ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2963/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din

data de 11 iunie 2010, în dosar nr. 2792/2/2008, Înalta Curte de Casație și

Justiție a dispus sesizarea Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării excepției de

nelegalitate a Ordinului nr. 5098/2005 emis de Ministerul Educației și

Cercetării, dispunând suspendarea soluționării recursului până la soluționarea

excepției de nelegalitate.

Prin aceeași

încheiere a fost respinsă cererea de sesizare a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal cu excepția de nelegalitate a

Ordinului nr. 1642/2007 emis de Ministerul Educației și Cercetării.

Titularul excepției

de nelegalitate, recurent reclamant în dosarul de fond, S.R. a invocat in

motivarea excepției de nelegalitate că niciun text de lege nu l-a abilitat pe

ministru să emită un astfel de ordin, nelegalitatea fiind atrasă de lipsa

abilitării și emiterea acestuia cu exces de putere.

A invocat in acest

sens dispozițiile art. 92 alin. (3), art. 152 și art. 154 din Legea

învățământului nr. 84/1995, art. 58 și art. 61 alin. (3) din Legea nr. 128/1997

- Statutul personalului didactic, lege ulterioară Legii învățământului.

A apreciat

reclamantul că Ordinul nr. 5098/2005 este nelegal și pentru că încalcă

principiul proporționalității, stabilind criterii mai dure și obligând pe

candidați la obținerea unei calități pe care nu au solicitat-o, respectiv cea

de conducător de doctorat, iar pe de altă parte, este emis în lipsa

standardelor naționale pe care era obligat Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului să le elaboreze, iar dovada neelaborării standardelor

naționale de evaluare reiese din procesul verbal al Reuniunii de lucru din data

de 08 aprilie 2005 al C.N.A.T.D.C.U.

Prin întâmpinarea înregistrată

la dosarul cauzei în data de 7 martie 2011, emitentul Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului, intimat pârât în dosarul de fond, a solicitat instanței

respingerea excepției de nelegalitate în principal ca rămasă fără obiect, întrucât

la data de 09 februarie 2011 a intrat în vigoare Legea educației naționale nr. 1/2011,

care a abrogat expres Legea învățământului nr. 84/1995 și Legea nr. 128/1997 privind

Statutul personalului didactic, și implicit celelalte ordine emise în baza acestora,

fiind aprobat Ordinul nr. 3759 din 09 februarie 2011 al ministrului educației, cercetării,

tineretului și sportului, privind aprobarea regulamentului de organizare și funcționare

a C.N.A.T.D.C.U. și a structurii acestuia, care, la art. 4, prevede următoarele:

„La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă (…) precum și orice altă

dispoziție contrară prezentului ordin”.

de fond

Prin sentința nr. 4740

din 15 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, s-a respins excepția rămânerii fără obiect a excepției de nelegalitate

și s-a respins excepția de nelegalitate formulată de reclamantul S.R., în contradictoriu

cu pârâții Ministerul Educației Cercetării, Tineretului și Sportului și Ministrul

Educației Cercetării, Tineretului și Sportului, ca nefondată.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut cu privire la excepția lipsei de obiect invocată

prin întâmpinare că deși ordinul a fost ulterior abrogat, el a produs efecte până

la data abrogării, inclusiv în privința reclamantului, efecte pretins vătămătoare,

astfel că se impunea necesitatea analizării legalității acestuia și în raport de

temeinicia excepției, eventuala înlăturare a ordinului pentru perioada cât a fost

în vigoare.

A reținut instanța fondului

că prin Ordinul nr. 5098/2005 pentru aprobarea Sistemului de evaluare privind conferirea

titlului de profesor universitar, emis de Ministrul Educației și Cercetării, a fost

aprobat Sistemul de evaluare privind conferirea titlului de profesor universitar,

cuprins în anexa care face parte integrantă din ordin.

În ceea ce privește principala

critică privind lipsa abilitării ministrului, a apreciat curtea de apel că această

abilitare derivă din atribuțiile ministrului astfel cum sunt acestea consacrate

în Legea nr. 84/1995 a învățământului și H.G. nr. 223/2005 privind organizarea și

funcționarea Ministerului Educației și Cercetării, respectiv dispozițiile art. 155

din Legea învățământului potrivit cărora ”Ministerul Educației și Cercetării are

obligația de a asigura pregătirea și perfecționarea personalului didactic din sistemul

național de învățământ și stabilește, prin organisme de specialitate, standardele

naționale pentru atestarea calității de cadru didactic” și dispozițiile art. 4

alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 223/2005, potrivit cărora Ministrul Educației și

Cercetării elaborează cadrul normativ-metodologic, funcțional, operațional și economico-financiar

în care se realizează politicile în domeniu.

Totodată a reținut instanța

fondului că aceeași interpretare a competenței ministerului a fost consacrată și

jurisprudențial, respectiv, prin sentința civilă nr. 52 din 17 martie 2008, în Dosarul

nr. 1313/45/2006 al Curții de Apel Iași, sentința menținută prin decizia civilă

nr. 1972 din 16 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

De asemenea, judecătorul

fondului a apreciat ca lipsite de relevanță trimiterile reclamantului la textele

de lege privind autonomia universitară, în cauză fiind vizate atribuțiile de reglementare

și nu de aplicare nemijlocită a reglementărilor.

S-a mai arătat în considerentele

sentinței atacate că in ceea ce privește critica privind încălcarea principiului

proporționalității prin stabilirea unor criterii mai dure, obligând candidații la

obținerea unei calități pe care nu au solicitat-o, respectiv cea de conducător de

doctorat, reclamantul este in eroare întrucât art. 3 alin. (1) al ordinului nu instituie

nicio atare obligație, ci un drept în favoarea candidaților.

