ÎCCJ, Secția penală

Decizia penală nr. 326/RC/2016

Deliberând asupra recursului în casație de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 144 din 26 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, secția penală,

în Dosarul nr. x/83/2015, în baza art. 263 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1) C. proc. pen. a fost condamnat pe inculpatul A., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de migranți la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare.

În baza art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (1) C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, la o pedeapsă de 8 luni închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 4 luni

închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 luni, urmând astfel să execute pedeapsa de 1 ani și 7 luni închisoare.

În baza art. 72 C. pen. din pedeapsă s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive și a arestului la domiciliu din data de 28 iulie 2015 până la 11 septembrie 2015. În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei stabilindu-se un termen de încercare de 2 ani, conform art. 92 C. pen. In baza art. 93 C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență. In baza art. 93 alin. (3) C. pen. a fost obligat inculpatul să presteze 60 zile de muncă neremunerată în folosul societății în cadrul Primăriei Argeș. In baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. instanța i-a învederat inculpatului dispozițiile art. 96 și 97 C. pen., referitoare la revocarea respectiv anularea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 112 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea autovehiculului de culoare albă. În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. pen., s-a ridicat sechestrul asigurător instituit asupra unui laptop, a unui cârd de memorie SD și a unui telefon conținând cartela SIM, dispunând, în baza art. 255 C. proc. pen. restituirea sa către proprietar numitul A.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura controlului judiciar instituită prin încheierea din data de 11 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Satu Mare. In baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

A reținut instanța de fond că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare emis în Dosar nr. x/P/2015, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de migranți, prev. și ped. de art. 263 alin. (1) C. pen. în concurs cu infracțiunea de favorizare a făptuitorului, prev. și ped. de art. 269 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 C. pen.

Instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului, a reținut că, în ședința publică din 19 octombrie 2015, inculpatul, prezent în fața instanței și asistat de către apărător ales, a solicitat instanței ca judecata cauzei să aibă loc în

procedura abreviată a recunoașterii vinovăției prevăzute de art. 375 C. proc. pen., arătând în declarația pe care dat-o că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare.

După punerea în discuție contradictorie a părților, instanța constatând îndeplinite condițiile prevăzute în art. 374 alin. (4) C. proc. pen., a admis cererea formulată de către inculpat.

Instanța de fond a constatat astfel că fapta reținută în sarcina inculpatului, care l-a ajutat pe numitul E., prin aceea că l-a preluat în autoturismul său, l-a călăuzit, l-a îndrumat în sensul călătoriei clandestine pentru trecerea ilegală a frontierei în Ungaria, transportându-l până în localitatea Pelișor, din județul Satu Mare, unde a fost depistat de organele de poliție (stabilindu-se ulterior că acesta încerca să se sustragă de la o cauză penală având ca obiect intrarea în România prin trecere ilegală a frontierei din Republica Moldova în scopul împiedicării executării unei pedepse privative de libertate aplicate acestuia pentru săvârșirea unor acte de terorism în Turcia) întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de migranți, faptă prev. de art. 263 alin. (1) C. pen. în concurs cu infracțiunea de favorizarea făptuitorului, faptă prev. de art. 269 alin. (1) C. pen.

S-a reținut că situația de fapt descrisă mai sus a fost dovedită în cursul urmăririi penale prin procesele verbale de constatare a infracțiunii flagrante și de sesizare din oficiu - filele 10 și 11; rapoartele agenților constatatori - filele nr. 12-13; procesele verbale de verificare a persoanelor în cauză, declarațiilor luate, atât în calitate de suspect, cât și de inculpat numitului A., declarațiile martorilor B., C., D.

Instanța de fond i-a aplicat inculpatului pentru infracțiunea de trafic de migranți, cu reținerea prevederilor art. 396 alin. (1) C. proc. pen. o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare. Pentru infracțiunea de favorizarea infractorului, reținând aceeași cauză de micșorare a limitelor de pedeapsă, i s-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 8 luni închisoare. Reținând în cauză concursul de infracțiuni, în baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 4 luni închisoare, la care s-a aplicat un spor de 3 luni, urmând astfel să execute pedeapsa de 1 an și 7 luni închisoare.

