ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1446/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1446/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 1446/2016
Asupra cauzei
de față, constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată pe rolul Curții de Apei Cluj la data de 11 decembrie
2015, A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea
Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia
Națională pentru Compensarea Imobilelor, să se constate refuzul
nejustificat al pârâtelor de a da curs opțiunii formulate de reclamante,
în baza art. II din Legea nr. 368/2013, pentru returnarea Dosarului înregistrat
la ANRP cu nr. x din 15 iulie 2015 către entitatea învestită cu
soluționarea notificării, în vederea restituirii, în natură, a
dreptului lor de proprietate asupra cotei de 33/528 din terenul curte al
imobilului situat în Cluj-Napoca, în suprafață de 1.136 mp și
să fie obligate pârâtele la efectuarea procedurii pentru returnarea
respectivului dosar către Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Curtea de
Apel Cluj, secția a II-a contencios administrativ și fiscal prin
Sentința civilă nr. 77 din 14 martie 2016 a admis excepția
necompetenței materiale. A declinat competența de soluționare a
cererii în favoarea Tribunalului Cluj, secția civilă.
Pentru a se
pronunța astfel, în esență, instanța a avut în vedere
dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în raport de cele
cuprinse în Legea nr. 165/2013, ca lege specială, prin care se prevede o
anumită procedură de soluționare a cererilor.
Tribunalul
Cluj, secția civilă, prin Sentința nr. 245 din 5 mai 2016 a
admis excepția necompetenței teritoriale și, în
consecință, a declinat competența de soluționare a cererii
în favoarea Curții de Apel Cluj. A constatat conflictul de
competență și a trimis dosarul Înaltei Curți de
Casație și Justiție în vederea soluționării
conflictului.
Pentru a se
pronunța astfel, tribunalul a constatat, în esență, pornind de
la prevederile art. II alin. (1) din Legea nr. 368/2013 și cele ale art.
35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013, că reclamantele nu
contestă o decizie și nici nu invocă refuzul de emitere a unei
astfel de decizii în termenul legal, ci invocă refuzul pârâtelor de a da
curs opțiunii prevăzute de lege, în sensul returnării dosarului
înregistrat la ANRP către entitatea învestită cu soluționarea
notificării.
Înalta Carte,
competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2
raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția
civilă în considerarea argumentelor ce succed;
Obiectul
cauzei îI reprezintă cererea prin care reclamantele au solicitat, în
contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea
Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea
Imobilelor, să se constate refuzul nejustificat al pârâtelor de a da curs
opțiunii formulate de reclamante, în baza art. II din Legea nr. 368/2013,
pentru returnarea dosarului înregistrat la ANRP către entitatea
învestită cu soluționarea notificării, în vederea restituirii,
în natura, a dreptului lor de proprietate și să fie obligate pârâtele
la efectuarea procedurii pentru returnarea respectivului dosar către
Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Ca atare,
litigiul cu care au fost învestite instanțele care și-au declinat
reciproc competența este unul care ține de aplicarea Legii nr.
165/2013, cu modificările și completările aduse prin Legea nr.
368/2013.
Totodată,
se observă, sub aspectul competenței jurisdicționale, că
litigiile legate de punerea în aplicare a dispozițiilor Legii nr. 165/2013
(sau, dimpotrivă, cele legate de refuzul aplicării lor), în mod
similar celor legate de aplicarea Legii nr. 10/2001, au fost deferite prin
normele art. 35 din lege instanțelor civile.
Or, potrivit
art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, „nu pot fi atacate pe calea
contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau
desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă
procedură judiciară".
Prin urmare,
în situațiile în care prin lege se prevede o altă procedură
judiciară, actele emise în baza respectivului act normativ nu pot fi
atacate în instanța de contencios administrativ.
Nu s-ar putea
susține că doar pentru că nu se regăsesc în litera celor
enunțate în cuprinsul art. 35 din Legea nr. 165/2013 litigii precum cel de
față, în care se tinde la valorificarea drepturilor consacrate prin
art. II din Legea nr. 368/2013, ar trebui judecate de instanța de
contencios administrativ. Fiind vorba de o identitate de rațiune și
de o identitate a dreptului material aplicabil, chiar dacă prin petitele
cererii deduse judecății s-a solicitat a se constata refuzul
nejustificat al pârâtelor de a da curs opțiunii formulate de reclamante,
se observă că scopul demersului judiciar se regăsește în
prevederile Legii nr. 165/2013, motiv pentru care competența de
soluționare a cauzei revine tot instanței civile.
Pentru toate
aceste considerente, competența de soluționarea a cererii va fi
stabilită în favoarea Secției civile a Tribunalului Cluj.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj,
secția civilă.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 27 iunie 2016.
Procesat de