ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1277/2016

Decizia nr. 1277/2016 Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 18 mai 2015, sub nr. x/306/2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții SC B. SRL, cu sediul în București, C., cu domiciliul în București, Municipiul Drăgășani, reprezentat prin Primar, cu sediul în Drăgășani și D., prin Serviciul Personal - Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgășani, cu sediul în Drăgășani, obligarea acestora la plata, în solidar, a daunelor morale în cuantum de 10.000 lei și a cheltuielilor de judecată ocazionate de proces. În motivare, a arătat că la data de 29 noiembrie 2011, în jurul orei 8.35 - 8.40, se afla în curtea Autogara B. din Drăgășani, unde a fost mușcat de un câine de piciorul stâng, fiind înconjurat și de alți doi câini care lătrau din față.

Urmare acestui eveniment, s-a întors în clădirea autogării, la casa de bilele, unde se afla pârâtul C., căruia i-a spus că a fost mușcat de un câine. Reclamantul a susținut că rana s-a infectat, că nu a avut mijloace materiale pentru achiziționarea medicamentelor necesare tratamentului și că nu i s-a administrat vaccinul antirabic. La data de 06 decembrie 2011 a formulat o plângere la patronul autogării, care i-a răspuns ca nu îl va despăgubi pentru prejudiciul suferit. Petentul a susținut că la 06 februarie 2012 a depus o plângere și la Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgășani, formându-se astfel, Dosarul nr. x/P/2012, în care s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei.

Prin rezoluția din 22 aprilie 2013, pârâta D., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgășani, a dispus neînceperea urmăririi penale față de pârâtul C., în drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1349, art. 1357, art. 1375, art. 1381, art. 1382, art. 1385, art. 1386 și art. 1391 C. civ. Pârâții SC B. SRL și C., au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția necompetenței teritoriale a judecătoriei Sibiu, apreciind că, în raport de locul unde se află sediul, respectiv domiciliul pârâților, conform art. 107 C. proc. civ., competența soluționării litigiului revine Judecătoriei Sectorului 6 București. Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, arătând, cu referire la excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sibiu, că este nefondată, întrucât sunt aplicabile dispozițiile art. 127 C. proc.

civ., având în vedere că pârâta D. este procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgășani, astfel că, în calitate de reclamant, are posibilitatea de a sesiza o instanță de același grad. Prin Sentința civilă nr. 6900 din 14 decembrie 2015, Judecătoria Sibiu a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București. Pentru a dispune astfel, această instanță a reținut că, în cauză, nefiind incident un caz de competență exclusivă, competența teritorială se stabilește potrivit normelor dreptului comun, astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Având în vedere că sediul pârâtei SC B. SRL este în București, iar domiciliul pârâtului C. se află la aceeași adresă, Judecătoria Sibiu a apreciat că soluționarea litigiului este de competența Judecătoriei Sectorului 6 București în a cărei circumscripție se află sediul, respectiv domiciliul pârâților. Pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, dosarul a fost înregistrat sub nr. x/306/2015, la data de 21 ianuarie 2016. Prin cererea formulată la data de 16 februarie 2016, reclamantul a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București, în raport de dispozițiile art. 127 C. proc. civ. Prin Sentința nr. 1364 din 17 februarie 2016, Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de reclamant și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență. Pentru a dispune astfel, această instanță a reținut că, prin acțiunea civilă dedusă judecății, reclamantul i-a chemat în judecată pe pârâții SC B. SRL, C., Municipiul Drăgășani, reprezentat prin Primar, și D. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgășani - solicitând obligarea acestora la plata, în solidar, a daunelor morale în cuantum de 10.000 lei, ca urmare a angajării răspunderii civile delictuale. Potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, în speță fiind incidente dispozițiile art. 107 și art. 113 alin. (1) pct. 9 din acest act normativ.