În raport de criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 74 C. pen., instanța de fond a orientat pedeapsa aplicată inculpatului către minimul special și constatând îndeplinite condițiile prevăzute la art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, reținând următoarele criterii: împrejurările și modurile de comitere a infracțiunii constând în ceea ce-l privește pe inculpat în relația de prietenie pe care o avea cu numitul E. de mai multă vreme, precum și împrejurarea că a considerat în mod ușuratic că ajutorul dat acestuia nu prezintă un pericol social grav. S-a reținut că aceste împrejurări se pot constitui ca și criterii generale și raportat la motivul

pentru care inculpatul a săvârșit această infracțiune, scopul urmărit de acesta fiind, în reprezentarea sa subiectivă, ajutorul oferit unui prieten.

Instanța de fond a avut în vedere și conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, în sensul în care inculpatul a conștientizat natura faptei săvârșite și a recunoscut în totalitate, cu sinceritate, cronologia actelor materiale care s-au constituit în cele două infracțiuni reținute în sarcina sa.

De asemenea, instanța de fond a avut în vedere nivelul de educație al inculpatului, precum și situația familială și socială a acestuia, pentru dovedirea acestui criteriu de individualizare au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri care dovedesc implicarea acestuia în comunitate, precum și realizările sale cu caracter științific și inovator precum și împrejurarea că, deși cetățean francez, acesta s-a stabilit în România unde și-a întemeiat o familie, are în întreținere un copil minor și este integrat din punct de vedere social.

În baza art. 112 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea autovehiculului, de culoare alb, înmatriculat în Franța, autovehicul de care inculpatul s-a folosit în săvârșirea infracțiunilor și s-a reținut că deși prin ordonanța procurorului a fost instituit sechestrul asigurător și asupra unui laptop și a unui telefon, concluziile procurorului fiind de confiscare și a acestora, bunul de care inculpatul s-a folosit la săvârșirea infracțiunii esențialmente necesar raportat la natura acesteia, este autovehiculul, considerent pentru care s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra acestor două dispozitive.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura controlului judiciar instituită în sarcina inculpatului, prin încheierea din 11 septembrie 2015 a Tribunalului Satu Mare.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare și inculpatul A.

Prin Decizia penală nr. 122/A din 25 februarie 2016, Curtea de Apel Oradea

în baza art. 421 pct. (2) lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare și inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 144 din 26 octombrie 2015, pronunțate de Tribunalul Satu Mare în Dosarul nr. x/83/2015.

A desființat, în parte, sentința penală atacată și rejudecând, a înlăturat dispoziția privind ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit asupra unui laptop, a unui cârd de memorie SD capacitate 4GB și a unui telefon conținând cartela SIM și cea privind restituirea acestora către inculpatul A.

În baza art. 112 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea în favoarea statului a laptopului, a cârdului de memorie SD și a telefonului conținând cartela SIM. A reformat dispoziția cu privire la deducerea măsurilor preventive, în sensul că a dispus deducerea reținerii, arestării preventive și arestului la domiciliu din 27 iulie 2015 până la 13 septembrie 2015 inclusiv și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Instanța de control judiciar a constatat că instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului apelant pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de către acesta încadrarea juridică corespunzătoare.

Din probele administrate în faza de urmărire penală, s-a reținut că, în data de 27 iulie 2015, în jurul orelor 13,00, inculpatul A. a fost depistat de către organele Poliției de Frontieră Petea pe raza localității Pelișor, jud. Satu Mare, după ce anterior l-a transportat, îndrumat și călăuzit pe numitul E., cetățean turc de origine kurdă, în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat din România în Ungaria.

Astfel, s-a reținut că faptele inculpatului A. de a-l îndruma, călăuzi și transporta pe migrantul E., cetățean turc, de origine kurdă, în vederea trecerii frauduloase a frontierei de stat a României, cunoscând că acesta a trecut ilegal frontiera de stat din Moldova în România, precum și faptul că a fost condamnat de autoritățile judiciare turce la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru comiterea unor acte de terorism, sunt tipice, întrunind atât sub aspect obiectiv, cât și sub aspect subiectiv elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de migranți, prevăzută de art. 263 alin. (1) C. pen. și favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen. In cursul judecății, în primă instanță, inculpatul A. a uzat de procedura abreviată a recunoașterii învinuirii, recunoscând integral acuzațiile formulate de procuror și însușindu-și probele administrate în cursul urmăririi penale.

Contrar celor susținute de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare prin calea de atac exercitată, s-a apreciat că pedepsele ce i-au fost aplicate inculpatului A., egale cu minimul special astfel cum a fost redus ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 396 alin. (1) C. proc. pen., au fost just individualizate și corespund gravității faptelor și periculozității inculpatului.

