ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 913/2016

Decizia nr. 913/2016 Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 6 București, la data de 03 martie 2015, sub nr. x/303/2015, reclamantul Criveanu Ion a chemat în judecată pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgășani, Ministerul Administrației și Internelor Drăgășani, Inspectoratul de Poliție al Județului Vâlcea, A., B., C., D., E., F., G. și H. și a solicitat obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale, față de împrejurarea că, la data de 30 octombrie 2012, i s-a restrâns libertatea în mod nelegal prin faptul că a fost dus cu forța la Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” București, pentru efectuarea unei expertize medico legale psihiatrice, fiindu-i lezată demnitatea.

Prin sentința civilă nr. 6348 din 04 septembrie 2015, Judecătoria Sector 6 București a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, reținând că față de obiectul acțiunii, cauza și temeiul de drept invocate de către acesta precum și necesitatea respectării principiului disponibilității, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Vâlcea. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 02 octombrie 2015 sub nr. x/303/2015. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu reclamantul a formulat acțiune împotriva acelorași pârâți, la data de 04 martie 2015. Prin sentința civilă nr. 4560 din 09 octombrie 2015, în Dosarul nr. x/306/2015, Judecătoria Sibiu a admis excepția litispendenței, invocate din oficiu, și drept consecință a trimis dosarul Tribunalului Vâlcea, în calitate de instanță superioară pentru soluționarea împreună cu Dosarul nr. x/303/2015.

Prin cererea înregistrată la data de 04 martie 2015 pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, reclamantul Criveanu Ion a formulat acțiune împotriva acelorași pârâți. Prin Încheierea nr. 3850 din 19 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/318/2015, Judecătoria Târgu Jiu a admis excepția litispendenței între Dosarul nr. x/318/2015 și Dosarul nr. x/303/2015 și a înaintat cauza Tribunalului Vâlcea. În toate acțiunile formulate, reclamantul a solicitat obligarea acelorași pârâți la despăgubiri morale în cuantum de 50.000 lei în temeiul art. 1349, 1357, 1359, 1369, 1382, 1386 C. civ. Prin precizările depuse de reclamant (fila 24 dosar Tribunal Vâlcea), acesta susține că este vorba de răspundere delictuală așa cum a fost întemeiată în fapt și în drept cererea și pentru că reclamantul are dreptul alegerii dintre mai multe instanțe competente a ales Judecătoria sector 6 București, Judecătoria Sibiu, Judecătoria sector 3, Judecătoria Târgu Jiu, iar în temeiul art. 127 C. proc.

civ., solicită ca acțiunea să fie soluționată de către Judecătoria Sibiu. Prin sentința civilă nr. 406 din 04 martie 2016, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența materială de soluționare a cauzei privind pe pârâții A., B. - procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgășani, Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgășani, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, Statul Roman, prin Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Judecătoriei Sibiu. A constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia. În motivarea soluției sale, Tribunalul Vâlcea a reținut următoarele considerente: Cauza privește procurori ai Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgășani.

Art. 127 alin. (2) C. proc. civ. se referă la o categorie specială de cereri introduse împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefieri care își desfășoară activitatea în instanța competentă să judece cauza (în speță Judecătoria Drăgășani) reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate curții de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă potrivit legii.

Deci, dreptul reclamantului de a sesiza o altă instanță de același grad aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate curții de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii a fost exercitat atât la introducerea cererii, cât și prin cererea de precizare susținând soluționarea cauzei pentru pârâții procurori la Judecătoria Sibiu în înlăturarea oricărei suspiciuni de soluționare părtinitoare a cauzei din pricina calității părților. În aceste condiții, față de temeiurile de drept invocate și de obiectul cererii de chemare în judecată, în raport cu dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. și art. 94 alin. (1) lit. j) C. proc.

civ., tribunalul a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu. Totodată, față de prevederile art. 133, 134, 135 C. proc. civ. și raportat la faptul că prin Încheierea nr. 6348 din 04 septembrie 2015 Judecătoria sector 6 București și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Vâlcea, iar la data de 9 oct.2015 prin încheierea nr. 4560 Judecătoria Sibiu a admis excepția litispendenței și a trimis dosarul la Tribunalul Vâlcea, instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului. Astfel învestită, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 133 pct. 2 C. proc.

civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, in cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță investită, își declină, la rândul său, competența în favoarea uneia dintre instanțele care, anterior, s-au declarat necompetente. Din aceste dispoziții rezultă o primă ipoteză, respectiv aceea ca, două sau mai multe instanțe să se fi dezînvestit de soluționarea unei cauze, considerând că nu sunt competente, iar dezînvestirea să fie reciprocă, condiții ce trebuie întrunite cumulativ. A doua ipoteză vizează declinările succesive și presupune ca ultima instanță învestită să își decline la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speță, niciuna dintre ipoteze nu se regăsește, pentru a atrage incidența dispozițiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ. Astfel, în speță, reclamantul a sesizat cu aceeași acțiune, trei instanțe, Judecătoria sector 6 București, Judecătoria Târgu Jiu și Judecătoria Sibiu. Prima instanță sesizată, respectiv Judecătoria sector 6 București, constatând că este necompetentă, a declinat competența în favoarea Tribunalului Vâlcea. Celelalte două instanțe, respectiv Judecătoria Târgu Jiu și Judecătoria Sibiu, au trimis cauza spre soluționare, de asemenea, Tribunalului Vâlcea însă urmare admiterii excepției litispendenței. La rândul său, Tribunalul Vâlcea a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Se constată astfel, sub un prim aspect, că Judecătoria Sibiu, instanța în favoarea căreia a fost declinată competența de către Tribunalul Vâlcea, nu s-a declarat necompetentă să judece litigiul, astfel cum prevăd dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ci dimpotrivă, admițând excepția litispendenței, s-a considerat competentă să soluționeze litigiul, dar constatând că aceeași cauză a fost declinată anterior de către Judecătoria sector 6 București Tribunalului Vâlcea, a înaintat dosarul acestei instanțe. Prin urmare, deși Tribunalul Vâlcea și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sibiu, nu se poate pune problema unor declinări reciproce. În dosar nu se pune problema nici a unor declinări succesive, în urma cărora ultima instanță învestită să își decline competența în favoarea uneia dintre instanțe care s-a declarat necompetentă.

Astfel, ultima instanță învestită, Judecătoria Sibiu, nu a declinat competența în favoarea vreuneia dintre instanțele pretins aflate în conflict, Judecătoria sector 6 București sau Tribunalul Vâlcea, pentru a reține că sunt întrunite condițiile art. 133 pct. 2 teza finală C. proc. civ. În concluzie, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., din perspectiva celor două ipoteze prevăzute de norma legală în discuție, motiv pentru care urmează a se constata că sesizarea este inadmisibilă, sens în care va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă sesizarea, constatând că nu există conflict negativ de competență. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2016.