ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1110/2016

Decizia nr. 1110/2016 Asupra cauzei de față, reține următoarele: La data de 24 februarie 2015, Tribunalul Botoșani a fost învestit cu soluționarea contestației la titlu și a contestației la executare formulată de contestatoarea CN A. SA București Sucursala B. Iași, Întemeiată pe dispozițiile art. 711 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicat, cu privire la punerea în executare silită a sentinței civile nr. 196 din 06 februarie 2013 pronunțate de Tribunalul București în Dosarul nr. x/40/2012 ce face obiectul Dosarului de executare nr. x/2013. Prin sentința civilă nr. 422 din 07 aprilie 2015, Tribunalul Botoșani, în raport de dispozițiile art. 406 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., a luat act de renunțarea contestatoarei CN A. SA București-Sucursala B. Iași la soluționarea capătului de cerere privind suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare formulate în contradictoriu cu intimatul C., a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea CN A. SA București-Sucursala B. Iași, în contradictoriu cu intimatul C. cu privire la punerea în executare silită a sentinței civile nr. 196 din 6 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Botoșani în Dosarul nr. x/40/2012. A lămurit dispozitivul sentinței menționate în sensul că diferențele salariale și salariul suplimentar aferent anului 2010 la plata cărora a fost obligată contestatoarea, se calculează pornind de la salariul efectiv încasat de către intimat la SN D. SA și cel ce va rezulta prin luarea în considerare a salariului de bază minim brut lunar de 700 lei, și respectiv, a perioadei efectiv lucrată la SN D. SA.

Au fost respinse ca nefondate celelalte capete de cerere. Soluția primei instanțe a fost menținută de instanța de control judiciar, prin respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de contestatoarea C. SN A. SA București - Sucursala B. Iași împotriva sentinței civile nr. 422 din 07 aprilie 2015 a Tribunalului Botoșani, conform Deciziei civile nr. 825 din 20 octombrie 2015 a Curții de Apel Suceava. La data de 12 ianuarie 2016 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, recursul declarat de contestatoarea CN A. SA București, Sucursala B. Iași împotriva Deciziei civile nr. 825 din 20 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a I-a civilă, și repartizat Completului filtru nr. 10. Prin rezoluția completului de filtru din 13 ianuarie 2016, cererea de recurs a fost comunicată intimatului C., cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 30 zile de la comunicare.

Motivele de recurs au fost comunicate intimatului conform dovezii aflate la fila 18, la data de 21 ianuarie 2016, care nu a depus întâmpinare. Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit la data de 25 februarie 2016 și însușit de completul de filtru prin rezoluția din aceeași dată, a fost comunicat părților la data de 18 martie 2016, conform dovezilor aflate la filele 32 și 33. La data de 31 martie 2016, recurenta CN A. SA București, Sucursala B. Iași a depus punct de vedere la raport prin care a învederat că întrucât cauza a fost înregistrată anterior intrării în vigoare al Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., decizia curții de apel este supusă recursului. Asupra recursului, de față, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 718 din cap. VI intitulat Contestația de executare din cuprinsul Legii nr, 134/2010 privind C. proc.

civ., în vigoare la data sesizării instanței, conform prevederilor art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "(1) Hotărârea pronunțată cu privire Ia contestație poate fi atacată numai cu apel, cu excepția hotărârilor pronunțate în temeiul art. 712 alin. (4) și art. 715 alin. (4) care pot fi atacate în condițiile dreptului comun. (2) Hotărârea prin care s-a soluționat contestația privind înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea ce se execută.

Dacă prin contestație s-a cerut lămurirea înțelesului, întinderii ori aplicării unui titlu care nu constituie hotărâre a unui organ de jurisdicție, hotărârea prin care s-a soluționat contestația va putea fi atacată numai cu apel, dispozițiile alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător.„ Din interpretarea sistematică și literală a prevederilor legale evocate, rezultă că hotărârile judecătorești pronunțate în soluționarea contestațiilor Ia executare poate fi atacată numai cu apel, cu excepția situațiilor prevăzute de dispozițiile art. 712 alin. (4) care reglementează împărțirea bunurilor proprietate comună pe cote-părți sau în devălmășie, respectiv art. 71.5 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ. care reglementează situația în care o terță persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit, situații care însă nu se regăsesc în speță. Totodată, din interpretarea acelorași dispoziții legale redate, cererile prin care se solicită lămurirea înțelesului, întinderii ori aplicării unei hotărâri judecătorești sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârea a cărei lămurire a înțelesului sau întinderii se solicită. Obiectul prezentului dosar îl reprezintă solicitarea contestatoarei CN A. SA București Sucursala B. Iași, întemeiată pe dispozițiile art. 711 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicat, de lămurire a înțelesului, întinderii sau a aplicării titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 196 din 02 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Botoșani, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 649 din 15 mai 2013 a Curții de Apel Craiova, pronunțată într-un litigiu de muncă.

Din înscrisul aflat la fila 2 a Dosarului nr. x/40/2012 a Tribunalului Botoșani, reiese că cererea de chemare în judecată, finalizată prin pronunțarea sentinței civilă nr. 196 din 02 februarie 2013, a fost înregistrată la data de 29 septembrie 2012, moment la care erau în vigoare dispozițiile C. proc. civ. de la 1865. Potrivit dispozițiilor legale în vigoare la acel moment, litigiile în materia litigiilor de muncă erau susceptibile a fi atacate doar cu recurs. Contestația la titlu ce face obiectul prezentei cauze a fost înregistrată la data de 24 februarie 2015, și privește un proces de executare silită început ulterior intrării în vigoare a N.C.P.C., 15 februarie 2013, moment la care erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ. Potrivit art. 7 din actul normativ amintit, "(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară. Reiese deci, că în acele materii în care hotărârea judecătorească pronunțată sub vechea reglementare procesual civilă era supusă doar recursului, cum este cazul hotărârilor judecătorești pronunțate în soluționarea litigiilor de muncă, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 76/2012, aceasta este supusă doar apelului.

Prin urmare, în lumina noilor dispoziții procedurale, în materia litigiilor de muncă, cum este cazul în speță, legiuitorul a optat pentru înlocuirea recursului, cu calea de atac a apelului. Potrivit dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare." Cum normele de procedură sunt de imediată aplicare, acestea se aplică tuturor proceselor și executărilor silite începute după intrarea în vigoare a noilor dispoziții procedurale. Prevederile legale enunțate sunt incidente și în cauza de față.

Deși hotărârea judecătorească ce face obiectul contestației la titlu, respectiv contestației la executare, în speță, sentința civilă nr. 196 din 02 februarie 2013 a Tribunalului Botoșani, a fost pronunțată în temeiul vechilor dispoziții procedurale potrivit cărora împotriva acestora se poate exercita doar calea de atac a recursului, conform prevederilor legale, în vigoare la data sesizării instanței, 25 februarie 2015, împotriva hotărârii judecătorești prin care a fost soluționată contestația la titlu sau la executare, se poate exercita doar apel. Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea CN A. SA București, Sucursala B. Iași împotriva Deciziei civile nr. 825 din 20 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a I-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea CN A. SA București, Sucursala B. lași împotriva Deciziei civile nr. 825 din 20 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a I-a civilă. Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., decizia nu este supusă nici unei căi de atac și se comunică părților, conform dispozițiilor art. 427 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 mai 2016.