ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 123 din 26 ianuarie 2016, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. x/2016, în baza art. 485 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău cu inculpatul A., cercetat în dosarul nr. x/2015 pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 269 C. pen.

În baza art. 269 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului (persoană favorizată B.) și la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului (persoană favorizată C.).

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 4 luni închisoare, la care a fost adăugat un spor de pedeapsă de 8 luni închisoare, reprezentând 1/3 din totalul celeilalte pedepse (2 ani), în final acesta urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Bacău, Serviciul public de salubritate și spații verzi Bacău sau în cadrul Primăriei Bacău, Căminul de bătrâni Bacău, pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii pentru 24 ore din data de 7 ianuarie 2016 - 8 ianuarie 2016 și a arestului preventiv de la data de 8 ianuarie 2016 până la data de 26 ianuarie 2016, inclusiv.

În temeiul art. 241 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a arestului preventiv.

În temeiul art. 399 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat preventiv în altă cauză sau în executarea unei pedepse cu închisoare privativă de libertate, dispoziție executorie în condițiile art. 399 alin. (4) C. proc. pen.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 45.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Prin Decizia penală nr. 763 din 29 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, în dosarul nr. x/2016, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 123 din 26 ianuarie 2016, pronunțată de Judecătoria Bacău, numai în ceea ce privește neaplicarea, pentru fiecare infracțiune pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, a art. 480 alin. (4) C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 18/2016, și art. 5 alin. (1) C. pen. și, pe cale de consecință, a cuantumului pedepselor principale aplicate inculpatului și aplicarea art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.

A fost desființată în parte sentința penală apelată doar sub aceste aspecte, s-a reținut cauza spre rejudecare și, în consecință, la operațiunea de condamnare pentru fiecare dintre cele două infracțiuni au fost reținute și dispozițiile art. 480 alin. (4) C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 18/2016, și art. 5 alin. (1) C. pen. și, pe cale de consecință, s-a redus cuantumul pedepselor aplicate inculpatului de la 2 ani și 4 luni închisoare, la 1 an 6 luni și 14 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a făptuitorului, persoană favorizată B., și de la 2 ani închisoare, la 1 an 3 luni și 25 zile închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a făptuitorului, persoană favorizată C..

În temeiul art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an 6 luni și 14 zile închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cuantumul celeilalte pedepse principale aplicate, respectiv 5 luni și 8 zile închisoare, pedeapsa principală rezultantă fiind de 1 an 11 luni și 22 zile închisoare.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, iar, în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, în apel, au rămas în sarcina statului.

Împotriva Deciziei penale nr. 763 din data de 29 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, inculpatul A. a declarat recurs în casație, la data de 8 august 2016, cu respectarea termenului legal de 30 de zile.

A invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., susținând că judecata în fond s-a desfășurat cu încălcarea normelor de procedură referitoare la competența după materie, în condițiile în care pentru una dintre infracțiunile pentru care a fost cercetat penal și s-a încheiat acordul de recunoaștere a vinovăției, și anume cea vizând persoana favorizată C., competența ar fi revenit Tribunalului Bacău, în conformitate cu dispozițiile art. 44 alin. (3) C. proc. pen. coroborat cu art. 36 lit. c

1

) C. proc. pen. (tribunalul judecă în primă instanță infracțiunile de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale). De asemenea, a susținut că nici Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău nu a fost competent material să efectueze cercetări cu privire la infracțiunea de favorizarea făptuitorului referitor la persoana favorizată C..

Ca urmare, a solicitat casarea deciziei penale atacate și a Sentinței penale nr. 123 din 26 ianuarie 2016 a Judecătoriei Bacău și rejudecarea dosarului de către instanța competentă material, respectiv Tribunalul Bacău.

În subsidiar, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen., cu referire la art. 438 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a solicitat să se constate că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la mai multe motive, respectiv cele de la pct. 1 lit. c), pct. 2 lit. a), b) și c) din motivele de apel, și, în măsura în care se va aprecia că cele două hotărâri atacate nu sunt motivate, în baza art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale cu referire la art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Totodată, inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., solicitând achitarea sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizare a făptuitorului, prevăzută de art. 269 C. pen. (persoană favorizată C.), având în vedere că, din probele administrate în cauză, nu rezultă că ajutorul dat de inculpat numitului C. ar fi avut ca scop împiedicarea sau îngreunarea cercetărilor într-o cauză penală, informațiile concrete furnizate urmând să ajungă oricum la cunoștința persoanei favorizate la momentul chemării în fața organului de cercetare penală.

Prin prisma aceluiași caz de casare au fost formulate critici și în legătură cu infracțiunea de favorizare a făptuitorului privind persoana favorizată B., arătându-se că acordul de recunoaștere a vinovăției este confuz sub acest aspect, existând neconcordanțe între descrierea faptei și încadrarea juridică dată acesteia, din întreaga analiză a situației de fapt, așa cum a fost reținută de către parchet, reieșind că faptele imputate inculpatului nu sunt prevăzute de legea penală. În atare situație, s-a apreciat că soluția corectă era respingerea respectivului acord și trimiterea dosarului la procuror în vederea continuării urmăririi penale.

