ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3238/2015

Decizia nr. 3238/2015

Asupra recursului de față;

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința civilă nr. 1318 din 25 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a fost anulat raportul de evaluare din 23 septembrie 2013 emis de pârâtă și a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului, în sumă de 2.530 RON.

Împotriva sentinței civile nr. 1318 din 25 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul declarat de pârâtă s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul cărora s-a solicitat casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei, în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.

Recurenta-pârâtă a susținut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, în esență,

pentru următoarele motive:

În vederea evaluării și identificării posibilelor elemente de incompatibilitate, inspectorul de integritate solicită informații de la entitățile abilitate în vederea întocmirii unui raport de evaluare. În ceea privește societățile comerciale, datele sunt furnizate de către Oficiul Național al Registrului Comerțului, acesta fiind instituția abilitată să ofere informații cu privire la existența sau inexistența unor informații sau orice fel de alte mențiuni cu privire persoanele evaluate, întrucât legea îi obligă pe comercianți să notifice orice alt act prin care se aduc modificări înregistrărilor în registrul comerțului, acestea fiind opozabile terților de la data efectuării lor în registrul comerțului ori de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României.

Prin înregistrare se înțelege atât înmatricularea comerciantului și înscrierea de mențiuni, precum și alte operațiuni care, potrivit legii, se menționează în registrul comerțului.

Art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 precizează că înmatricularea și mențiunile sunt opozabile terților de la data efectuării lor în registrul comerțului ori de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, sau în altă publicație, acolo unde legea dispune astfel.

Simpla procedură prin care se depune demisia, nu este suficientă dacă ulterior nu se duc la îndeplinire procedurile legale de publicitate și opozabilitate (în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 553/2003).

În situația de față, reclamantul A. a făcut demersuri pentru încetarea calității de administrator, dar nu a epuizat toate mijloacele stabilite de lege pentru înlăturarea stării de incompatibilitate, în sensul depunerii diligențelor necesare privind respectarea procedurilor prevăzute de legislația în vigoare.

Astfel, reclamantul nu a respectat obligația ce îi revenea potrivit dispozițiilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, de a demisiona din una dintre funcțiile incompatibile, deținând simultan, în perioada 18 iunie 2008 - 17 mai 2010, atât funcția de primar cât și calitatea de comerciant persoană fizică autorizată.

A.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, reiterând argumentele prezentate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 18 februarie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din 27 mai 2015, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că este nefondat recursul declarat de pârâtă.

Criticile formulate de recurenta-pârâtă, subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, sunt neîntemeiate, sentința pronunțată în litigiu fiind dată ca urmare a interpretării și aplicării corecte a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Prin raportul de evaluare din 23 septembrie 2013 întocmit de Agenția Națională de Integritate, contestat prin acțiunea dedusă judecății, s-a reținut că reclamantul a încălcat prevederile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, prin deținerea concomitentă a funcției de primar al comunei Tortoman, județul Constanța și a calității de comerciant persoană fizică în cadrul A. PF.

În urma analizei probelor administrate în cauză, în mod judicios instanța de fond a reținut că nu subzistă starea de incompatibilitate a reclamantului, în sensul art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Potrivit dispozițiilor legale menționate, funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu calitatea de comerciant persoană fizică.

În conformitate cu prevederile art. 91 alin. (3) din același act normativ, alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în funcție.

În cauză, reclamantul, anterior validării sale în funcția de primar (18 iunie 2008), a înregistrat la Primăria comunei Tortoman, în 03 februarie 2005, cererea de renunțare la autorizația de comerciant din 19 noiembrie 2003, emitentul autorizației procedând la anularea acesteia la data de 03 februarie 2005.

Astfel, la dosar au fost depuse, în copii conform cu originalul, autorizația din 19 noiembrie 2003 eliberată de Primăria comunei Tortoman, care prezintă pe verso mențiunea emitentului privind anularea autorizației la data de 03 februarie 2005, cererea reclamantului de renunțare la autorizație, înregistrată la Primăria comunei Tortoman în 03 februarie 2005, adeverința din 16 februarie 2005 emisă de Primăria comunei Tortoman, care confirmă anularea autorizației din 19 noiembrie 2003, acte din care rezultă că la data de 03 februarie 2005 a fost anulată autorizația de comerciant eliberată reclamantului.

În raport de data validării în funcția de primar, se constată că reclamantul a respectat termenul prevăzut de art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, pentru a renunța la calitatea de comerciant, prima instanță reținând în mod întemeiat inexistența stării de incompatibilitate.

Împrejurarea că operațiunea de radiere din registrul comerțului a intervenit la data de 17 mai 2010, nu îi este imputabilă intimatului-reclamant, care a făcut dovada înregistrării cererii de renunțare la autorizație la autoritatea competentă să procedeze la anularea acesteia iar toate formalitățile ulterioare necesare radierii de la oficiul registrului comerțului sunt reglementate în sarcina emitentului autorizației, potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (3) și (4) din Legea nr. 300/2004 și art. 14 alin. (2) din H.G. nr. 1766/2004.

Decizia nr. 553/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, invocată de recurentă, nu își găsește aplicarea în cauză, având în vedere că în conformitate cu prevederile Legii nr. 300/2004, cererea intimatului de renunțare la autorizația de comerciant a fost urmată de decizia autorității publice emitente de anulare a autorizației, moment de la care a încetat și calitatea de comerciant a reclamantului.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat,

Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate, ca nefondat.

În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., republicat, va obliga recurenta la plata către intimat a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.100 RON, constând în onorariul de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 1318 din 25 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta A.N.I. la plata sumei de 3.100 RON către intimatul A., reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2015.