ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1277/2016

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1277/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr.

1277/2016

Deliberând

asupra conflictului negativ de competență, constată

următoarele:

Prin cererea de chemare în

judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 18

mai 2015, sub nr. x/306/2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâții SC B. SRL, cu sediul în București, C., cu domiciliul în

București, Municipiul Drăgășani, reprezentat prin Primar, cu

sediul în Drăgășani și D., prin Serviciul Personal -

Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgășani, cu sediul

în Drăgășani, obligarea acestora la plata, în solidar, a

daunelor morale în cuantum de 10.000 lei și a cheltuielilor de

judecată ocazionate de proces.

În motivare,

a arătat că la data de 29 noiembrie 2011, în jurul orei 8.35 - 8.40,

se afla în curtea Autogara B. din Drăgășani, unde a fost

mușcat de un câine de piciorul stâng, fiind înconjurat și de

alți doi câini care lătrau din față.

Urmare acestui

eveniment, s-a întors în clădirea autogării, la casa de bilele, unde

se afla pârâtul C., căruia i-a spus că a fost mușcat de un

câine.

Reclamantul a

susținut că rana s-a infectat, că nu a avut mijloace materiale

pentru achiziționarea medicamentelor necesare tratamentului și

că nu i s-a administrat vaccinul antirabic.

La data de 06

decembrie 2011 a formulat o plângere la patronul autogării, care i-a

răspuns ca nu îl va despăgubi pentru prejudiciul suferit.

Petentul a

susținut că la 06 februarie 2012 a depus o plângere și la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgășani,

formându-se astfel, Dosarul nr. x/P/2012, în care s-a constituit parte

civilă cu suma de 10.000 lei. Prin rezoluția din 22 aprilie 2013,

pârâta D., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria

Drăgășani, a dispus neînceperea urmăririi penale

față de pârâtul C., în drept, cererea de chemare în judecată a

fost întemeiată pe dispozițiile art. 1349, art. 1357, art. 1375, art.

1381, art. 1382, art. 1385, art. 1386 și art. 1391 C. civ.

Pârâții

SC B. SRL și C., au formulat întâmpinare, prin care au invocat

excepția necompetenței teritoriale a judecătoriei Sibiu,

apreciind că, în raport de locul unde se află sediul, respectiv

domiciliul pârâților, conform art. 107 C. proc. civ., competența soluționării

litigiului revine Judecătoriei Sectorului 6 București.

Reclamantul a

formulat răspuns la întâmpinare, arătând, cu referire la

excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sibiu, că

este nefondată, întrucât sunt aplicabile dispozițiile art. 127 C.

proc. civ., având în vedere că pârâta D. este procuror la Parchetul de pe

lângă Judecătoria Drăgășani, astfel că, în

calitate de reclamant, are posibilitatea de a sesiza o instanță de

același grad.

Prin

Sentința civilă nr. 6900 din 14 decembrie 2015, Judecătoria

Sibiu a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Sectorului 6 București.

Pentru a

dispune astfel, această instanță a reținut că, în

cauză, nefiind incident un caz de competență exclusivă,

competența teritorială se stabilește potrivit normelor dreptului

comun, astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 107 C. proc.

civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la

instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își

are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Având în

vedere că sediul pârâtei SC B. SRL este în București, iar domiciliul

pârâtului C. se află la aceeași adresă, Judecătoria Sibiu a

apreciat că soluționarea litigiului este de competența

Judecătoriei Sectorului 6 București în a cărei

circumscripție se află sediul, respectiv domiciliul pârâților.

Pe rolul

Judecătoriei Sectorului 6 București, dosarul a fost înregistrat sub

nr. x/306/2015, la data de 21 ianuarie 2016.

Prin cererea

formulată la data de 16 februarie 2016, reclamantul a invocat

excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6

București, în raport de dispozițiile art. 127 C. proc. civ.

Prin

Sentința nr. 1364 din 17 februarie 2016, Judecătoria Sectorului 6

București a admis excepția necompetenței teritoriale,

invocată de reclamant și a declinat competența

soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu. Constatând

ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei

Curți de Casație și Justiție în vederea

pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a

dispune astfel, această instanță a reținut că, prin

acțiunea civilă dedusă judecății, reclamantul i-a

chemat în judecată pe pârâții SC B. SRL, C., Municipiul

Drăgășani, reprezentat prin Primar, și D. - procuror în

cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgășani -

solicitând obligarea acestora la plata, în solidar, a daunelor morale în

cuantum de 10.000 lei, ca urmare a angajării răspunderii civile

delictuale.

Potrivit art.

116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe

deopotrivă competente, în speță fiind incidente

dispozițiile art. 107 și art. 113 alin. (1) pct. 9 din acest act

normativ. Acest din urmă text legal prevede că, în afară de

instanțele prevăzute la art. 107 - 112 C. proc. civ., mai este

competentă instanța în a cărei circumscripție s-a

săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru

cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

În

același timp, însă, unul dintre pârâți are calitatea de procuror.