Așa cum a reținut și instanța de fond, inculpatul A. este integrat social, nu are antecedente penale, este căsătorit și are un copil minor, soția fiind din nou însărcinată, are studii superioare și a înființat în

România o societate comercială, SC F. SRL Pitești, care are ca principal domeniu de activitate fabricarea autovehiculelor de transport rutier căruia îi corespunde grupa Caen 291, reușind să realizeze prima mașină 100% electric.

Totodată, s-a reținut că inculpatul A. a avut o atitudine procesuală corectă, colaborând cu organele de urmărire penală și dând declarații complete, care au fost de natură a duce la aflarea adevărului și a comis faptele pentru a ajuta un prieten, considerând că acesta a fost persecutat din motive etnice în Turcia.

În raport de cele mai sus arătate, s-a apreciat că, într-adevăr, în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior comiterii infracțiunilor, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, aplicarea unei pedepse este suficientă și chiar fără executarea acesteia inculpatul nu va mai comite alte infracțiuni și, totodată, că nu este necesară nici majorarea termenului de supraveghere de 2 ani stabilit de instanța de fond, atât la individualizarea pedepselor principale, cât și la individualizarea termenului de supraveghere instanța de fond ținând seama inclusiv de circumstanțele concrete în care inculpatul a comis faptele și de pericolul social al acestora și nu doar de criteriile favorabile inculpatului.

De asemenea, cu privire la criticile formulate de inculpatul A. în ceea ce privește individualizarea pedepselor, s-a apreciat că nu sunt fondate, neimpunându-se reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante (singura modalitate în care s-ar putea dispune reducerea pedepselor ce i-au fost aplicate), în raport de natura infracțiunilor ce i se rețin în sarcină, precum și de faptul că inculpatul a ales să încalce normele legale, neputând fi primită justificarea acestuia, în sensul că a comis faptele ca urmare a faptului că a apreciat că prietenul său a fost persecutat din motive etnice în Turcia.

Nu au putut fi primite apărările inculpatului formulate prin motivele de apel, în sensul că nu a avut cunoștință despre faptul că migrantul a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea în Turcia și că a trecut ilegal frontiera de stat din Moldova în România, întrucât în declarațiile date în cursul urmăririi penale inculpatul a precizat că avea cunoștință despre faptul că E. a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare în Turcia și știa că nu i s-a permis prelungirea șederii în România, acesta fiind motivul pentru care s-a stabilit în Moldova și în momentul în care s-a întâlnit cu acesta în România și-a dat seama că a intrat în țară cu ajutorul cuiva.

În ceea ce privește celelalte motive de apel, formulate de inculpat prin apărătorul său ales, s-a reținut că, în cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de migranți, din probele administrate în cauză, inclusiv din declarația inculpatului, reieșind, în mod cert, faptul că inculpatul A. l-a îndrumat, călăuzit și transportat pe migrantul E. în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat a României, pentru existența infracțiunii fiind suficientă comiterea faptei chiar și prin una dintre cele șase

modalități alternative de comitere a infracțiunii de trafic de migranți - racolarea, îndrumarea, călăuzirea, transportarea, transferarea sau adăpostirea." De asemenea, s-a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de trafic de migranți în varianta prevăzută de alin. (1) al art. 263 C. pen., iar nu pentru vreuna dintre formele calificate, prevăzute la lit. a)-c) ale alin. (2) al art. 263 C. pen. (în scopul de a obține, direct sau indirect, un folos patrimonial; prin mijloace care pun în pericol viața, integritatea sau sănătatea migrantului; prin supunerea migrantului la tratamente inumane sau degradante).

Cât privește susținerea inculpatului în sensul că i s-ar fi aplicate două pedepse, atât închisoarea cu suspendare sub supraveghere, cât și munca în folosul comunității, instanța de apel a reținut că, potrivit art. 93 C. pen., în cazul în care se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este obligatoriu ca instanța să instituie în sarcina inculpatului măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) și alin. (3) C. pen. (munca neremunerată în folosul comunității) și că, de altminteri, instanța de fond nu i-a impus inculpatului obligația prevăzută de art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen., respectiv cea de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanței.

S-a constatat însă că hotărârea instanței de fond este nelegală în ceea ce privește măsura confiscării și a omisiunii deducerii din pedeapsa aplicată inculpatului a duratei reținerii.

Referitor la măsura confiscării, s-a reținut că potrivit art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen. sunt supuse confiscării bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparținând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor.

