ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1047/2016

Decizia nr. 1047/2016

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 18 septembrie 2014, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții B. Craiova, C. Giurgiu și D., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea fiecărui pârât la plata către reclamant a sumei de 200.000 euro, reprezentând daune morale.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâții nu au respectat normele europene și internaționale cu privire la condițiile de deținere, precum și cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilități.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1381 și art. 1382 C. civ., Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilități, Recomandarea R (87) 3 a Comitetului de Miniștri a Comisiei Europene din 12 februarie 1987, art. 19 alin. (5) C. proc. pen. și art. 31 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1594 din 4 februarie 2016, Judecătoria Craiova a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de către pârâții C. Giurgiu și B. Craiova și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu.

În motivarea sentinței, instanța a reținut că, la data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv, 18 septembrie 2014, reclamantul era deținut în C. Giurgiu, în executarea unei pedepse cu închisoarea de 10 ani.

Instanța a stabilit că, în raport de sediul pârâtului C. Giurgiu și de locul/domiciliul unde se afla reclamantul la data formulării acțiunii, loc unde s-ar fi produs fapta ilicită generatoare de prejudiciu împotriva reclamantului, competența teritorială de judecare a cauzei revine Judecătoriei Giurgiu, în favoarea căreia a declinat competența.

Învestită prin declinare, Judecătoria Giurgiu a pronunțat sentința civilă nr. 2314 din data de 24martie 2016, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Craiova, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În considerentele sentinței pronunțate, instanța a reținut că reclamantul a sesizat Judecătoria Craiova în vederea soluționării cererii de chemare în judecată, respectiv instanța în a cărei circumscripție își are sediul unul dintre pârâți, în speță, C. Craiova și că, în conformitate cu dispozițiile art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente

.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Normelede competență incidente raportului juridic litigios sunt, așa cu au reținut și cele două instanțe aflate în conflict, dispozițiile art. 107, ale art. 111 și ale art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

În speță, reclamantul invocă întrunirea elementelor răspunderii civile delictuale, întemeindu-și acțiunea introductivă pe dispozițiile art. 1381 și art. 1382 C. civ.,

ceea ce determină incidența dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., conform cărora, în afară de instanța de domiciliu a pârâtului, mai este competentă instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

În aplicarea prevederilor mai sus menționate, competența teritorială de soluționare a cererilor ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit este alternativă, între instanța domiciliului pârâtului, instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta ilicită sau instanța în raza căreia s-a produs prejudiciul. Toate aceste instanțe sunt deopotrivă competente să judece pricina.

De asemenea, conform dispozițiilor art. 112 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia, iar art. 116 C. proc. civ., prevede că reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Având în vedere că dispozițiile legale sus-menționate instituie o normă de competență teritorială alternativă,reclamantul este singurul care poate alege ce instanță să învestească cu soluționarea cererii sale, dintre instanțele deopotrivă competente din punct de vedere teritorial.

În speță, se constată că reclamantul A. a chemat în judecată în calitate de pârâți B. Craiova, C. Giurgiu și D., și a ales să învestească Judecătoria Craiova cu soluționarea demersului său judiciar, aceasta fiind instanța în a cărei rază teritorială se află sediul unuia dintre pârâți, respectiv, sediul B. Craiova și, totodată, locul unde s-a pretins că au fost săvârșite unele dintre faptele ilicite, astfel cum au fost prezentate în cererea de chemare în judecată.

Odată sesizată în mod legal de către reclamant una dintre instanțele competente alternativ, în temeiul dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., nici pârâții din cauză, nici instanța de judecată nu pot contesta opțiunea acestuia și nu pot invoca competența teritorială alternativă drept temei pentru declinarea competenței de soluționare a cauzei, cu consecința încălcării voinței reclamantului.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2016.