Acest aspect atrage aplicarea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., care

la alin. (2) și (3) reglementează un caz de competență

teritorială facultativă în favoarea uneia dintre instanțele

judecătorești de același grad, aflate în circumscripția

oricăreia din curțile de apel învecinate cu cea din care face parte

instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, să

soluționeze cererea de chemare în judecată, în cazul în care aceasta

ar fi fost formulată împotriva unui judecător care își

desfășura activitatea la instanța competentă să judece

cauza.

Fiind unul

din cazurile în care reclamantul poate alege între mai multe instanțe

deopotrivă competente (în speță, domiciliul pârâților sau

locul săvârșirii faptei ilicite), acesta a procedat în conformitate

cu prevederile art. 127 alin. (2) și (3) C. proc. civ., învestind cu

soluționarea cauzei Judecătoria Sibiu, instanță aflată

pe raza Curții de Apel Alba Iulia, învecinată cu Curtea de Apel

Pitești, în a cărei circumscripție se află una dintre

instanțele competente, respectiv Judecătoria

Drăgășani, în considerarea calității de magistrat a

unuia dintre pârâți.

Or, în

măsura în care reclamantul a optat în favoarea uneia dintre

instanțele deopotrivă competente nu se mai poate dispune declinarea

judecării cauzei, chiar în condițiile în care unul dintre pârâți

a invocat excepția necompetenței teritoriale, nefiind incident

vreunui din cazurile de competență teritorială exclusivă

reglementate de Codul de procedură civilă.

Examinând

conflictul de competență, Înalta Curte reține că, în

cauză, competența soluționării pricinii revine

Judecătoriei Sibiu, pentru considerentele ce succed:

Obiectul

cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A. îl

constituie obligarea pârâților SC B. SRL, C., Municipiul

Drăgășani, prin Primar și D. la plata, în solidar, a

daunelor morale în cuantum 10.000 lei, ca urmare a angajării

răspunderii civile delictuale a acestora în baza dispozițiilor art.

1349, art. 1357, art. 1375, art. 1381, art. 1382, art. 1385, art. 1386 și

art. 1391 C. civ.

Potrivit art.

107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce

la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau

își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Aceste

prevederi legale reglementează competența de drept comun, din punct

de vedere teritorial pentru judecata în primă instanță, în

sensul că, dacă legea nu dispune altfel, instanța

competentă să o soluționeze este cea în a cărei

circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul.

Însă,

există și situații în care, pe lângă instanțele

prevăzute de art. 107 C. proc. civ., sunt competente să

soluționeze acțiunea civilă și alte instanțe.

Astfel, art.

113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. stipulează că, în afară de

instanțele prevăzute la art. 107 - 112, mai este competentă

și instanța în a cărei circumscripție s-a

săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru

cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Aceste

dispoziții legale stabilesc competența alternativă în cazul

cererilor privind obligațiile care izvorăsc dintr-o faptă

ilicită, reclamantul având opțiunea de a introduce cererea de chemare

în judecată la instanța în a cărei circumscripție aceasta a

fost săvârșită sau la cea în a cărei rază

teritorială s-a produs prejudiciul.

În cauză,

fapta pretins ilicită s-a produs în orașul Drăgășani,

iar pârâții domiciliază sau își au sediul pe raza

teritorială a acestei localități, respectiv în municipiul

București.

Însă,

pârâta D. este procuror la Parchetul de pe lângă judecătoria

Drăgășani, instanță care, potrivit dispozițiilor

art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. ar fi fost competentă sa

soluționeze litigiul, în fond.

Față

de această împrejurare, Înalta Curte apreciază că, în

speță, sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (2) și

(3) C. proc. civ., care prevăd că, în cazul în care cererea se

introduce împotriva urna judecător care își desfășoară

activitatea la instanța competentă sa judece cauza, reclamantul poate

sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad

aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel

învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află

instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod

corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari

și grefierilor.

Prin urmare,

în ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau

grefierul au calitatea de pârâți, reclamantul poate sesiza una dintre

instanțele menționate în art. 127 alin. (2) C. proc. civ.

Această

normă instituie o competență teritorială alternativă,

având în vedere că reclamantul are alegerea între instanțe

deopotrivă competente, astfel, cum prevede art. 116 C. proc. civ.

În

cauză, reclamantul a uzat de prevederile art. 127 alin. (2) și (3) C.

proc. civ., având în vedere că pârâta D. își

desfășoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă

judecătoria Drăgășani.

Astfel,

acesta a sesizat Judecătoria Sibiu, care se află în

circumscripția unei dintre curțile de apel învecinate cu cea în a

cărei rază teritorială se află Judecătoria

Drăgășani.

Pentru

considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competența de

soluționare a litigiului dedus judecății în favoarea

judecătoriei Sibiu.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Sibiu.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 3 iunie 2016.

Procesat

de GGC - NN