ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2933/2015

Decizia nr. 2933/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj la data de 23 aprilie 2013 sub nr. x/33/2013, reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâții Ministerul Transporturilor și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, a solicitat instanței să dispună obligarea pârâților la:

- plata sumei de 6.948.088,5 RON reprezentând preț modificat aferent anului 2012 pentru prestarea serviciilor ce a făcut obiectul contractului de serviciu public încheiat la data de 06 februarie 2012 între SC A. SRL și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii în numele Statului.

- plata daunelor moratorii constând în dobânda legală în cuantum de 142.626,15 RON, aferentă debitului principal, începând cu data de 31 ianuarie 2013.

- plata daunelor compensatorii constând în actualizarea sumei solicitate cu indicele de inflație, în cuantum de 26.412,1857 RON începând cu data de 31 ianuarie 2013.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 446/2013 a Curții de Apel Cluj, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Transporturilor și a Statului Român prin Ministerul Finanțelor, acțiunea reclamantei SC A. SRL fiind respinsă având în vedere că a fost formulat față de persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut, în esență, că raportul juridic dedus judecății derivă din încheierea contractului de servicii publice încheiat de reclamantă cu Ministerul Transportului în numele Statului și nu de către pârâtele chemate în judecată.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 446/2013 a Curții de Apel Cluj, a declarat recurs, reclamanta SC A. SRL prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare pe fond a litigiului la aceeași instanță.

În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că hotărârea primei instanțe este insuficient motivată, motivare din care nu rezultă care au fost argumentele avute în vedere pentru înlăturarea susținerilor reclamantei.

De asemenea, apreciază recurenta că instanța nu a motivat înlăturarea prevederilor art. 4 din Contract din care rezultă „obligațiile specifice” ale Ministerului Transporturilor.

În esență, se apreciază că soluția primei instanțe este pur formală, cuprinde motive contradictorii, nefiind susținută de considerentele expuse în sentința recurată. Motivele pentru care instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a celor două intimate, se exclud reciproc în condițiile în care nici Ministerul Transporturilor și nici Statul Român prin Ministerul Finanțelor nu au obligația de plată a prețului prestațiilor de transport efectuate de SC A. SRL, prestații efectuate în baza contractului încheiat.

În consecință, se apreciază că instanța de fond a admis excepția lipsei procesuale pasive a Statului fără a avea în vedere că este reprezentat prin Ministerul Finanțelor.

Din perspectiva motivelor de recurs, prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, instanța ignorând dispozițiile de drept material aplicabile și a interpretat necorespunzător dispozițiile legale incidente.

Astfel, în opinia recurentei, instanța a aplicat greșit dispozițiilor art. 1270 noul C. civ. prin raportare la prevederile contractuale, ignorând dispozițiile art. 4 din Contractul de prestări servicii în care au fost stabilite „obligații specifice în sarcina Ministerului Transporturilor”.

Instanța a aplicat greșit dispozițiile art. 5 alin. (5), art. 7 alin. (2) lit. m) din O.U.G. nr. 12/1998, art. 4 alin. (1) pct. 10, art. 2 pct. 9, art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 76/2009, art. 34 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 - prevederi legale care au stat la baza contractului de prestări servicii.

Statuarea primei instanțe cu referire la lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Transporturilor este nelegală și prin raportare la interpretarea greșită a textelor legale din care rezultă că Ministerul Transporturilor trebuie să facă toate demersurile necesare pentru a obține alocarea bugetară ori să identifice alte surse pentru plata prețului restant.

În mod greșit s-a reținut că Statul prin Ministerul Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în condițiile în care Statul participă nemijlocit și răspunde prin Ministerul Finanțelor pentru neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de dispozițiile legale care au stat la baza încheierii contractului de prestare servicii publice.

Statul are calitatea procesuală pasivă, având în vedere art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 12/1998 și art. 5 alin. (1) din același act normativ care prevede expres: transportul feroviar public are caracter de servicii publice social.

Nu se poate accepta că Ministerul Transporturilor apare ca un reprezentant al Statului în ceea ce privește răspunderea pentru plata prețului, atâta timp cât statul nu a alocat sumele necesare în bugetul de stat. Obligația de a achita prețul prestațiilor include și obligația de a obține sumele necesare pentru plata prețului, obligație ce îi revine Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Instanța a ignorat și dispozițiile art. 2 alin. (2) lit. c) din H.G. nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, dispoziții în raport de care Ministerul Finanțelor Publice reprezenta Statul în domeniul său de activitate.

Ministerul Finanțelor Publice este singurul organ al Statului care are atribuția de a aloca sumele necesare pentru plata serviciilor de transport feroviar de călători, context în care, instanța de fond a aplicat greșit normele de drept material incident.