A mai susținut că acordul de recunoaștere a vinovăției este nul întrucât la încheierea acestuia consimțământul inculpatului a fost viciat. Astfel, aflat sub imperiul unei puternice presiuni psihice, generate de starea de arest (atât de calitatea de polițist deținută, cât și de faptul că în toată perioada arestului preventiv nu i s-a permis să își vadă copii), inculpatul a înțeles că obiectul acordului de recunoaștere a vinovăției este identic cu cel al urmăririi penale, numai faptele descrise în acord fiindu-i aduse la cunoștință odată cu calitatea de suspect, respectiv de inculpat. În realitate, urmărirea penală in rem a fost începută și pentru alte fapte, pentru care s-a dat o soluție de disjungere, despre care a luat cunoștință abia după înregistrarea dosarului la Curtea de Apel Bacău. Or, dacă ar fi cunoscut această situație, inculpatul nu ar fi achiesat la toți termenii din acord, îndeosebi la cei privind cuantumul pedepsei.

Prin Încheierea nr. 400/RC din 10 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016, a fost admisă cererea formulată de recurentul inculpat A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 434 alin. (2) lit. g) C. proc. pen.

A fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de recurentul inculpat A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 267 din Legea nr. 255/2013 de abrogare a art. 438 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 763/A din 29 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală.

Pentru a pronunța soluția de respingere ca inadmisibilă a căii extraordinare de atac, Înalta Curte a reținut în cauză incidența dispozițiilor art. 434 alin. (2) lit. g) C. proc. pen.

Prin Decizia nr. 573 din 20 septembrie 2018 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 959 din 13 noiembrie 2018, a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de A. în dosarul nr. x/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, și s-a constatat că dispozițiile art. 434 alin. (2) lit. g) C. proc. pen. sunt neconstituționale.

Împotriva Încheierii penale nr. 400/RC din 10 octombrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, condamnatul A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe cazul prevăzut în art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cererea sa fiind admisă în principiu prin încheierea din data de 21 martie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2018.

Prin Sentința nr. 147 din 4 aprilie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2018 s-a admis cererea de revizuire formulată de condamnatul A..

S-a anulat, în parte, Încheierea nr. 400/RC din 10 octombrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016.

Înalta Curte a reținut, în esență, că argumentele care au stat la baza Încheierii nr. 400/RC din 10 octombrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, au fost întemeiate pe dispozițiile art. 434 alin. (2) lit. g) C. proc. pen. (în vigoare la acel moment, respectiv 10 octombrie 2016), potrivit cărora nu puteau fi atacate cu recurs în casație hotărârile pronunțate ca urmare a admiterii acordului de recunoaștere a vinovăției.

Ulterior pronunțării soluției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de recurs în casație formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 763 din 29 iunie 2016 a Curții de Apel Bacău, secția penală, prevederile legale care au stat la baza soluției au fost modificate de legiuitor, iar revizuentul condamnat este beneficiarul deciziei prin care s-a constatat neconstituționalitatea normelor legale, fiind autorul excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 434 alin. (2) lit. g) C. proc. pen.

Totodată, Înalta Curte a constatat că și în prezent, consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

S-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 763 din 29 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, în dosarul nr. x/2016, cauza fiind trimisă Completului nr. 4 în vederea judecării recursului în casație, în ședință publică, la data de 2 mai 2019, pentru când s-a dispus citarea recurentului inculpat A..

Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen., reținând referitor la condiția de formă prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., că aceasta este îndeplinită doar parțial, respectiv numai în ceea ce privește criticile circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., vizând nerespectarea dispozițiilor privind competența materială a instanței de fond, în sensul că judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei competente, și art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., cu referire la neîntrunirea elementelor de tipicitate a infracțiunii de favorizare a făptuitorului privind persoana favorizată C. (respectiv lipsa scopului în care a fost acordat ajutorul) și neprevederea în legea penală a faptei imputată în legătură cu favorizarea numitului B..

Celelalte critici vizând nepronunțarea asupra unora din motivele de apel au fost circumscrise unui caz de casare care nu a fost niciodată în vigoare (respectiv art. 438 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.), iar cele referitoare la vicierea acordului de recunoaștere a vinovăției nu se încadrează în motivul invocat (art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.), așa încât în privința acestora nu este îndeplinită cerința prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Examinând actele și lucrările dosarului, în limitele arătate prin hotărârea de admitere în principiu a recursului în casație, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analizând cu prioritate motivele apărării în susținerea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., referitor la nerespectarea normelor de competență materială și judecarea cauzei de către o instanță inferioară celei legal competente, Înalta Curte apreciază ca fiind întemeiate criticile formulate.

