ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 913/2016

Decizia nr. 913/2016

Asupra cauzei

civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Judecătoriei sector 6 București, la data de 03 martie 2015, sub

nr. x/303/2015, reclamantul Criveanu Ion a chemat în judecată pârâții

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, Parchetul de pe lângă

Judecătoria Drăgășani, Ministerul Administrației

și Internelor Drăgășani, Inspectoratul de Poliție al Județului

Vâlcea, A., B., C., D., E., F., G. și H. și a solicitat obligarea

acestora, în solidar, la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale,

față de împrejurarea că, la data de 30 octombrie 2012, i s-a

restrâns libertatea în mod nelegal prin faptul că a fost dus cu forța

la Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici”

București, pentru efectuarea unei expertize medico legale psihiatrice, fiindu-i

lezată demnitatea.

Prin sentința

civilă nr. 6348 din 04 septembrie 2015, Judecătoria Sector 6

București a admis excepția necompetenței materiale, a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea,

reținând că față de obiectul acțiunii, cauza și

temeiul de drept invocate de către acesta precum și necesitatea

respectării principiului disponibilității, competența de

soluționare a cauzei aparține Tribunalului Vâlcea.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 02 octombrie 2015 sub

nr. x/303/2015.

Prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu reclamantul a formulat

acțiune împotriva acelorași pârâți, la data de 04 martie 2015.

Prin

sentința civilă nr. 4560 din 09 octombrie  2015, în Dosarul nr. x/306/2015,

Judecătoria Sibiu a admis excepția litispendenței, invocate din

oficiu, și drept consecință a trimis dosarul Tribunalului

Vâlcea, în calitate de instanță superioară pentru

soluționarea împreună cu Dosarul nr. x/303/2015.

Prin cererea

înregistrată la data de 04 martie 2015 pe rolul Judecătoriei Târgu

Jiu, reclamantul Criveanu Ion a formulat acțiune împotriva acelorași

pârâți.

Prin Încheierea

nr. 3850 din 19 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/318/2015,

Judecătoria Târgu Jiu a admis excepția litispendenței între Dosarul

nr. x/318/2015 și Dosarul nr. x/303/2015 și a înaintat cauza Tribunalului

Vâlcea.

În toate

acțiunile formulate, reclamantul a solicitat obligarea acelorași pârâți

la despăgubiri morale în cuantum de 50.000 lei în temeiul art. 1349, 1357,

1359, 1369, 1382, 1386 C. civ.

Prin

precizările depuse de reclamant (fila 24 dosar Tribunal Vâlcea), acesta

susține că este vorba de răspundere delictuală așa cum

a fost întemeiată în fapt și în drept cererea și pentru că

reclamantul are dreptul alegerii dintre mai multe instanțe competente a

ales Judecătoria sector 6 București, Judecătoria Sibiu,

Judecătoria sector 3, Judecătoria Târgu Jiu, iar în temeiul art. 127 C.

proc. civ., solicită ca acțiunea să fie soluționată de

către Judecătoria Sibiu.

Prin

sentința civilă nr. 406 din 04 martie 2016, Tribunalul Vâlcea, secția

I civilă, a admis excepția necompetenței materiale și a

declinat competența materială de soluționare a cauzei privind pe

pârâții A., B. - procurori în cadrul Parchetului de pe lângă

Judecătoria Drăgășani, Parchetul de pe lângă Judecătoria

Drăgășani, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Pitești, Statul Roman, prin Ministerul Finanțelor Publice, în

favoarea Judecătoriei Sibiu. A constatat ivit conflict negativ de

competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație

și Justiție pentru soluționarea acestuia.

În motivarea

soluției sale, Tribunalul Vâlcea a reținut următoarele

considerente:

Cauza

privește procurori ai Parchetului de pe lângă Judecătoria

Drăgășani.

Art. 127 alin.

(2) C. proc. civ. se referă la o categorie specială de cereri

introduse împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau

grefieri care își desfășoară activitatea în instanța

competentă să judece cauza (în speță Judecătoria

Drăgășani) reclamantul poate sesiza una dintre instanțele

judecătorești de același grad aflate în circumscripția

oricăreia dintre curțile de apel învecinate curții de apel în a

cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost

competentă potrivit legii.

