza actelor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 45 din 8 aprilie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 24 din 11 decembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/2001 formulată de revizuienta condamnată A.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată revizuienta condamnată să plătească statului suma de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că. prin cererea formulată la data de 23 martie 2015 înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. x/32/2015 condamnata A. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 24 din 11 decembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în Dosarul nr. x/2001, considerând că fost condamnată în mod greșit pentru faptele de luare de mită și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

În motivarea cererii, revizuienta a arătat în esență următoarele:

Înscrisul care a constituit proba esențială în inculparea sa se impune a fi declarat fals, conținutul său având o altă explicație decât cea dată în declarațiile sale de către B. În realitate, toate datele din înscris i-au fost dictate de B., iar calculele matematice le-a făcut pe calculatorul de pe birou, la rugămintea lui, trecând rezultatele acelor calcule pe acel înscris. Denunțurile formulate de cei doi denunțători sunt o înșiruire de neadevăruri, care rezultă din propriile lor explicații, coroborate cu texte de lege. In niciunul dintre denunțuri și nici în depozițiile lor făcute la Parchet sau în fața instanței, cei doi nu au justificat săvârșirea vreunei abateri vizând calitatea lor de lichidatori, de natură a atrage schimbarea din funcțiile de lichidatori, nefiind sesizată Adunarea Creditorilor, în vederea schimbării lor, conform Legii nr. 64/1995 nemodificată.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 453 lit. b) și c) și art. 459 C. proc. pen.

Analizând cererea de revizuire, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 24 din 11 decembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în Dosarul nr. x/2001, a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 11 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

Potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive poate fi cerută când:

a) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;

b) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

Instanța de fond a constatat că motivele de revizuire invocate nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prev. de art. 453 lit. b) și c) C. proc. pen., niciun martor nu a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, iar pe de altă parte, nu s-au prezentat mijloace de probă noi, neavute în vedere de instanța de fond și care să ducă la concluzia că înscrisul care a servit la condamnarea revizuientei este fals.

Situația de fapt a fost corect reținută de instanța de judecată, pe baza probatoriului administrat in cauza, iar motivele de revizuire au fost invocate de inculpată și în căile ordinare de atac. instanțele de control judiciar apreciind că materialul probator a dovedit săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată.

Revizuirea nu constituie o cale de prelungire a probatoriilor administrate cu ocazia soluționării fondului, referitoare la împrejurări care erau cunoscute la aceea dată.

Cererea de revizuire se soluționează în mai multe etape, prima dintre acestea fiind, conform art. 459 C. proc. pen., admiterea în principiu, etapă în care instanța verifică cererea de revizuire sub aspectul regularității sale, respectiv al îndeplinirii condițiilor în care poate fi exercitată referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii și termenul de introducere.

Această fază a admiterii în principiu privește examinarea admisibilității exercitării unui drept, iar nu o judecată asupra temeiniciei solicitării ce face obiectul exercitării acelui drept.

Cum în etapa admiterii în principiu instanța nu verifică fondul cauzei deduse judecății, soluția dată nu poate fi decât de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire, în cazul în care nu se întemeiază pe vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 453 C. proc. pen.

Având în vedere aceste motive, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., instanța de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 24 din 11 decembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/2001 formulată de revizuienta condamnată A.

Împotriva sentinței penale nr. 45 din 8 aprilie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, in termen legal, a declarat apel revizuienta A.

Prin criticile de apel formulate în scris și prin concluziile orale formulate de apărătorul ales, revizuienta a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și în principal trimiterea cauzei la instanța de fond, pentru rejudecare, susținând că instanța de fond a soluționat cauza cu încălcarea dispozițiilor art. 341 alin. (5) C. proc. pen., având în vedere că părțile nu au fost citate, însă a fost prezent reprezentantul Ministerului Public, ceea ce a determinat o inegalitate de tratament juridic.

De asemenea, a susținut că se impune trimiterea cauzei la instanța de fond, pentru rejudecare, întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat asupra admiterii sau respingerii, în principiu, a cererii de revizuire, ci s-a pronunțat în fond, asupra respingerii, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire.

în subsidiar, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și rejudecând să se dispună admiterea în principiu cererii de revizuire, întrucât sunt incidente cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. b) și c) C. proc. pen.

Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel invocate și a prevederilor legale incidente. Înalta Curte constată că apelul este nefondat. pentru considerentele urmcitoare:

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate ti exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și. in același timp. caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Analizând criticile vizând nelegalitatea hotărîrii atacate, se constată că sunt neîntemeiate, neimpunându-se trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanța de fond.

Astfel, Înalta Curte constată că instanța de fond a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de revizuienta A. în camera de consiliu, fără citarea părților, în conformitate cu dispozițiile art. 459 alin. (2) C. proc. pen., fiind greșită referirea revizuientei la dispozițiile art. 341 alin. (5) C. proc. pen.

În ceea ce privește participarea procurorului la ședința de judecată, în care instanța de fond a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de revizuienta, se constată că această împrejurare nu constituie un motiv de nulitate absolută, care să determine trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, având în vedere că nu există o dispozițiie expresă cu privire la neparticiparea procurorului la soluționarea unei asemenea cauze.

De asemenea, nu poate fi reținută nici susținerea apelantei revizuiente în sensul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra admiterii sau respingerii, în principiu, a cererii de revizuire, ci s-a pronunțat în fond, asupra respingerii, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire.

Astfel, din considerentele sentinței rezultă în mod clar că prima instanță a verificat cererea de revizuire sub aspectul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 459 alin. (3) C. proc. pen. și constatând neîndeplinirea acestor condiții a dispus respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, în conformitate cu dispozițiile art. 459 alin. (5) C. proc. pen.

In mod corect, instanța de fond a apreciat că motivele invocate în cererea de revizuire nu se circumsciu cazurilor de revizuire prevăzute de dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. b) și c) C. proc. pen., ci constituie apărări care au fost deja analizate, cu ocazia soluționării cauzei, de către instanța de fond și cea de control judiciar.

Astfel, în cererea de revizuire nu au fost invocate hotărâri judecătorești definitive, din care să rezulte existența falsului sau a săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, de respectivele persoane, astfel cum se menționează în art. 454 alin. (1) C. proc. pen., și nici dovezi cu privire la situația prevăzută de art. 454 alin. (2) C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte. în baza art. 421 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuienta A. împotriva sentinței penale nr. 45 din 8 aprilie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelanta revizuentă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuienta A. împotriva sentinței penale nr. 45 din 8 aprilie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă apelanta revizuienta la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 iunie 2015.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2016-04-14
0,93
ÎCCJ, Secția penală
ale sentinței penale apelată. A respins apelul declarat de inculpatul C. ca nefondat. A obligat pe inculpatul C. la plata sumei de 200 RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale în apel. Împotriva deciziei nr. 1279 din 16 dece
ÎCCJ 2020-09-30
0,93
ÎCCJ, Secția penală
Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 462 din 17 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Secția penală
Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 16 din data de 5 februarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cau
ÎCCJ 2023-01-31
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 75/2023
Ședința publică din data de 31 ianuarie 2023 Deliberând asupra contestației formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 737/2022 din data de 15 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cau
ÎCCJ 2019-12-05
0,93
ÎCCJ, Secția penală
Asupra apelurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 251/F din 16 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 459 alin
Sursă