Acest din urmă text legal prevede că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112 C. proc. civ., mai este competentă instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă. În același timp, însă, unul dintre pârâți are calitatea de procuror. Acest aspect atrage aplicarea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., care la alin. (2) și (3) reglementează un caz de competență teritorială facultativă în favoarea uneia dintre instanțele judecătorești de același grad, aflate în circumscripția oricăreia din curțile de apel învecinate cu cea din care face parte instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, să soluționeze cererea de chemare în judecată, în cazul în care aceasta ar fi fost formulată împotriva unui judecător care își desfășura activitatea la instanța competentă să judece cauza.

Fiind unul din cazurile în care reclamantul poate alege între mai multe instanțe deopotrivă competente (în speță, domiciliul pârâților sau locul săvârșirii faptei ilicite), acesta a procedat în conformitate cu prevederile art. 127 alin. (2) și (3) C. proc. civ., învestind cu soluționarea cauzei Judecătoria Sibiu, instanță aflată pe raza Curții de Apel Alba Iulia, învecinată cu Curtea de Apel Pitești, în a cărei circumscripție se află una dintre instanțele competente, respectiv Judecătoria Drăgășani, în considerarea calității de magistrat a unuia dintre pârâți. Or, în măsura în care reclamantul a optat în favoarea uneia dintre instanțele deopotrivă competente nu se mai poate dispune declinarea judecării cauzei, chiar în condițiile în care unul dintre pârâți a invocat excepția necompetenței teritoriale, nefiind incident vreunui din cazurile de competență teritorială exclusivă reglementate de Codul de procedură civilă.

Examinând conflictul de competență, Înalta Curte reține că, în cauză, competența soluționării pricinii revine Judecătoriei Sibiu, pentru considerentele ce succed: Obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A. îl constituie obligarea pârâților SC B. SRL, C., Municipiul Drăgășani, prin Primar și D. la plata, în solidar, a daunelor morale în cuantum 10.000 lei, ca urmare a angajării răspunderii civile delictuale a acestora în baza dispozițiilor art. 1349, art. 1357, art. 1375, art. 1381, art. 1382, art. 1385, art. 1386 și art. 1391 C. civ. Potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Aceste prevederi legale reglementează competența de drept comun, din punct de vedere teritorial pentru judecata în primă instanță, în sensul că, dacă legea nu dispune altfel, instanța competentă să o soluționeze este cea în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul. Însă, există și situații în care, pe lângă instanțele prevăzute de art. 107 C. proc. civ., sunt competente să soluționeze acțiunea civilă și alte instanțe. Astfel, art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. stipulează că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112, mai este competentă și instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Aceste dispoziții legale stabilesc competența alternativă în cazul cererilor privind obligațiile care izvorăsc dintr-o faptă ilicită, reclamantul având opțiunea de a introduce cererea de chemare în judecată la instanța în a cărei circumscripție aceasta a fost săvârșită sau la cea în a cărei rază teritorială s-a produs prejudiciul. În cauză, fapta pretins ilicită s-a produs în orașul Drăgășani, iar pârâții domiciliază sau își au sediul pe raza teritorială a acestei localități, respectiv în municipiul București. Însă, pârâta D. este procuror la Parchetul de pe lângă judecătoria Drăgășani, instanță care, potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. ar fi fost competentă sa soluționeze litigiul, în fond.

Față de această împrejurare, Înalta Curte apreciază că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (2) și (3) C. proc. civ., care prevăd că, în cazul în care cererea se introduce împotriva urna judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă sa judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor. Prin urmare, în ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul au calitatea de pârâți, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele menționate în art. 127 alin. (2) C. proc.

civ. Această normă instituie o competență teritorială alternativă, având în vedere că reclamantul are alegerea între instanțe deopotrivă competente, astfel, cum prevede art. 116 C. proc. civ. În cauză, reclamantul a uzat de prevederile art. 127 alin. (2) și (3) C. proc. civ., având în vedere că pârâta D. își desfășoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă judecătoria Drăgășani. Astfel, acesta a sesizat Judecătoria Sibiu, care se află în circumscripția unei dintre curțile de apel învecinate cu cea în a cărei rază teritorială se află Judecătoria Drăgășani. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a litigiului dedus judecății în favoarea judecătoriei Sibiu.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 iunie 2016. Procesat de GGC - NN