ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1765/2016

Decizia nr. 1765/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 66 din 14 iunie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/36/2009, a fost dispusă condamnarea inculpatului A., la o pedeapsă privativă de libertate în baza art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

A fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua, lit. b) și c) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În raport de dispozițiile art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. a fost menținută măsura sechestrului asigurator aplicată prin Ordonanța din 16 iulie 2009 a Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a corupției, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, asupra sumei de 2.500 euro aflate în contul deschis la Banca Comercială a României - Sucursala Jud. Tulcea pe numele inculpatului, acesta din urmă fiind obligat să restituie suma de 2.500 euro denunțătorului B.

Conform referatului întocmit asupra stadiului cauzei menționate, sentința a rămas definitivă conform Deciziei penale nr. 52/A din 16 februarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (care conform Ecris a modificat modalitatea de executare a pedepsei, menținând dispozițiile care nu contravin statuării din apel).

La 11 ianuarie 2016, reclamantul A. a solicitat Curții de Apel Constanța, secția I civilă, să dispună ridicarea măsurii sechestrului asigurator instituit asupra sumei de 2.500 euro, consemnate inițial în contul indicat prin hotărârea penală, actual în contul Băncii Comerciale a României, pentru care această persoană figurează ca titular.

Prin încheierea nr. 1/C din 20 ianuarie 2016 Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., având ca obiect ridicarea măsurii sechestrului asigurator aplicată prin Ordonanța din 16 iulie 2009 a Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a corupției din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul-reclamant A.

Recurentul-reclamant, solicită admiterea acestuia și, pe cale de consecință, admiterea cererii de ridicare a sechestrului asigurator cu privire la suma de 2.500 euro.

Recurentul arată, că în fapt, prin Ordonanța din 16 iulie 2009 a Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a corupției, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost dispusă măsura instituirii unui sechestru asigurător asupra sumei de 2.500 euro consemnată în contul, deschis la Banca Comercială a României pe numele recurentului, în vederea restituirii acestei sume de bani numitului B.

Această măsură a fost menținută prin sentința penală nr. 66 din data de 14 iunie 2013 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în Dosarul nr. x/36/2009 al acestei instanțe, rămasă definitivă prin Decizia nr. 52/A din 16 februarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a României.

După rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 66 din data de 14 iunie 2013 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în Dosarul nr. x/36/2009 al acestei instanțe, numitul B. a solicitat punerea în executare silită a acesteia sens în care s-a înființat Dosarul de executare silită nr. x/2015 de către Biroul executorului judecătoresc C., pentru suma de 2.500 euro plus suma de 1.369,60 lei reprezentând cheltuieli de executare.

Ca urmare a unei alte cereri a unei alte cereri a numitului B., s-a înființat, un nou Dosar de executare silită nr. x/2015 de către Biroul executorului judecătoresc Bratu Alexandru Remus pentru suma de 2.500 euro plus suma de 1.675,70 lei reprezentând cheltuieli de executare, înființându-se poprire pe pensia recurentului.

Consideră recurentul că se află în situația anormală de a fi pus în executare silită în două dosare diferite pentru același debit și de a plăti și cheltuieli de executare silită în ambele dosare deși suma datorată este consemnată în continuare în contul său, fiind blocată prin instituirea sechestrului.

Înalta Curte, examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Critica adusă încheierii recurate poate fi subsumată art. 488 pct. 8 C. proc. civ. și vizează, în esență, nelegalitatea hotărârii din perspectiva aplicării greșite de către instanță a dispozițiilor art. 957 C. proc. civ. în raport de situația de fapt specifică speței.

În accepțiunea art. 252 C. proc. civ., sechestrul - ca măsură asiguratorie - constă în indisponibilizarea bunurilor urmăribile ale debitorului în scopul valorificării lor în momentul în care creditorul unei sume de bani va obține un titlu executoriu, măsura instituirii sechestrului asigurător având o existență limitată în timp fie de pronunțarea hotărârii cu valoare de titlu executoriu, fie de pronunțarea unei hotărâri care să infirme pretențiile reclamantului.

Ridicarea sechestrului asigurător în reglementarea art. 957 C. proc. civ. este o măsură ce poate fi dispusă numai în perioada în care este instituit sechestrul asigurător.

În speță, parcursul procesual al cauzei relevă următoarele:

Prin sentința penală nr. 66 din 14 iunie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/36/2009, a fost dispusă condamnarea inculpatului A., la o pedeapsă privativă de libertate în baza art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

În raport de dispozițiile art. 357 alin. (2) lit. c)) C. proc. pen. a fost menținută măsura sechestrului asigurator aplicată prin Ordonanța din 16 iulie 2009 a Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a corupției, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, asupra sumei de 2.500 euro aflate în contul deschis la Banca Comercială a României - Sucursala Jud. Tulcea pe numele inculpatului, acesta din urmă fiind obligat să restituie suma de 2.500 euro denunțătorului B.

Conform referatului întocmit asupra stadiului cauzei menționate, sentința a rămas definitivă conform Deciziei penale nr. 52/A din 16 februarie 2015 a Înaltei Curții de Casație și Justiție.

La 11 ianuarie 2016, reclamantul A. a solicitat Curții de Apel Constanța, secția I civilă, să dispună ridicarea măsurii sechestrului asigurator instituit asupra sumei de 2.500 euro, consemnate inițial în contul indicat prin hotărârea penală, actual în contul Băncii Comerciale a României, pentru care această persoană figurează ca titular.

Așadar, cererea recurentului de ridicare a sechestrului asigurator a fost formulată ulterior obținerii titlului de către creditorul Istrati, care a trecut la următoarea etapă cea a executării silite a sumei datorate, sens în care au fost înființate Dosarele de executare silită nr. x/2015 și nr. x/2015.

Așa fiind, recurentul nu mai poate apela la remediul procesual reglementat de art. 957 C. proc. civ., în cadrul procedurii executării silite întrucât specificul acestei proceduri reclamă o abordare distinctă.

În considerarea celor ce preced Înalta Curte constatând că hotărârea recurată este pronunțată cu aplicarea corectă a legii, nefiind astfel susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Încheierii nr. 1/C din 20 ianuarie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 20 octombrie 2016.