Astfel, se constată că, la data de 22 ianuarie 2016, Judecătoria Bacău a fost sesizată cu acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat în dosarul nr. x/2015 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău cu inculpatul A., în actul de sesizare a instanței, referitor la încadrarea juridică a faptelor, reținându-se că:

- fapta inculpatului A., ofițer de poliție în cadrul M.A.I., având gradul profesional de comisar șef, încadrat la I.P.J. Bacău - Serviciul de Investigare a Criminalității Economice, funcția de ofițer specialist I, având ca linie de muncă culegerea de date și informații pe linia combaterii corupției precum și desfășurarea de activități de cercetare penală în dosarele aflate în supravegherea parchetelor de pe raza Curții de Apel Bacău, care, cu intenție directă, calificată prin scop, l-a ajutat pe numitul B., primar al com. Mărgineni, jud. Bacău, pe parcursul desfășurării anchetei penale declanșate împotriva acestuia în dosarul înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău sub nr. x/2015, dosar care a fost finalizat la data de 7 decembrie 2015 prin trimiterea în judecată a făptuitorului pentru săvârșirea a 14 infracțiuni, ajutor concretizat în transmiterea de informații acestuia din urmă legate de ancheta penală existentă în urma contactelor realizate cu persoanele audiate în cauză precum și oferirea de indicii și sfaturi asupra comportamentului ce trebuie adoptat ulterior în cursul urmăririi penale în acea cauză atât anterior dispunerii arestării preventive cât și ulterior prin colectarea și transmiterea către familia acestuia de informații legate de dosarul cauzei cât și cu privire la angajarea unui apărător care să îngreuneze activitatea de aflare a adevărului și de lămurire a cauzei sub toate aspectele, ajutor acordat în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor în acea cauză penală și tragerii făptuitorului la răspundere penală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizarea făptuitorului prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen.;

- fapta inculpatului A., ofițer de poliție în cadrul M.A.I., având gradul profesional de comisar șef, încadrat la I.P.J. Bacău - Serviciul de Investigare a Criminalității Economice, funcția de ofițer specialist I, având ca linie de muncă culegerea de date și informații pe linia combaterii corupției precum și desfășurarea de activități de cercetare penală în dosarele aflate în supravegherea parchetelor de pe raza Curții de Apel Bacău, care, cu intenție directă, calificată prin scop, l-a ajutat pe numitul C., vecinul inculpatului, prin intermediul numitei D., soția sa, favorizare concretizată în transmiterea de informații în legătură cu ancheta efectuată în dosarul penal înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău sub nr. x/2015 având ca obiect săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea 241/2005, dosar aflat în lucru la structura centrală din care inculpatul face parte, ajutor acordat în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor în acea cauză penală și tragerii făptuitorului la răspundere penală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizarea făptuitorului prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen.

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. pen., "după încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției, procurorul sesizează instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond".

Conform art. 44 alin. (3) C. proc. pen., "tăinuirea, favorizarea făptuitorului și nedenunțarea unor infracțiuni sunt de competența instanței care judecă infracțiunea la care se referă".

În sarcina inculpatului A. a fost reținută săvârșirea a două infracțiuni de favorizare a făptuitorului prevăzute de art. 269 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. - aspect care justifică judecarea cauzei de către aceeași instanță în temeiul art. 43 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.

Se observă că, beneficiari ai favorizării săvârșite de inculpatul A. sunt persoane care au făcut obiectul cercetării penale în dosare separate, pentru comiterea unor infracțiuni diferite după natura lor, ceea ce impune a se avea în vedere și dispozițiile art. 44 alin. (1) C. proc. pen., în temeiul cărora, atunci când este necesar ca două sau mai multe infracțiuni săvârșite de aceeași persoană să fie judecate de către aceeași instanță, dacă după natura faptelor, competența aparține unor instanțe de grad diferit, competența de a judeca toate cauzele reunite revine instanței superioare în grad.

În acest context, Înalta Curte constată că una din cele două infracțiuni la care se referă favorizarea săvârșită de inculpatul A. atrage competența materială a Tribunalului Bacău, instanță ierarhic superioare celei căreia a soluționat cauza în fond, în condițiile în care persoana favorizată C. a făcut obiectul cercetării pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, în dosarul penal înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău sub nr. x/2015, iar instanța competentă material să soluționeze infracțiunea săvârșită de beneficiarul favorizării este Tribunalul Bacău, în temeiul art. 36 alin. (1) lit. c

1

) C. proc. pen.

În consecință, constatând încălcarea dispozițiilor privind competența după materie și judecarea cauzei de către o instanță inferioară celei legal competente, aspect care primează față de al doilea caz de casație invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 763 din 29 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2016.

Va casa Decizia penală nr. 763 din 29 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2016 și Sentința nr. 123 din 26 ianuarie 2016 a Judecătoriei Bacău și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bacău.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 156 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 763 din 29 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2016.

Casează Decizia penală nr. 763 din 29 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2016 și Sentința nr. 123 din 26 ianuarie 2016 a Judecătoriei Bacău și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bacău.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 156 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 mai 2019.

Procesat de GGC - CL