Deci, dreptul

reclamantului de a sesiza o altă instanță de același grad

aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel

învecinate curții de apel în a cărei circumscripție se află

instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii a fost exercitat

atât la introducerea cererii, cât și prin cererea de precizare

susținând soluționarea cauzei pentru pârâții procurori la

Judecătoria Sibiu în înlăturarea oricărei suspiciuni de

soluționare părtinitoare a cauzei din pricina calității

părților.

În aceste

condiții, față de temeiurile de drept invocate și de obiectul

cererii de chemare în judecată, în raport cu dispozițiile art. 127 alin.

(2) C. proc. civ. și art. 94 alin. (1) lit. j) C. proc. civ., tribunalul a

admis excepția necompetenței materiale și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Sibiu.

Totodată,

față de prevederile art. 133, 134, 135 C. proc. civ. și raportat

la faptul că prin Încheierea nr. 6348 din 04 septembrie 2015

Judecătoria sector 6 București și-a declinat competența în

favoarea Tribunalului Vâlcea, iar la data de 9 oct.2015 prin încheierea nr. 4560

Judecătoria Sibiu a admis excepția litispendenței și a

trimis dosarul la Tribunalul Vâlcea, instanța a constatat ivit conflictul

negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta

Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării

conflictului.

Astfel

învestită, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct.

2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență când

două sau mai multe instanțe și-au

declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, in cazul

declinărilor succesive, dacă ultima instanță investită,

își declină, la rândul său, competența în favoarea uneia

dintre instanțele care, anterior, s-au declarat necompetente.

Din aceste dispoziții

rezultă

o primă ipoteză, respectiv aceea ca, două sau mai multe

instanțe să se fi dezînvestit de soluționarea unei cauze,

considerând că nu sunt competente, iar dezînvestirea să fie

reciprocă, condiții ce trebuie întrunite cumulativ.

A doua ipoteză

vizează declinările succesive

și

presupune ca ultima instanță învestită să își decline

la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele

care anterior s-au declarat necompetente.

În

speță, niciuna dintre ipoteze nu se regăsește, pentru a

atrage incidența dispozițiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ.

Astfel, în

speță, reclamantul a sesizat cu aceeași acțiune, trei

instanțe, Judecătoria sector 6 București, Judecătoria Târgu

Jiu și Judecătoria Sibiu.

Prima

instanță sesizată, respectiv Judecătoria sector 6

București, constatând că este necompetentă, a declinat

competența în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Celelalte

două instanțe, respectiv Judecătoria Târgu Jiu și

Judecătoria Sibiu, au trimis cauza spre soluționare, de asemenea,

Tribunalului Vâlcea însă urmare admiterii excepției

litispendenței.

La rândul

său, Tribunalul Vâlcea a declinat competența în favoarea

Judecătoriei Sibiu.

Se

constată astfel, sub un prim aspect, că Judecătoria Sibiu,

instanța în favoarea căreia a fost declinată competența de

către Tribunalul Vâlcea, nu s-a declarat necompetentă să judece

litigiul,

astfel

cum prevăd dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ci

dimpotrivă, admițând excepția litispendenței, s-a considerat

competentă să soluționeze litigiul, dar constatând că aceeași

cauză a fost declinată anterior de către Judecătoria sector

6 București Tribunalului Vâlcea, a înaintat dosarul acestei instanțe.

Prin urmare,

deși Tribunalul Vâlcea și-a declinat competența în favoarea

Judecătoriei Sibiu, nu se poate pune problema unor declinări

reciproce.

În dosar nu

se pune problema nici a unor declinări succesive, în urma cărora

ultima instanță învestită să își decline

competența în favoarea uneia dintre instanțe care s-a declarat

necompetentă.

Astfel,

ultima instanță învestită, Judecătoria Sibiu, nu a declinat

competența în favoarea vreuneia dintre instanțele pretins aflate în

conflict, Judecătoria sector 6 București sau Tribunalul Vâlcea,

pentru a reține că sunt întrunite condițiile art. 133 pct. 2

teza finală C. proc. civ.

În concluzie,

se constată că nu sunt îndeplinite

condițiile

prevăzute de

dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., din

perspectiva celor două ipoteze prevăzute de norma legală în

discuție, motiv pentru care

urmează a se constata

că

sesizarea este inadmisibilă, sens în care va fi

respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca inadmisibilă sesizarea, constatând că nu există conflict

negativ de competență.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2016.