ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4303/2014

Decizia nr. 4303/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin cererea formulată la data de 29 mai 2013 și înregistrată pe rolul instanței sub nr. x/54/2013, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pârâta B. Gorj, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F/GJ/496 din 10 aprilie 2013, emisă de pârâtă prin care s-au stabilit obligații fiscale suplimentare în cuantum de 1.014.119 lei, până la pronunțarea instanței de fond.

Prin sentința civilă nr. 297/2013 din 16 iulie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta C. - B. Gorj - D. și a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F/GJ/496 din 10 aprilie 2013, emisă de către B. Gorj până la pronunțarea instanței de fond.

II. Motivele de casare invocate;

Împotriva sentinței civile nr. 297 din 16 iulie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, pârâta E. Craiova a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din 2010.

În motivarea căii de atac, autoritatea recurentă susține că sentința recurată este netemeinică și nelegală, deoarece în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea, întemeindu-și considerentele sentinței doar pe susținerile intimatei-reclamante, ignorând argumentele formulate în apărare, de către B. Gorj.

Astfel, instanța de fond a reținut în mod greșit că sunt satisfăcute condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 și anume un caz bine justificat și producerea unei pagube iminente.

Instanța de fond nu s-a limitat în a efectua o cercetare sumară a aparenței dreptului, având în vedere faptul că suntem în prezența unei proceduri de suspendare a executării unui act administrativ, ci dimpotrivă, a emis judecăți de natură a prejudicia fondul litigiului, situație care nu se circumscrie condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

III. Derularea procedurii judiciare în fața instanței de recurs și analiza motivelor de casare;

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare a recursului prevăzută de art. 493 C. proc. civ. din 2010, iar, prin încheierea din 13 mai 2014, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte a admis în principiu recursul și a fixat termen

de judecată pe fond la data de 13 noiembrie 2014.

Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă, precum și de reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul a rămas fără obiect pentru considerentele expuse în continuare.

Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 prin care a solicitat suspendarea executării Notei de constatare.

Conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.”

Înainte de a proceda la expunerea și analiza în concret atât a criticilor formulate de recurentă, cât și a legalității și temeiniciei pronunțate de prima instanță, Înalta Curte constată că, prin Decizia nr. 14 din 20 ianuarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/54/2013, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a anulat Decizia nr. 200 din 2 iulie 2013 și Decizia de impunere nr. F/GJ/496 din 10 aprilie 2013 emise de B. Gorj.

În prezenta cauză, învestită fiind cu soluționarea unei cereri de suspendare a executării formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, prima instanță, prin hotărârea atacată, a admis, conform dispozițiilor alin. (1) al articolului respectiv, suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.

Or, în sensul celor expuse anterior, instanța de fond a admis acțiunea în anularea actului ce formează obiectul prezentei cereri de suspendare a executării formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, Decizia nr. 14 din 20 ianuarie 2014 devenind irevocabilă prin nerecurare.

În atare condiții, recursul declarat în cauză, vizând finalmente modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de suspendare a executării este lipsit de obiect atâta vreme cât măsura de suspendare a executării actului administrativ încetează ope legis la data pronunțării instanței învestite cu acțiunea în anularea actului.

Ca urmare a constatării faptului că recursul declarat de recurenta-pârâtă a rămas fără obiect, este de prisos a fi expuse și analizate în concret, prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din 2010, criticile din recurs referitoare la cerințele necesar a fi îndeplinite, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se aprecia cu privire la legalitatea și temeinicia hotărârii recurate.

Pentru toate considerentele arătate, constatând că nu sunt întemeiate criticile formulate de recurenta-reclamantă subsumate motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 și pct. 6 C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. din 2010, va respinge recursul declarat în cauză ca rămas fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de E. Craiova (succesoare a B. Gorj) împotriva sentinței civile nr. 297 din 16 iulie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca rămas fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2014.