Contrar susținerilor apărării, autovehiculul, de culoare albă, a fost folosit de către inculpat la comiterea infracțiunilor, ca de altfel și laptopul, cadrul de memorie, telefonul și cartelele SIM, așa cum rezultă din declarațiile inculpatului, acesta folosindu-se de acestea din urmă pentru a ține legătura cu migrantul și pentru a se orienta în teren în Ungaria, ulterior trecerii frontierei de stat a Ungariei, când îl aștepta pe migrant, relevant fiind și faptul că orientarea în spațiu a fost fixată dinainte pe laptop. În ceea ce privește autovehiculul, s-a reținut că nu are relevanță, astfel cum susține apărarea, faptul că migrantul a trecut frontiera de stat pe jos, autovehiculul fiind în mod evident folosit de inculpat la comiterea infracțiunilor, respectiv la transportarea migrantului din Pitești la Satu Mare, în scopul trecerii frauduloase de către acesta a frontierei de stat a României, iar în cadrul procedurii confiscării nu este posibilă instituirea unui drept de preempțiune.

În raport de cele mai sus arătate, s-a apreciat că se impune și confiscarea laptopului, a cadrului de memorie, a telefonului și a cartelelor SIM, reținând că atât în cazul acestora cât și în cazul autovehiculului, măsura confiscării este prevăzută în lege, bunurile supuse confiscării au fost folosite de inculpat la comiterea infracțiunilor, măsura este necesară pentru a preîntâmpina comiterea de noi infracțiuni și este proporțională cu scopul în vederea căruia a fost dispusă.

De asemenea, s-a reținut că inculpatul A. a fost reținut pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 27 iulie 2015, orele 22,00, prin ordonanța de reținere din 27 iulie 2015, emisă de Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației - Sectorul Poliției de Frontieră Petea și arestat preventiv pe o durată de 30 de zile, din 28 iulie 2015 până în 26 august 2015, inclusiv prin Încheierea penală nr. 41/JDL din 28 iulie 2015, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, definitivă prin Încheierea penală nr. 76/JDLC din 3 august 2015, a Curții de Apel Oradea, măsura ce a fost înlocuită cu măsura arestului la domiciliu prin încheierea din 19 august 2015, a judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Satu Mare din 19 august 2015. Măsura arestului la domiciliu a fost înlocuită, la rândul ei, cu măsura controlului judiciar prin încheierea din 11 septembrie 2015, a judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Satu Mare, definitivă prin necontestare în 13 septembrie 2015. Cu toate acestea, instanța de fond a omis să deducă din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii din 27 iulie 2015.

S-a reținut că, instanța de fond, deși a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an și 7 luni închisoare aplicată inculpatului A., a dispus menținerea măsurii controlului judiciar dispusă față de inculpat prin încheierea din 11 septembrie 2015 a Tribunalului Satu Mare, condiții în care, prin încheierea penală din 24 decembrie 2015, această instanță, în temeiul art. 241 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a constatat încetată de drept această măsură.

Față de cele ce preced, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile penale declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare și de inculpatul A. Loius și s-a desființat, în parte, sentința atacată și, rejudecând, s-a înlăturat dispoziția privind ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit asupra laptopului, a cârdului de memorie, a telefonului și a caratelor SIM și, în baza art. 112 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea acestora în favoarea statului. Totodată, în baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului A. durata reținerii, arestării preventive și arestului la domiciliu din 27 iulie 2015 până în 13 septembrie 2015 inclusiv.

Împotriva hotărârii instanței de apel a formulat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, la data de 14 aprilie 2016 și a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438

alin. (1) pct. 12

C. proc. pen.

În motivare, s-a susținut că atât prima instanță, cât și instanța de apel, nu au dat eficiență dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și nu au calculat corect sporul obligatoriu de o treime din pedeapsa de 8 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului.

S-a menționat că adăugarea sporului prevăzut în art. 39 C. pen. este obligatorie, iar pentru a nu aduce atingere principiului legalității pedepsei, instanța trebuia să individualizeze pedepsele inclusiv prin stabilirea corectă a sporului, astfel încât, să nu se ajungă la o pedeapsă mai mare sau mai mică. Prin urmare, s-a susținut că sporul ce ar fi trebuit aplicat la pedeapsă (1/3 din 8 luni ) este de 2 luni și 20 de zile care, adunat cu pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 4 luni închisoare, ar conduce la o pedeapsă rezultantă de 1 an 6 luni și 20 de zile, mai mică decât pedeapsa aplicată de instanța de fond, de 1 an și 7 luni. In baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) și alin. (3) C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului, casarea Deciziei penale nr. 122/A/2016 din 25 februarie 2016 a Curții de Apel Oradea și a sentinței penale nr. 144 din 26 octombrie 2015 a Tribunalului Satu Mare, pronunțate în Dosarul nr. x/83/2015 al Tribunalului Satu Mare, cu consecința înlăturării greșitei aplicări a legii.