În fine, Curtea de Apel

a apreciat că ordinul contestat nu impune condiții suplimentare pentru dobândirea

titlului de profesor universitar față de cele stabilite prin lege, observând și

că reglementarea anterioară, respectiv Ordinul nr. 4823/2004 impunea aceleași rigori.

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs reclamantul S.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și art. 304

1

C. proc. civ..

3.1. Ordinul

Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 5098/2005 a fost

emis cu exces de putere. Ordinele, instrucțiunile și alte asemenea acte trebuie

să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora

au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora,

conform art. 78 din Legea nr. 24/2000.

3.2. Pentru emiterea Ordinului

nr. 5098/2005 nu a existat o abilitare legală.

În formula introductivă

a ordinului au fost arătate drept temeiuri juridice dispozițiile art. 73 alin. (3)

din Legea nr. 84/1995 și Legea nr. 128/1997, însă nu se arată care anume articol

abilitează ministrul să stabilească standardele privind ocuparea posturilor didactice.

Prevederile art. 152 din

Legea nr. 84/1995, prevăd că funcțiile didactice și condițiile pentru ocuparea acestora,

se stabilesc prin statutul personalului didactic.

Art. 55 și 56 din Legea

nr. 128/1997 cuprind dispozițiile referitoare la condițiile pentru ocuparea funcțiilor

didactice.

Art. 68 din același act

normativ, se referă la absolvirea cursurilor pentru pregătirea personalului didactic.

Art. 61 alin. (1) din

Legea nr. 128/1997, în privința concursului pentru ocuparea funcției de profesor

universitar face trimitere la verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de

lege și nu de un alt act normativ.

Art. 61 alin. (3) din

Legea nr. 128/1997 stabilește că aprecierea candidatului la concursul pentru ocuparea

postului didactic de conferențiar universitar sau de profesor universitar se face

prin punctaj, în baza unei grile adoptate specificului catedrei sau departamentului

aprobată de secretarul universitar.

Universitățile au autonomie

universitară, iar acordarea titlului de profesor este un atribut al autonomiei universitare,

condițiile sunt prevăzute de lege, se face prin concurs, prin punctaj, pe baza unei

grile adoptate de senatul universitar.

3.3. Prevederile H.G.

nr. 567/2005 se referă la organizarea și desfășurarea doctoratului și nu au legătură

cu speța.

3.4. Deși este indicată

în preambulul și H.G. nr. 223/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului

Educației și Cercetării, nu are dispoziții care să privească ocuparea posturilor

didactice.

II. Considerentele Înaltei

Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. nu au fost dezvoltate

și, prin urmare, criticile aduse hotărârii instanței de fond din această perspectivă,

nu pot fi analizate.

conform prevederilor art. 304

1

C. proc. civ.

2.1. Ordinul nr. 5098/2005

a fost emis în temeiul Legii nr. 84/1995, al Legii nr. 128/1997, H.G. nr. 567/2005

și H.G. nr. 223/2005.

Prin Ordinul nr. 5098/2005

s-a aprobat Sistemul de evaluare privind conferirea titlului de profesor universitar.

Sunt enumerate criteriile

de evaluare, se dă standardul minim de evaluare, urmând ca fiecare universitate

să analizeze cererile, însă nu este interzis a se solicita un standard superior.

2.2. Astfel cum este conceput

conținutul Ordinului nr. 5098/2005, nu se desprinde concluzia emiterii acestuia

cu exces de putere și cu încălcarea prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele

de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Ordinul nr. 5098/2005

nu încalcă prevederile art. 55, 56 din Legea nr. 84/1995, în sensul că nu se impun

alte condiții pentru ocuparea funcțiilor didactice, în speță cea de profesor universitar.

De asemenea, prevederile

art. 61 alin. (1) din Legea nr. 128/1997 nu au fost încălcate.

Legea, în accepțiunea

art. sus-menționat reprezintă ansamblul regulilor stabilite pentru ocuparea funcției

de profesor universitar, cu alte cuvinte, „legea” este înțeleasă în sens larg.

Împrejurarea că dispozițiile

art. 61 alin. (3) din Legea nr. 128/1997 stabilesc că aprecierea candidatului se

face în baza unei grile adaptate specificului catedrei sau departamentului, aprobată

de senatul universitar, are semnificația posibilității de stabilire a unui standard

mai ridicat, decât standardul minim cerut de lege (în sens mai larg).

Ordinul nr. 5098/2005

nu încalcă principiul autonomiei universitare prevăzut la art. 92 alin. (3) din

Legea nr. 84/1995, deoarece aceasta presupune ca selectarea și promovarea personalului

didactic și acordarea titlurilor didactice să se facă numai în condițiile legii,

în accepțiunea extinsă a noțiunii.

2.3. Câtă vreme Ordinul

nr. 5098/2005 conferă automat profesorilor universitari și dreptul acestora de a

conduce doctorate în domeniul de competență, indicarea drept temei al H.G. nr. 567/2005

în preambul, are legătură strânsă cu procedura și sistemul de evaluare pentru acordarea

titlului de profesor universitar.

3.4. Indicarea drept temei

juridic a H.G. nr. 223/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației

și Cercetării este corectă.

Dispozițiile art. 4

alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 223/2005 stabilesc în mod expres atribuțiile principale

ale ministerului, ca fiind cele legate de elaborarea cadrului normativ-metodologic,

funcțional, operațional și economico-financiar în care se realizează politicile

în domeniul educației, ceea ce conferă legitimitate pentru emiterea ordinului în

discuție.

temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20

alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.R. împotriva sentinței

nr. 4740 din 15 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie

2013.