Intimatul Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat pentru considerentele expuse și în primul ciclu procesual.

Procedura derulată în recurs

În procedura filtru reglementată de dispozițiile art. 493 C. proc. civ. au fost verificate condițiile de admisibilitate a cererii de recurs iar prin raportul de admisibilitate în principiu s-a stabilit că recursul îndeplinește condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității, că motivele invocate de recurentă se încadrează în cele prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 6 și pct. 8 noul C. proc. civ., că nu există motive de ordine publică care pot fi invocate în condițiile art. 489 alin. (3) și că recursul nu este vădit nefondat.

Având în vedere că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate, sub aspectul cerințelor de formă și a încadrării motivelor de casare în dispozițiile art. 488 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., precum și că nu este vădit nefondat, completul filtru a constatat că cererea de recurs nu a putut fi soluționat potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) din Cod.

Hotărârea instanței de recurs

Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, critici întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 pct. 6 și art. 488 pct. 8 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat.

Primul motiv de recurs este întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurenta arătând că instanța de fond „a motivat insuficient soluția de admitere a excepțiilor” vizând calitatea procesuală pasivă a pârâților Ministerul Transporturilor și a Statului Român prin Ministerul Finanțelor.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din noul C. proc. civ., instanța trebuie să arate în considerentele hotărârii, care au fost motivele de fapt și drept pe care se întemeiază soluția dată, dar în dezacord cu opinia recurentului, se constată că instanța de fond a arătat care sunt argumentele în măsură să susțină soluția pronunțată.

Atât practica, cât și doctrina au statuat că nu se poate cere instanței ca în motivarea hotărârii să se răspundă detaliat fiecărui argument invocat de părți în considerarea uneia și aceleiași cereri. Este de remarcat că instanța de fond nu a analizat fondul cauzei, ci a argumentat soluția dată, examinând în mod real calitatea părților în litigiu dedus judecății prin raportare la contractul de prestări servicii publice din care a derivat raportul juridic dedus judecății.

Este evident că nu era necesar a se analiza calitatea procesuală la modul general a Ministerului Transporturilor și a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor, instanța de fond limitându-se a analiza calitatea procesuală pasivă a celor doi pârâți raportat la situația de fapt rezultată din actul juridic generator de drepturi și obligații, respectiv contractul de servicii publice.

Critica recurentei, în sensul că instanța nu a analizat dispozițiile art. 4 din contractul de prestări servicii nu poate fi reținută atâta timp cât instanța nu a analizat pe fond cauza, ci doar calitatea părților, drepturile și obligațiile derivate din contract urmând a fi analizate odată cu fondul cauzei.

Ca urmare, se constată că instanța de fond a arătat în cuprinsul hotărârii recurate care au fost motivele de fapt și drept ce au format convingerea instanței, argumente în măsură să susțină soluția pronunțată, context în care nu pot fi reținute ca fiind incidente în cauză dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Nici motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., nu poate fi reținut, instanța de fond analizând și aplicând dispozițiile legale incidente în raport de contractul de servicii publice ce a generat litigiul dedus judecății.

Așa cum a reținut și prima instanță, recurenta-reclamantă în calitatea de operator de transport feroviar a încheiat contractul de servicii publice pentru perioada 2012-2015 cu Ministerul Transporturilor și Infrastructurii în numele statului, deci ca mandatar al Statului.

Chiar recurenta-reclamantă a împărtășit punctul de vedere al instanței promovând aceeași acțiune în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Transporturilor, acțiune ce face obiectul Dosarului nr. x/33/2013 în care s-a pronunțat sentința nr. 94 din 07 martie 2014, dosar aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție în faza de recurs.

În acțiunea ce face obiectul Dosarului nr. x/33/2013, instanța a analizat pe fond pretențiile recurentului-reclamant, ținând cont de drepturile și obligațiile părților ce derivă din contractul de servicii publice calitate procesuală pasivă aparținând Statului Român, prin Ministerul Transporturilor.

Ca urmare, demersul juridic al recurentei în prezenta cauză este și lipsit de interes în condițiile în care a fost promovată o nouă acțiune cu același obiect, în care calitatea de pârât o are Statul Român, prin Ministerul Transporturilor, acțiune prin care s-a soluționat pe fond litigiul derivat din contractul de servicii publice încheiat de recurentă cu Ministerul Transporturilor în numele Statului.

Față de situația expusă se constată că nu se impun a fi analizate în mod generic dispozițiile legale invocate de recurentă din perspectiva dispozițiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 497 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul promovat de SC A. SRL împotriva sentinței civile nr. 446 din 18 septembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SRL împotriva sentinței civile nr. 446 din 18 septembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2015.