Prin Încheierea nr. 283/RC din 6 septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/83/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis, în principiu, cererea de recurs în casație, formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, împotriva Deciziei penale nr. 122/A din 25 februarie 2016 a Curții de Apel Oradea,

secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul A. și a fixat termen pentru judecarea recursului în casație la data de 20 septembrie 2016.

S-a constatat că cererea de recurs în casație este formulată în termenul prevăzut de lege (14 aprilie 2016), decizia atacată face parte dintre hotărârile supuse recursului în casație și îndeplinește cerințele prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) și d) C. proc. pen. In cuprinsul acesteia sunt menționate în cuprinsul numele și prenumele procurorului care exercită recursul în casație (Tiberiu Sigheartău), organul judiciar din care face parte (Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea), hotărârea care se atacă (Decizia nr. 122/A/2016 din 25 februarie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori), precum și semnătura procurorului care a exercitat calea de atac. De asemenea, în ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a constatat că în cuprinsul cererii a fost indicat temeiul de drept prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, arătându-se că sporul de

pedeapsă, rezultat în urma cauzei de agravare constând în concursul real de infracțiuni, a fost greșit calculat.

Examinând pe fond recursul în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este calea extraordinară de atac, ce poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive, pronunțate de curțile de apel, ca instanțe de apel, pentru cazurile de casare strict și limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și-a întemeiat cererea pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Analizând incidența cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, se constată că motivele indicate corespund cazului de casare indicat și implică analiza limitelor de pedeapsă a infracțiunilor de trafic de migranți, prevăzută de art. 263 alin. (1) C. pen. și favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen. (cu limite de pedeapsă de la 1 la 5 ani), prin raportare la cauzele de reducere a pedepsei reținute în cauză, respectiv regulile de aplicare a pedepsei în caz de concurs de infracțiuni, prevăzute de art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.

Astfel, art. 263 alin. (1) C. pen., traficul de migranți prevede că - racolarea, îndrumarea, călăuzirea, transportarea, transferarea sau adăpostirea unei persoane, în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat a României, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani, iar art. 269 alin. (1) C. pen., favorizarea făptuitorului prevede că - ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

Dispozițiile privind aplicarea regulilor referitoare la concursul de infracțiuni, art. 38 și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., prevăd că, în caz de concurs de infracțiuni, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare se aplică pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

În speță, inculpatului A. i-a fost aplicată prin sentința de fond o pedeapsă de 1 an și 4 luni pentru infracțiunea prevăzută de art. 263 alin. (1) C. pen. și o pedeapsă de 8 luni pentru infracțiunea prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen.

Aplicând regulile de la concursul de infracțiuni prev. de art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpatului A. trebuia să i se aplice pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 4 luni și un spor egal cu o treime din pedeapsa de 8 luni,

ce reprezintă 2 luni și 20 de zile și nu 3 luni, așa cum, în mod greșit, a calculat instanța de fond, soluție menținută și de instanța de apel.

Prin urmare, Înalta Curte, în ceea ce privește legalitatea pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului, constată că art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. care reglementează, ca și caz de casare, situația în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, este incident în cauză, întrucât aplicarea corectă a sporului conduce la aplicarea unei pedepse mai mici decât cea aplicată de instanța de fond.

În raport de cele mai sus menționate, în baza art. 448 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va înlătura greșita aplicare a legii și va admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva Deciziei penale nr. 122/A din 25 februarie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/83/2015, privind pe inculpatul A.

Va casa, în parte, atât decizia atacată cât și sentința penală nr. 144 din 26 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, secția penală, numai în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., și rejudecând în aceste limite va reduce sporul aplicat de la 3 luni închisoare la 2 luni și 20 de zile închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare, la care se adaugă sporul de 2 luni și 20 zile închisoare, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1 an și 6 luni și 20 de zile închisoare.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva Deciziei penale nr. 122/A din 25 februarie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/83/2015, privind pe inculpatul A.

Casează, în parte, atât decizia atacată cât și sentința penală nr. 144 din 26 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, secția penală, numai în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., și rejudecând în aceste limite:

Reduce sporul aplicat de la 3 luni închisoare la 2 luni și 20 de zile închisoare,

urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare, la care se adaugă sporul de 2 luni și 20

zile închisoare, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1 an și 6 luni și 20 de zile închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 20 septembrie 2016.