ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1446/2016

Decizia nr. 1446/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apei Cluj la data de 11 decembrie 2015, A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, să se constate refuzul nejustificat al pârâtelor de a da curs opțiunii formulate de reclamante, în baza art. II din Legea nr. 368/2013, pentru returnarea Dosarului înregistrat la ANRP cu nr. x din 15 iulie 2015 către entitatea învestită cu soluționarea notificării, în vederea restituirii, în natură, a dreptului lor de proprietate asupra cotei de 33/528 din terenul curte al imobilului situat în Cluj-Napoca, în suprafață de 1.136 mp și să fie obligate pârâtele la efectuarea procedurii pentru returnarea respectivului dosar către Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Curtea de Apel Cluj, secția a II-a contencios administrativ și fiscal prin Sentința civilă nr. 77 din 14 martie 2016 a admis excepția necompetenței materiale. A declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Cluj, secția civilă. Pentru a se pronunța astfel, în esență, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în raport de cele cuprinse în Legea nr. 165/2013, ca lege specială, prin care se prevede o anumită procedură de soluționare a cererilor. Tribunalul Cluj, secția civilă, prin Sentința nr. 245 din 5 mai 2016 a admis excepția necompetenței teritoriale și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Cluj.

A constatat conflictul de competență și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a constatat, în esență, pornind de la prevederile art. II alin. (1) din Legea nr. 368/2013 și cele ale art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013, că reclamantele nu contestă o decizie și nici nu invocă refuzul de emitere a unei astfel de decizii în termenul legal, ci invocă refuzul pârâtelor de a da curs opțiunii prevăzute de lege, în sensul returnării dosarului înregistrat la ANRP către entitatea învestită cu soluționarea notificării. Înalta Carte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc.

civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția civilă în considerarea argumentelor ce succed; Obiectul cauzei îI reprezintă cererea prin care reclamantele au solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, să se constate refuzul nejustificat al pârâtelor de a da curs opțiunii formulate de reclamante, în baza art. II din Legea nr. 368/2013, pentru returnarea dosarului înregistrat la ANRP către entitatea învestită cu soluționarea notificării, în vederea restituirii, în natura, a dreptului lor de proprietate și să fie obligate pârâtele la efectuarea procedurii pentru returnarea respectivului dosar către Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Ca atare, litigiul cu care au fost învestite instanțele care și-au declinat reciproc competența este unul care ține de aplicarea Legii nr. 165/2013, cu modificările și completările aduse prin Legea nr. 368/2013. Totodată, se observă, sub aspectul competenței jurisdicționale, că litigiile legate de punerea în aplicare a dispozițiilor Legii nr. 165/2013 (sau, dimpotrivă, cele legate de refuzul aplicării lor), în mod similar celor legate de aplicarea Legii nr. 10/2001, au fost deferite prin normele art. 35 din lege instanțelor civile. Or, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, „nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară". Prin urmare, în situațiile în care prin lege se prevede o altă procedură judiciară, actele emise în baza respectivului act normativ nu pot fi atacate în instanța de contencios administrativ.

Nu s-ar putea susține că doar pentru că nu se regăsesc în litera celor enunțate în cuprinsul art. 35 din Legea nr. 165/2013 litigii precum cel de față, în care se tinde la valorificarea drepturilor consacrate prin art. II din Legea nr. 368/2013, ar trebui judecate de instanța de contencios administrativ. Fiind vorba de o identitate de rațiune și de o identitate a dreptului material aplicabil, chiar dacă prin petitele cererii deduse judecății s-a solicitat a se constata refuzul nejustificat al pârâtelor de a da curs opțiunii formulate de reclamante, se observă că scopul demersului judiciar se regăsește în prevederile Legii nr. 165/2013, motiv pentru care competența de soluționare a cauzei revine tot instanței civile.

Pentru toate aceste considerente, competența de soluționarea a cererii va fi stabilită în favoarea Secției civile a Tribunalului Cluj.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2016. Procesat de GGC - LM