ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.01.2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 307/2015

HOTĂRÂRE
29.01.2015
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 307/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia nr. 307/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal reclamanta SC A. SRL Brașov a solicitat în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov suspendarea executării Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal din 17 iulie 2013 emisă de către Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov - Serviciul Supraveghere Fiscală și Coordonare Echipe Mobile prin care i s-a stabilit obligația de plată a taxelor antidumping, taxe vamale, TVA și accesorii aferente pentru o serie de importuri realizate în Malaezia.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 141/F din 6 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Brașov s-a admis cererea de suspendare a executării deciziei până la soluționarea irevocabilă a instanței de fond.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că existența cazului bine justificat rezultă din împrejurarea că există o aparență de nelegalitate a actelor contestate, precum și că executarea silită ar produce o pagubă iminentă având în vedere valoarea semnificativă a creanței fiscale a cărei executare silită ar afecta negativ patrimoniul reclamantei.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței nr. 141/F din 6 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov în nume propriu și pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii de suspendare, până la pronunțarea instanței pe fond, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului declarat se arată că sentința atacată este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:

- în speță nu există indicii temeinice de nelegalitate a actului administrativ contestat;

- instanța de fond nu a indicat niciun motiv plauzibil de nelegalitate evidentă a actelor atacate și s-a limitat la a invoca chestiuni de fond care necesită dezbateri și care nu fac dovada unui caz justificat;

- cu privire la paguba iminentă, simpla invocare a faptului că patrimoniul reclamantei va avea de suferit prin declanșarea procedurii de executare silită în vederea recuperării obligațiilor fiscale nu este suficientă.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.

Argumente de fapt și de drept relevante

Potrivit prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării unui act administrativ poate fi dispusă numai în situația în care se probează existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube.

Legea nr. 554/2004 definește cazul bine justificat la art. 2 alin. (1) lit. t) ca fiind acele împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

De asemenea, la art. 2 alin. (1) lit. ș) din același act normativ este definită paguba iminentă ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Din dispozițiile legale anterior menționate rezultă că dovada cumulativă a acestor condiții de acordare a cererii de suspendare trebuie făcută de către intimata-reclamantă, întrucât legea nu prezumă îndeplinirea acestor condiții.

În ceea ce privește cazul bine justificat, se constată faptul că actele atacate au fost întocmite de către organul fiscal competent, cu indicarea normelor legale incidente în cauză.

În speța de față, instanța de fond nu a indicat în concret care sunt acele motive care se circumscriu noțiunii de caz bine justificat, ci a avut în vedere doar chestiuni generale, fără a indica în concret care este textul de lege încălcat, aspectele învederate fiind lipsite de relevanță juridică față de obiectul cererii.

Cu privire la paguba iminentă, se observă că intimata-reclamantă nu a probat prin documente faptul că o executare a obligației i-ar perturba în așa mare măsură activitatea, încât să-i genereze o gravă dificultate. Simpla invocare a faptului că patrimoniul său va avea de suferit prin declanșarea procedurii de executare silită în vederea recuperării obligațiilor fiscale nu este suficientă.

Astfel, trebuie menționat faptul că executarea unei obligații bugetare stabilită printr-un act administrativ fiscal se bucură de prezumția de legalitate nu poate constitui prin ea însăși o pagubă, în sensul art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004. Într-adevăr din punct de vedere economic orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic, paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului, situație care nu se regăsește în cauza de față.

În concluzie, motivele de casare invocate ca temei de drept potrivit cărora hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material reglementate de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. sunt fondate, astfel că recursul va fi admis, casată sentința recurată și respinsă cererea de suspendare ca neîntemeiată.

Admite recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov în nume propriu și pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței nr. 141/F din 6 septembrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2015.

Procesat de GGC - NN

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2016-05-24
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1595/2016
Decizia nr. 1595/2016 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată la data de 4 noiembrie 2013 pe rolul Curți
ÎCCJ 2015-10-07
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3050/2015
Decizia nr. 3050/2015 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ ș
ÎCCJ 2017-11-23
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3772/2017
de plata obligațiilor bugetare impuse în mod nelegal și să se dispună restituirea tuturor sumelor achitate deja și nedatorate, precum și a sumelor cu care a fost executată societatea de către organul vamal, în baza actelor administrativ-fis
ÎCCJ 2015-01-16
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 89/2015
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată Prin cererea formulată, reclamanta SC F.C. SA Brașov a solicitat în contradictoriu cu pârâta D.G.
ÎCCJ 2014-01-31
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 455/2014
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta S.O.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, suspendarea executării
Sursă